ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Universul omului dezorientat în faţa unei uşi întredeschise (II)

On Decembrie 16, 2012, in Leadership Expert, by Neculai Fantanaru

Sporeşte-ţi performanţele de procesare a viziunilor şi revelaţiilor, realizând saltul în acea conştiinţă aflată în permanent impact cu realitatea subiectivităţii şi idealităţii.

Păşeam nesigur într-un necunoscut care se extindea cu cât înaintam mai mult. Şi cu cât înaintam mai mult, cu atât se schimba mai mult peisajul, din color, în alb şi negru. O altă lume, un alt timp, un alt tărâm, un alt sistem cognitiv, un alt fel de a fi, în totală discordanţă cu aspiraţiile mele anterioare.

Mă lansam într-o căutare a răspunsurilor asemeni unei făpturi care, cu un singur creier, cu o singură inimă, printr-o aprigă lovitură a destinului, se întrupează în altcineva şi trăieşte toate evenimentele timpului şi ale vieţii. Dar care, reacţionând la diverşi factori definitorii, se putea deteriora pe durata transformării.

Ca Raşid, califul din opera lui Hauff, supus capriciilor transformării sale, ajunsesem la uşa marilor taine, ce părea întredeschisă. Desluşind îndărătul ei suspine şi scâncete. Sunete amplificate ale îndoielii şi neliniştii, reperele propriei mele deveniri, un fel de colaj al concretelor care aproximau media expectanţelor mele prin raportare la obiectivele-cadru şi la dimensiunile personalităţii mele. Nu-mi puteam reveni din uimirea, nebunia, curiozitatea care torenţial mă cuprinseseră.

Am împins uşa, dar m-am oprit mirat în prag. În spatele ei se ascundea “alteritatea”, o lume care se auto-susţinea prin exploatarea şi susţinerea inadecvată a realităţii, a cunoaşterii, a orientării, a înţelegerii, a ştiinţei şi a efectelor ei dominante. Ca şi cum n-aş fi trăit viaţa mea, ci alte vieţi, anterioare, atât de răsucite şi confuze, atât de neexplorate şi variate, încât aveam impresia că întreaga lume se clătină. Şi odată cu ea răsăreau aspecte necunoscute ale ştiinţei mele.

Eram transpus într-o altă realitate, a noului, a schimbării, a unei creaţii existenţiale mereu în transformare. Evoluţia faţă în faţă cu revoluţia. O mângâiere, dar una dureroasă. Un changement de perspective sur les attaques extérieures. Un nou statut, un alt fel de a fi care se încadra într-un soi de schemă, o hartă abstractă în care erau trecute datoriile importante faţă de percepţii, interpretări şi ipostaze, precum şi relaţiile dintre ele.

Şi, totuşi, numai adevărul din spatele uşii, acceptul lui justificat, m-ar fi putut salva de la o absurdă şi totală rătăcire. Amplificarea propriei personalităţi printr-o supunere în faţa forţelor vieţii, ale timpului, ale extraordinarei alcătuiri a realităţii. O însuşire continuă a ştiinţei de a avea acces la adevărurile fundamentale despre Om şi esenţa lui în lume.

Poate chiar ştiinţa de a fi mai mult decât Om, de a fi o întreagă lume, un univers.

Leadership: Poţi să-ţi consolidezi forţa de răspuns la întâmplările trăite experimental, printr-o abordare holistică a cunoaşteri ştiinţifice?

A încerca să înţelegi leadershipul, fără să te supui unui proces de transformare, este ca şi cum ai ridica receptorul telefonului şi ai forma un număr, dar un număr care nu figurează în cartea de telefon. Vei continua să aderi la o realitate pe care n-o percepi şi care nu este conformă sau compatibilă cu sistemul de convingeri care ghidează liderii veritabili pe drumul cel bun. Sau, la o realitate care se lăsă aşteptată la nesfârşit.

Un soi de negare a tot ceea ce ai acumulat în prezent, prin forţa de răspuns la întâmplările trăite experimental sau chiar aprioric, printr-o abordare holistică a cunoaşterii ştiinţifice şi existenţiale. Ceea ce poate conduce la sporirea performanţelor de procesare a viziunilor şi revelaţiilor, a inspiraţiei şi intuiţiei, trebuincioase satisfacerii intenţiilor de a afla, de a şti şi de a descoperi lucruri noi, pe tot parcursul vieții. Te poţi deosebi de ceea ce este limitat numai prin mijloacele puse la îndemână de conştiinţa care înlătură neştiinţa şi ignoranţa, înştiinţându-te asupra pericolului care te paște atunci când refuzi să-ţi urmezi imboldurile de înnoire.

Saltul în acea conştiinţă aflată într-un permanent impact cu realitatea subiectivităţii şi idealităţii (conştientizarea propriilor gânduri şi trăiri). Imboldul de a căuta în momentul imediat următor ceva ce crezi că nu găseşti în clipa de faţă - este una din cheile leadershipului spre a obţine acea împlinire de a fi mai presus de prejudecăţi, de tine însuţi, de a trece peste toate barierele, fie ele reale sau imaginare. Doar astfel poţi demonstra bogăţia şi superioritatea individualităţii tale.

Vei aştepta ca cineva să răspundă la apelul tău, pledând în acest timp pentru o schimbare, o evoluţie graduală, în care raţiunea şi creaţiunea să se potenţeze mereu, şi benefic. Dar cine oare să-ţi răspundă de acolo de unde nu există orizont, de unde nu există conformare?

John Maxwell, expertul în materie de leadership, mărturisea într-una din cărţile sale că a muncit atât de mult, vreme de mai bine de patruzeci de ani, pentru a învăţa despre leadership şi pentru a extrage pepitele de aur. El a văzut ce poate face leadershipul bun, care contează cu adevărat. A observat că leadershipul bun poate transforma organizaţii şi poate avea un impact pozitiv asupra vieţilor a mii de persoane.

John Maxwell a ridicat receptorul şi a format numărul potrivit care figura în agenda transformării sale. El a parcurs acel “timp” limitat al schimbării, care nu curgea în zadar, ca o ploaie de scurtă durată. Ci a trecut peste punctul de mijloc al liniei care desparte cele două coloane ale existenţei: “a fi” şi “a deveni”.

O continuă auto-depăşire a ştiinţei de a avea acces la adevărurile fundamentale despre Om şi esenţa lui în lume. Evoluţia fata în faţă cu revoluţia. Adoptând un nou statut, un alt fel de a fi, bazat pe o preocupare intensă, ca pe o continuare a căutării performanţei la un nivel superior.

Ca şi alţi profesionişti din domeniu, el a ajuns la acea “uşă întredeschisă” spre o altă dimensiune a universului uman, a timpului, a evenimentelor vieţii, colindând necunoscutul în încercarea de a colecta ştiinţa şi cunoaşterea deplină, de a se plasa pe traiectoria corectă a performanţei.

Cine sunt? Unde mă aflu? Până când?” Sunt cele trei nestemate care au stat la baza devenirii sale. El a împins uşa, nu a zăbovit în pragul ei ca un om care se loveşte de un zid invizibil. Ci a acceptat adevărul din spatele ei, care l-a salvat de la o absurdă şi totală rătăcire.

Iar acest adevăr, ca o baterie de artilerie care trage o sută de lovituri de tun pentru a anunţa începutul unei schimbări majore, acceptat pe deplin, i-a deblocat orice îndoială cu privire la angajamentul său faţă de sine în atingerea performanţei.

Acest adevăr a fost dat de o siguranţă mai mare în gândire, un factor cheie în înţelegerea celor mai delicate aspecte a mecanismelor care guvernează viaţa, omul, timpul, procesul lor de transformare – cu toate adaosurile lor. A fost punctul de mijloc al desăvârşirii ştiinţei sale, înclinaţia de 180 de grade, de la simplu la complex, de la basic la avansat, un fel de clopoţel al schimbării care i-a reamintit constant cine este şi încotro se îndreaptă.

Universul omului dezorientat în faţa unei uşi întredeschise vizează acea incursiunea în dimensiunea universului propriu, care interacţionează cu realitatea numai într-o manieră direcţionată şi gândită într-un mod cu totul nou, mai larg şi mai cuprinzător. Acest tip de gândire care nu se încapsulează în reguli și norme riguroase, impune întotdeauna congruența sau compatibilitatea cu leadershipul transformaţional.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us