Visio Aurea

Forța creatoare transformă sufletul artistului în oglinda vie a divinității.

În a șaptea zi din călătorie, caravana noastră s-a oprit într-o oază de verdeață, care oferea priveliști uluitoare la orizontul Dubaiului. Noaptea s-a așternut ca o mantie sacră peste dunele nesfârșite, în timp ce deșertul părea să întoneze un cântec ancestral ce cobora din înălțimile cerești, un imn de mulțumire căruia i s-au alăturat voci nevăzute, ecouri ale unei spiritualități care depășea înțelegerea comună. Semăna cu un concert al stelelor, vibrând prin tot nisipul, un fel de fir melodios ce unea pământul cu cerul într-o comuniune tăcută. Într-adevăr, era o atmosferă încărcată de mister.

Dintr-o dată, un derviș cu ochii luminați de o înțelepciune ce părea să vină din alte lumi s-a apropiat de mine, purtând în mâna stângă o cupă din aramă veche. Cu gesturi lente și ritualice, a destupat o fiolă minusculă și a turnat trei picături de cerneală peste apa limpede din cupă. Fascinat, am privit cum lichidul s-a colorat într-un galben auriu, strălucind în întuneric ca o bijuterie vie, apoi s-a transformat într-un verde profund, iar în final a căpătat nuanța albastră și adâncă a cerului de vară. Era o transmutare sacră care părea să urmeze legile unei alchimii spirituale pe care doar inițiații o înțeleg pe deplin.

Leadership: Poate arta ta să dezvăluie o imagine latentă într-o imagine vizibilă, în acord cu principiul că adevăratul artist nu imită realitatea, ci participă la crearea ei alături de Dumnezeu?

Dervișul se uită îndelung în pahar, iar din expresia feței sale era evidentă acea uimire pe care o experimentează artistul în fața misterului creației. Părea că vede lucruri ciudate în metamorfozele culorilor, care se succedau precum viziunile unui profet. Căci, în fundul cupei părea a se contura o imagine tulburătoare – un mic omuleț suspendat în nemărginire, care semăna în mod frapant cu Dumnezeu. Părea mai degrabă un scrib care desena pe o pânză infinită cuvinte lungi într-o limbă secretă, hieroglife ale unei înțelepciuni care precede toate limbajele umane. Cuvintele alea nu aveau nevoie de glas, ci doar de privirea pregătită să descifreze limbajul lor nemuritor.

Îl priveam nedumerit, căci era ceva ce mă intriga în tot acel Hocus Pocus. Apoi, o revelație îi veni dervișului în minte, ca o fulgerare de lumină pură, o înțelegere care exprima un adevăr fundamental despre relația dintre Creator și creație. Viziunea părea să se cristalizeze într-o poveste scurtă despre un scrib care era totodată și artist, rostind mesajul lui Dumnezeu prin intermediul propriei sale creații: "Contopește-te cu Esența Mea" . Ori aceste cuvinte nu erau o poruncă, ci o invitație la cea mai supremă formă de uniune spirituală – disoluția completă a egoului în esența divină prin actul creator.

Era ceva asemănător cu secvența din filmul "Pollock" (2000), în care Jackson își murdărește picioarele cu vopsea și dansează în jurul pânzei goale. În clipa în care ritmul picăturilor de vopsea începe să-i dicteze mișcările, Pollock experimentează o contopire completă cu forța creatoare a universului, ca o revelație instantanee. Prin fiecare strop aruncat, el nu își mai proiectează propriul ego pe pânză, ci lasă esența picturii să vorbească de una singură, ca o invitație nerostită de a "Oglindi perfect" unitatea primordială, contopirea cu divinitatea.

De fapt, actul său de a împrăștia vopseaua peste tot a devenit un ritual mistic, în care artistul a murit simbolic pentru a lăsa viața să curgă prin însăși gestul creației. Iar la final, pe pânza plină de splendoare, s-a reflectat nu Jackson Pollock, ci însuși Pulsul Cosmic.

Leadership: În ce măsură poți transforma propriile experiențe de viață în material creator care să reveleze nu doar cine ești tu, ci și natura divină care lucrează prin tine?

Ca să înțelegi un mare Creator, trebuie să fii tu însuți un mare artist. Altă cale nu există. Dervișul înțelesese că singura cale prin care îl poți cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu este prin intermediul creației, iar singura cale de a te contopi cu El este prin arderea sinelui în flacăra inspirației. Nici rugăciunea, nici meditația pasivă, nici studiul teologic nu te va apropia vreodată de Dumnezeu. Adevărata comuniune cu divinitatea se naște din implicarea activă în procesul creativ, continuu.

De regulă, artistul autentic se înalță mai presus de contextul social care îl amenință cu distrugerea, depășind limitările și prejudecățile unei lumi care nu înțelege natura sa transcendentă. Iar arta, propria lui creație, devine singura lume unde el poate supraviețui în deplina sa autenticitate, unde poate respira liber aerul spiritual pe care sufletul său îl cere. Am dreptate, sau nu?

În acea viziune colorată, dervișul a văzut cum artistul face din propria sa personalitate scopul ultim al creației lui Dumnezeu. Nu este vorba despre ego sau narcisism, ci despre recunoașterea faptului că fiecare suflet creator este un instrument unic prin care Divinitatea se exprimă pe sine. Este o "Theosis Artistica", o divinizare prin artă în care creatorul uman devine colaborator conștient al Creatorului suprem.

Leadership: Cum gestionezi momentele când simți că o forță exterioară vorbește prin tine, fără să știi dacă ești tu cel care creează sau ești creat?

Aici se cuvine să fac o altă comparație. În "Paradisul" din "Divina Comedie", Dante, ghidat de Beatrice, experimentează o revelație mistică în care înțelege unitatea dintre sufletul uman și divinitate. Beatrice îl îndeamnă să se contopească cu lumina divină, reflectând-o prin contemplare, similar invitației "Contopește-te cu Esența Mea. Oglindește-mă perfect" . Această experiență transcende egoul, dizolvându-l în iubirea și adevărul suprem al lui Dumnezeu. La fel ca dervișul, Dante devine un instrument al divinității, exprimând viziunea sa prin poezia sa ca un act creator.

În sine însăși, reexaminarea evenimentelor vieții artistului devine o operă de creație fundamentală, pentru că ea presupune alegeri conștiente, modificări intenționate, schimbarea raporturilor dintre fapte și dintre oameni, în scopul construirii unui personaj pe care însuși artistul să îl accepte ca pe o întrupare autentică a personalității sale. Nu este vorba despre falsificare sau autoamăgire, ci despre arta de a retușa propriul trecut prin prisma înțelepciunii dobândite, de a vedea în evenimentele aparent întâmplătoare firul roșu al unei narațiuni divine care s-a desfășurat prin viața sa.

Următoarea zi, dis-de-dimineață, mi-am amintit că am întâlnit un derviș care amesteca culorile într-un fel anume, așa încât să obțină o compoziție sacrală. Și încă nu știu dacă ceea ce s-a întâmplat a fost doar o plăsmuire a minții mele, transpusă în imaginarul unui vis, sau dacă mintea mea a construit un scenariu demn de a fi povestit. Nu mai știu nici dacă eu am vorbit despre derviș, sau dacă el a vorbit prin gura mea. Cert e că o parte din mine a cutezat să pătrundă în ceea ce mai rămăsese din frântura unei realități originale, care nu putea fi decât un ecou al lui Dumnezeu. Sau chiar Dumnezeu însuși...

Arta veritabilă se manifestă prin conexiune sacră, acceptând că rolul artistului nu este să-și exprime ego-ul, ci să devină un instrument conștient prin care forțele creatoare ale universului își găsesc expresia în forme tangibile.

Visio Aurea ne învață că între Creator și creație nu există o separare fundamentală, ci o continuitate dinamică în care fiecare artist autentic devine o celulă în corpul cosmic al creativității divine.

Până la urmă, mi-am dat seama că minunata cupă cu apa colorată nu era doar un obiect ritualic, ci o metaforă vie a conștiinței artistice care, prin contactul cu inspirația divină, se transformă și capătă noi dimensiuni de percepție și expresie. Iar culorile care se schimbau în cupa dervișului erau doar reflexul exterior al transformărilor interioare prin care trece orice suflet creator care îndrăznește să facă din propria viață cea mai mare operă de artă.

În sfârşit mesajul "Fii unul cu Mine" nu este o alternativă, ci o manifestare a aceleiași realități supreme: în uniunea perfectă cu divinul, artistul descoperă că el însuși este o manifestare unică și irepetabilă a aceleiași conștiințe cosmice care a creat întregul univers.