Universul imaginativ al Creației fără margini

Omul este mai mult decât o minte și un corp, iar prin reunirea cu dimensiunea spirituală ecoul sinelui său se transformă major într-o operă de creație.

Încerc să transpun în pictură cuvintele unui univers lăuntric pe care nu-l pot explica prin viu grai, ci doar prin emoția cu care vreau să reprezint cadrul unei realități mai profunde, mai apropiată de vădita predominanță a unui cer plin de liniște, cu descifrarea logicii unei legi ce reglementează forma pe care trebuie să o îmbrace acordul artistului cu esențialul din rosturile existenței. Sunt pe cale să reușesc.

Tot timpul pensula îmi vorbește prin culori, indicându-mi trăsăturile esențiale ce stau la baza existenței, formând o unitate armonică: spațiul, timpul, ordinea, determinarea, toate acestea variind de la recreere la spiritual. Din anumit punct de vedere, pensula este o eliberare și libertate în același timp, căci îmi lasă spațiu de reflecție, mă ajută să mă relaxez, să mă calmez, în timp ce mânuirea ei cu finețe, cu grație, cu acea libertate care merge de la exprimarea francă a sentimentelor de apartenență la un univers suprapus, este forma mea de comunicare cu ochiul unei forme imaginare de exprimare, de la fantastic la abstract.

Arta scoate în evidență unitatea multiplicității realității în care mă încadrează actul de creație. Nici nu-i de mirare. Condus de o anumită dispoziție metafizică, am ajuns să cred că sunt doar transpunerea în scris a unui univers ce are identitate în mintea și sufletul unui pictor care își îmbracă pânza cu forma imaginară a unei geometrii vizibile doar în modul de vedere mistic, spiritual. Cuvintele exprimă cu greu dimensiunea lucrurilor în care cred, ci mai degrabă arată dimensiunea unei epopei interioare ce nu-și va consuma niciodată posibilitățile ei de interpretare.

Creația demiurgică a sinelui tău se orientează spre o nouă variantă și tendință stilistică, abordând în tematica ei o reinterpretare a mesajelor artei care se îngemănează cu religiosul?

S-ar spune că opera pensulei este opera de iluminare a sufletelor și a cugetelor libere, aducându-mi aminte că nu am mai privit de mult o floare a paradisului, cerul în furtună, sau acel "dincolo de stele" care freamătă a zbor deasupra unei vieți întregi. În artă, imaginea redată în scris sau prin stratul pictural al pânzei, poate să reflecte un limbaj exclusiv simbolic, strâns legat de partea religioasă a liricii. Arta face lucruri pe cale senzitivă, plăsmuiește visuri pe calea unui ideal de raportare la univers, acela al purității existenței și al mișcării corpurilor, al pluralității viziunilor, al afișării simultane a tuturor virtualităților existențiale și a micilor frumuseți cotidiene.

Prin virtutea celestă pe care mi-o conferă binecuvântarea unei depline sfințiri alchimice, cu trecere spre microconglomerate și concrețiuni sporadice de metafore active, o sfințire pe cât de solitară pe atât de grăitoare, am reușit să produc un tipar nou de transmitere învățăturilor antice, la alt nivel de expresivitate. Chiar și astrologic privind, atât pensula cât și stiloul, pot să dezvolte niște aspecte pur teoretice, având o dualitate mai extinsă, cea dintre elementul intelectual și cel afectiv, unul fiind exprimat prin ochi, celălalt prin cuvinte.

Creația demiurgică a sinelui meu este o manifestare a instinctului emoțional turnat în forme artistice de liberă exprimare a trăirilor (de o înaltă expresivitate), care indică o prezență imuabilă prin har și prin logos. În acest caz, tendința stilistică care îmi influențează creația coincide cu dorința sinelui meu de a fi recunoscut și apreciat pentru ceea ce este, ca să mă descopăr mai bine, nu să fug de mine, și să folosesc util tot ce am descoperit spre a reface armonia universului literar-artistic.

Poți să explici motivul căutării sinelui în sine prin felul de a fi al artei care se realizată prin opere sau acțiuni cu semnificații estetice bine gândite?

Cine știe, poate că eu însumi sunt opera de înfrumusețare prin cuvinte a unui Ego care se crede mai presus de iluzia unei lumi plină de sens, mai presus de cele pământești și cerești, fără să stau smerit în fața altarului tăcerii, în imperiul semnelor fără sens și al simbolurilor fără corespondent revelator, oricum greu de descifrat.

Iar dacă mă implic într-un joc de îndemânare pentru exersarea scrisului, cu însuflețire, plin de lirism, din instinctul de explorare a sinelui, ca o chemare profetică de-a lungul timpului, este pentru că încerc să scot la iveală, măcar parțial, rodul unui act de creație declanșat spontan de tainele spiritualității.

În această ordine de idei, sunt un artist prin puterea picăturilor de înțelepciune vărsate în memoria timpului, prin alegerea sensurilor cuvintelor pe care le aude cineva ai cărui ochi știu să privească cu multă atenție o creație intelectuală și să recunoască, să recepționeze acea realitate a existenței mele interioare ce rezonează la frecvența conștiinței universale.

Sunt un artist al emoțiilor desfășurate în imperiul unui cer care nu este decât un vis, în imperiul unui fluture umplut cu multe culori, care surprinde o lume lirică prin fragilitate și elan. În zborul său ușor, liber, neatins de patimi neiertătoare, fluturele a reușit cumva să atingă norii, să atingă cerul. Până la urmă, am reușit să ating sublimul zborului său prin simpla atingere a unei pânze cu o pensulă. Stiloul este martorul acestei însuflețiri artistice.

Motivul căutării sinelui în sine poate fi acela de a da sens unei dimensiuni spirituale ce își are originea în actul de creație care începe cu atenția îndreptată spre ascultarea lăuntrului dintr-un preaplin al geografiei ființiale.

Universul imaginativ al Creației fără margini surprinde caracteristica principală a sinelui ce se oglindește în opera veșnică a creației, fiind o transpunere a gândurilor și trăirilor într-o simbioză a spațiului și a timpului în care mi-am însușit datoria de a fi liantul dintre minte și spirit.

Totodată, sunt liantul dintre codurile personale și cele ale textului literar, sunt liantul dintre materie și substanța conceptuală de sorginte simbolică. Sunt vocea universului pentru că am stiut să ma întroduc în universalul unei lumi cuprinsă tocmai într-un incomensurabil model de exprimări și de cuvinte.