Viitorul înseninat printr-o lumină de vrajă

Experimentează puterea interioară în contextul unei schimbări de atitudine, folosindu-te de realitățile prezentului.

De cum se făcea ziuă, Cosette începea să râdă, să vorbească și să cânte. Copiii, ca și păsările, își au cântecul lor de dimineață. Ea, care nu cunoscuse niciodată tandrețea și afecțiunea, se angajase într-o nouă viață.

Jean Valjean avea grijă să nu iasă ziua niciodată. În fiecare seară, când începea să se întunece, se plimba un ceas sau două, câteodată singur, adesea împreună cu Cosette, pe aleile lăturalnice ale bulevardelor cele mai pustii și intrând în biserici, pe înnoptate. Mergea ținând-o de mână și spunându-i vorbe dragi. Cosette era foarte bucuroasă.

Se apucase s-o învețe carte. Câteodată, pe când o punea pe Cosette să silabisească, își aducea aminte că, la ocnă, învățase să citească cu gândul de-a face rău. Și gândul acesta se schimbase acum în dorința de-a învăța carte pe un copil. Atunci, bătrânul ocnaș zâmbea, cu zâmbetul dus pe gânduri al îngerilor.

S-o învețe carte și s-o lase să se joace – la atâta ajunsese să se reducă aproape toată viața lui Jean Valjean. Stătea cu ceasurile și se uita la ea cum își îmbrăca păpușa și o asculta ciripind. De aici înainte viața i se părea vrednică de trăit, oamenii i se păreau buni și drepți. În mintea lui nu mai dojenea pe nimeni pentru nimic. Își întrezărea un viitor, de părinte, înseninat de Cosette ca printr-o lumină de vrajă. *

Poți să prelucrezi experiențele trecute și apoi să le salvezi într-un context al permisivității, fără să devii un sclav al tendințelor de afirmare personală?

Atât de costisitor este să te cunoști, să pătrunzi în tine însuți, până în străfundul inimii care se înfioară, care se teme, care se cutremură la fiecare lovitură de bici a vieții, la fiecare adiere a unei posibile schimbări, în căutarea unui miracol de dincolo de ceea ce însemni ca om pentru restul lumii. Și să rămâi ceea ce însăși legile divine, adunate sub forma micilor bucurii pe care ni le dăruim unii altora, le antrenează neîncetat în desfășurarea vieții.

Ceea ce te aduce la momentul adevărului față de tine, la un punct în care schimbarea interioară devine posibilă, făcând posibilă activarea acelei clauze a leadershipului care restrânge sau anulează drepturile tale de a pătrunde în viața celorlalți, este acea clipă a prezentului care prelucrează experiențele trecute și apoi le salvează într-un alt context, al permisivității și valorilor morale. Mai ales atunci când libertatea de conștiință nu este îngropată în beneficiul acelui “sponsor” incomod și rece, numit egoism.

Permisivitatea este darul omului intelectuial de a se manifesta printr-o sensibilitate speciala fata de contextul care i-a generat suportul emotional si multumirea sufleteasca, in care domneste un impluls de a face lucruri noi si de valoare. Este o predispoziție îl face pe om să fie mai vulnerabil față de anumite presiuni sau sugestii din afară si fata de efectele schimbarilor survenite in urma experientelor negative.

Un om care gustă din roadele permisivității îți reneagă tendințele de afirmare personală. Instinctiv nu mai suportă rolul de lider care nu acceptă compromisuri fiindcă este provocat de atitudinea sufletului în care caută să prindă noi elemente psihice în cercul de lumină al conștiinței. Interesul ce-l deșteaptă devine condiționat doar de împrejurări prezente, nu mai este un interes îndepărtat, condiționat de prevederi de viitor.

Ai puterea de a remodela întâmplările din viața ta pe un conținut mai “premium”, de pe urma unei cauze care înlătură caracterul și natura faptelor a căror importanță se situează tocmai în independență față de un ansamblu larg de manifestări ca reacție la un stimul emoțional?

Toate întâmplările din viața ta poarta marca inimii și a minții mature, remodelate pe un conținut mai “premium” și mai exclusivist, mai mult sau mai puțin stabil, în neliniștitele așteptări ce se intersectează diferit, transformate în niște norișori care apoi dispar undeva sus de tot. Lăsându-te singur cu ceea ce vei găsi în drumul vieții tale, cu tine însuți, cu sentimentul că poți fi mult mai mult decât un lider. Că poți fi un om mai bun.

Sentimentele care se mută în centrul ființei tale, în contextul în care ele nu au nimic de-a face cu ce aștepți tu, au la bază experiența unei realități care te bântuie necontenit. Ele sunt plămădite din acel aliaj imponderabil cu care sunt înzestrați toți marii temerari ai lumii: bunătatea, grija și responsabilitatea. Iar aceste trei “branduri” de căpătâi ale liderului au ca unic “părinte” conștiința de sine.

Acest sentiment de vârf, apropiat de acea simplitate a grandiosului care umple personalitatea și o îmbogățește cu fiecare zvâcnire a timpului, îndeplinește o funcție de auto-sugestie și apreciere, dominat inefabil de culmile cele mai înalte ale bucuriei de a fi altcineva, total diferit față de cum ai fost.

Dar acest sentiment îndeplinește totodată și o funcție de direcționare a atenției înspre o nouă paletă de tendințe în postura de lider. Veriga de legătură dintre cine ai fost, cine ești și cine vei fi, este dată de experimentarea noilor situații de viață în contextul schimbării de atitudine determinate de sentimente mai înalte.

A remodela întâmplările din viața ta pe un conținut mai "premium" înseamnă să-ți încordezi spiritul pentru obținerea unui rezultat dorit, chiar și atunci când mijloacele care îți inspiră plăcerea de a fi la înălțime nu sunt valorificate ca substitute ale unei fapte eroice.

Adevărata ta valoare nu se măsoară după faptele eroice săvârșite, ci după eroismul asumării condiției de ființă care trăiește din bucuria de a-și extinde căldura blândeții iubitoare asupra celor care o fac mai plină de speranță.

Viitorul înseninat printr-o lumină de vrajă semnifică acea îmbunătățire a modalităților de acțiune ce apare în paralel cu dezvoltarea unor sentimente înalte și conștientizarea a ceea ce vrei să fii și să însemni pentru toți cei pe care îi conduci.

* Notă: Victor Hugo - Mizerabilii;