Vezi doar ceea ce te aştepţi să vezi?

Momentele ce decid cursul unei vieți se consumă adesea în fața ochilor orbi, nepregătiți să prindă esența profundă a realităţii.

S-a întâmplat în faţa tuturor, dar ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Pe pajiștea verde a platoului din dealul Copoului, în lumina sclipitoare a soarelui, s-a desfășurat o scenă de tragedie, fără ca nimeni să bage de seamă. Omul era pe punctul de a-și încheia cursa vieții, un sfârșit aproape poetic, asemeni legendarului concurs de la Maraton. Alergătorul cu experiență bogată în atletism a trecut linia de sosire, apoi a căzut brusc la pământ, ca secerat de o cumplită epuizare, pe fondul unei Herongia Anteatum , o cauzalitate precară între dozele mari de adrenalină. Căzuse, la fel ca un soldat răpus pe câmpul de luptă, fără ca nimeni să acorde importanţă acestui moment nefast.

Fiecare final poate fi un început, dar nu toți sunt pregătiți să-l vadă astfel. Posibilitatea accidentării, sau a vreunei crize la nivel psihic, nu a fost o opţiunea luată în calcul de acest alergător care a ajuns pe locul al doilea. Cu certitudine, nu i-au trecut prin minte imagini ale unui final dezastruos, nimic nu i-a stopat avântul spre "nemăsurat", urmând calea nefirească ce decurge dintr-un Ego care i-a repetat tare şi răspicat: "Doveşte că poţi ! "

Experienţa lui bogată în atletism, a mascat lucrul (cu adevărat important) la care a trebuia să se concentreze. Şi-a comparat percepţia iniţială cu realitatea evidentă, ignorând indiciile corpului care arătau o slăbiciune tot mai precară. Aş zice altfel. Să insiști asupra pasiunii, în pofida a tot ce ți se poate întâmpla, înseamnă să dai viață unei picturi, fără să o protejezi împotriva vicisitudinilor.

Așteptările lui au fost mai puternice decât mesajul conștiinței care l-a avertizat cu privire la ceea ce i se putea întâmpla. Practic, a ignorat ceea ce majoritatea ar fi văzut într-o situaţie critică: "În fața încercărilor vieții, adevăratul curaj constă în a recunoaște limitele și a acționa în consecință."

Leadership: Cum scoți din tine esența sufletului, atunci când realitatea îți impune să te oprești înainte de a atinge imposibilul?

Natura impasibilă asistă la tragedii umane ce se consumă ca niște flăcări solitare, nevăzute de ochii multora. Între soarele și pământ, un fir se rupe, lăsând o viață să se odihnească pe culcușul uitării tăcute. Alergătorul şi-a revenit până la urmă, datorită echipajului de la SMURD care a intervenit prompt, reușind să prevină inevitabilul. Dar ceea ce avem de învăţat este aceasta: "Urmărirea obsesivă a pasiunii poate orbi față de avertismentele ființei, ducând la ignorarea limitelor proprii, cu consecințe potențial tragice."

A scoate din tine esenţa sufletului, înseamnă să-ţi recunoşti propria ignoranţă şi să o transformi în avertisment, înseamnă să-ţi recunoşti neputinţa atunci când corpul te impinge la cădere. Aceste recunoașteri te ajută să fii mai umil și mai conștient de limitele tale, ceea ce poate fi crucial pentru creșterea personală și evitarea unor situații tragice.

Alergătorul nu este un zeu. Experiențele sale de-a lungul anilor l-au învățat să ignore durerea, să-și suprime semnalele de avertizare ale corpului. Acest considerent nu a făcut din el un erou, decizia lui de a-și risca viața la o competiție locală dovedindu-se a fi o încercare hazardată de a-și întrece limita normală a corpului. În sufletul său s-a dat o bătălie mult mai dură decât cea a cursei, o luptă între a-și urma ambiția și a-și recunoaște slăbiciunea. Tu vei alege să te oprești și să verifici realitatea înainte de a te avânta să ajungi erou?

Leadership: Poți recunoaște că experiențele anterioare nu te pregătesc întotdeauna pentru momentele critice, conform unei viziuni care separă realitatea de ideal?

E simplu. Nu a putut face faţă situaţiei. Tot ce i s-a întâmplat până atunci, toată experienţa căpătată la zecile de concursuri, nu l-au pregătit pentru acest moment critic. Nimeni nu devine erou dacă moare după ce-a trecut linia de finnish, ci dacă reuşeşte să înfăptuiască imposibilul în lupta cu viaţa. Când te afli într-o situație critică, ia în calcul responsabilitatea de a te opri, altfel circumstanțele îți vor perturba concentrarea la fiecare pas.

Percepția individuală corespunde unui anumit mod de funcționare a organelor vitale, unui anumit ritm, predilect organismului fiecăruia. În cazul alergătorului, posibilitatea accidentării sau a unei crize nu a fost niciodată luată în calcul. Nu i-au trecut prin minte imagini ale unui final dezastruos, deși semnele au fost evidente pe ultima sută de metri. Așteptările sale, mai puternice decât realitatea, l-au împins să ignore pericolele. Cu fiecare pas, corpul său i-a trimis semnale, dar mintea sa a refuzat să le accepte. Ego-ul a fost mai puternic decât raţiunea.

Leadership: Ai curajul să-ți expui perspectiva asupra unui eveniment declanșator de destin fatidic, evidențiind astfel contrastul dintre ambiție și fragilitate?

Decizia de a-și risca viața într-o competiție locală s-a dovedit a fi fatidică. În loc să devină erou, alergătorul a devenit un exemplu de avertisment, pe care eu îl pot formula în felul următor: "Intensitatea trăirilor noastre poate fi o sursă de putere, dar și o cale spre autodistrugere." Să reţinem, deci, că receptarea experiențelor traumatice este o modalitate a conștiinței de a se institui pe sine nu doar în calitate de posesoare al durerii, ci de creatoare a ei.

Cred că slăbiciunea sportivului constă în a trăi o viață plină și puternică, dusă la maxim în direcția unei ambiții nesfârșite. Dar numai cei cu simțul tragic al existenței pot sesiza violența tăcută a evenimentelor decisive, sub aparențele efemere. Aici se nimeresc perfect cuvintele scriitorului Ion Frunzetti: "Răsunetul plăcerii de a ne depăși limitele ne îndumnezeiește brusc, triumful nostru asupra lumii părând astfel asigurat. Plăcerea este beție sacră, chiar dacă asfințitul ei ne aruncă în iad."

Marea artă a leadershipului constă în a ne desăvârși aspirațiile nobile, dar protejându-le împotriva propriilor vicisitudini interioare. Curajul de a ne accepta limitele este adevărata măreție.

Vezi doar ceea ce te aștepți să vezi atunci când Ego-ul, mult prea mare, îți cere să împlinești imposibilul. Mai mult decât atât, îți îngustezi orizonturile prin faptul că refuzi să vezi dincolo de propriile convingeri. Aşa cum spuneam la început, momentele ce decid cursul unei vieți se consumă adesea în fața ochilor orbi, nepregătiți să prindă esența profundă a realităţii.