Construieşte-ţi o identitate care satisface nevoia unicităţii, adăugând profunzime creaţiei tale din perspectiva unei surse inepuizabile de încântare vizuală.
Am fost dintotdeauna adeptul formării unei atitudini de prețuire a frumosului, ce se vrea a fi o măsură a puterii de concentrare, a forţei de sugestie asupra văzului şi spiritului de observație. În fond, este şi aceasta o calitate a omului de mare talent şi educat, fin în tot ceea ce ţine de vizualul unui tablou plin de încărcătură sentimentală care însoţeşte veselia cea mai zâmbitoare a unei grădini multicolore, plină îndeosebi cu trandafiri.
Trandafirul denotă încrederea în trăirile unui artist singular care are acces la o lume expusă interpretării şi înţeleasă printr-o sesizare artistică, printr-o metaforă: “Tema vieţii, ca într-un vis ce se repetă”. Nimic nu poate schimba o gândire bazată pe energiile şi geometriile florii vieţii, prin asemănarea cu astrul unei lumi deosebite, filtrată critic prin formă, culoare, imagine, transparenţă, compoziţie şi un context bun. Drumul artei coboară în anonimatul pământului pentru a scoate la suprafaţă, mai apoi, un sentiment ceresc care nu poate decât înfrumuseţa o figură omenească.
Din acest motiv, mi-am educat gustul pentru frumos să caute senzaţionalul, asemenea unui căutător de comori, acolo unde lumea nu priveşte niciodată cu atenţie: în sufletul florilor, acolo unde doar foarte puţini artişti au libertatea să se exprime: în îngrijirea trandafirilor. Fii tu însuţi cea mai bună parte din comoara pe care ai descoperit-o spre locul de întâlnire cu natura, în căutarea clipei eterne.
Da. Este o calitate a liderului să ştie să se poziţioneze, cu multă răbdare, într-o ramură a activităţii pe care nimeni nu o prestează la nivel de artist, ştiindu-se ca făcând parte dintr-o categorie estetică a sublimului, cu darul lui de a însufleţi lucrurile, prin felul cum ştie să le grupeze, să le armonizeze între ele, unde toate vorbesc încet, cu glas din alte vremuri.
Leadership: Imaginea pe care o construieşti despre tine însuţi poate să personalizeze un mesaj concentrat pe generarea unei experienţe de viaţă sau a unui sentiment din care să se nască vizualul unei mărci personale?
Nu degeaba mi-am permis de atâtea ori să traversez una creazione dell'immaginario . Mă urmărea însemnătatea colosală a unei gândiri bazată, într-o îngemănare simbolică, pe maximizarea impactului pe care îl au culorile din perspectiva unui “ca şi cum” bine ascuns în pictura unei epoci dominată de ideea autonomiei individuale, trăită şi împărtăşită ca o experienţă de intrare într-un alt univers. Fiindcă am vrut dintotdeauna să fiu vectorul unei expresii frumoase, cizelate, metaforice, aluzive şi, în ultimă instanţă, plină de spirit în alegerea unei teme de studiu, de tipul “Identitate personală”.
Aşadar, nu mi-am îngrădit nicio clipă libertatea de a comunica o idee, o atitudine, o convingere, un concept, prin comparaţie şi diferenţiere. Cât de târziu mi-am dat seama, însă, că nu voi putea trăi fără să mă ştiu al altcuiva, fără să mă înconjur continuu de misterul unei picturi care se poate dezlega numai prin la corrispondenza tra memoria e dimenticanza . Poate că uimirea în faţa splendorii pe care o produce arta natura lasă urme în graba acestui “drumeţ întârziat”, care mereu se uită cu grijă la câtă cale e înaintea lui.
Când îngrijeşti o grădină mare, plină cu trandafiri, inevitabil îţi vin în minte cuvintele pe care Alexandru Vlahuţă i le adresa pictorului Nicolae Grigorescu: “Toate clipele de veghere le trăia în arta lui. De aici ușurința, libertatea, verva extraordinară a facturii lui. În arderea neîntreruptă a focului sacru e taina puterii unui artist. El n-a lăsat o clipă să se treacă focul pe care i l-a încredințat lui Dumnezeu. Și de aceea, tot ce-a vrut a făcut. Toate tainele i s-au deschis. Priviţi peisajele lui. Nu mai e pictură. E o fereastră deschisă larg în lumina de afară. “
Vizualul unei mărci personale se transpune și la gama de culori pe care trandafirii o împrăştie cu dărnicie, cu parfumul lor, spre a fi imortalizaţi într-o serie de imagini surprinzătoare, ce sugerează o relaţie apropiată între sentiment şi formă, între subiectul cunoscător şi obiectul cunoscut, între artist şi public. Iar de aici, pot spune că leadershipul este naturalețea și simplitatea cu care exprim vizual conceptele artistice și le transform în comunicare.
Leadership: Eşti în stare să aduci o contribuţie importantă artei de a surprinde o existenţă autentică prin promovarea ideii de a crea un sentiment de similaritate între “o parte selectată din peisaj” şi “totalitatea peisajului” ?
Unii ar spune despre mine că fac parte dintr-o idee care îşi deschide cu generozitate aripile spre iluzia unei intruziuni în altă zonă de popularitate, ca obiect al unei manifestări de grandoare, timpul măsurat în atingeri tremurânde înfăşurându-se în jurul unei îmbrăţişări catifelate făcută din spirit şi admiraţie. Alţii, ar trece cu vederea existenţa mea, la fel de uşor cum se închide televizorul. Doar unora le este dat să audă şi să pătrundă puterea mea de a revărsa compasiune în relaţiile cu totul din jur, cu însăşi glasul naturii.
Cea mai importantă latură a creaţiei mele vizează modul de observare a unui trandafir în ipostaza de artist al unei poetici viguros definite, al unei opere de artă totale.
Cu toate astea, eroarea percepţiei privitorului poate fi legată de incapacitatea de a elimina din desenul acestei construcţii narative însăşi culoarea dominantă, ce se vrea a fi o glorificare a frumuseţii trăită la intensitatea unei corelaţii între fapte şi evenimente, fiindcă este destul de greu de surprins viforul marilor emoţii pe care le dă arta.
O floare văzută prin ochiul artistului este proiecția intelectuală asupra unei existențe autentice. Iar simpla prezenţă a unui trandafir, care mereu îşi deschide sufletul în faţa noutăţii unei personalităţi artistice complexe, sub puterea unei vrăji care te atrage în lumea cărţii, îţi dăruieşte o altă viziune asupra a ceea ce trăieşti între nevoia de a te destăinui şi tăria amintirilor, jumătate vis, jumătate realitate.
Totalitatea unui peisaj care merită pictat concentrează însăşi caracterul intim, partea de poezie a fiecărui lucru ce trece prin sufletul artistului la fiecare efort depus pentru a surprinde impresia de unitate estetică.
Am fost mereu o parte din sentimentul “de acasă” al unei sacre uniuni cu frumuseţea trăită la intensitatea unei experienţe de viaţă înfiripată şi înflorită în arta de înţelegere a unor abordări estetice subiective, a exigenţelor unei activităţi de creaţie care cere, în primul rând, iubire de natură, dusă până la evlavie. Ochii mei au fost şi vor rămâne însetaţi de lumină, încărcaţi de visuri, ca la vederea unei capodopere inspirată din adâncimile necunoscute ale unei vieţi ce parcă nu este a mea, ce de ce bună seamă aparţine unui purtător de înţelepciune şi frumos care şi-a găsit, în sfârşit, locul de concentrare simbolică.
Cea mai importantă parte din peisajul acestui loc minunat, numit “my garden”, este simţul armoniei între ceea ce simt şi ceea ce văd, aşa încât să nu denaturez sau să exagerez formele unei figuri care transfigurează şi unifică creaţia, o delicateţe a execuţiei care face accesibilă măsura unei inteligenţe artistice aflate la maturitate.
Virtuţile expresive ale liniei şi formei în amploarea relaţiilor simbolice pe care le poate exprima trandafirul, ca mijloc de limbaj al picturii, sunt înzestrate cu ataşamentul spiritului meu de a trăi experienţa unei vieţi petrecute printre opere de artă, printre culorile vii ale naturii surprinse în toată splendoarea și generozitatea ei.
Arta este un pretext de a descifra viaţa naturii şi de a o face eternă într-o creaţie originală.
Până la urmă, ajungi să înţelegi vizualul unei producţii semnate “Ti aspetto qui“ atunci când, dimineaţă de dimineaţă, trandafirii plin de atâtea culori îţi oferă darurile lor, sub formă de inspiraţie, vestind înrudirea lor modelată spiritual cu lumea artei.
Gândeşte-te la tine ca la abordarea unui tablou din perspectiva unui grădinar care nu-şi părăseşte niciodată grădina şi care, din dorinţa de a le da florilor un înţeles omenesc, o trăire spirituală înaltă, se preface într-un simbol al repaosului și liniștii, într-un soi de personaj fabulos adaptat la o tematică particulară intitulată “Cuvintele sufletului”.
Impresia de unitate estetică se câştigă numai în ambianţa solemnă a unui loc de rafinată cultură şi simţire, dincolo de timp, unde fiecare senzaţie şi chestiune de bun gust face dovada de netăgăduit a unui Creator care a adus în existenţă un univers plin de personalitate şi forţa expresivă, plin de energie, contrast, lumină și culoare.
Leadershipul îndreptat spre fuziunea artei cu sensibilul are ca bază de susţinere relaţia dintre natură şi interiorul fiinţei.
Aici se intrevede măreţia gândurilor şi sentimentelor transmise prin imaginea unei grădini înfloritoare în care trăieşti experienţa necesităţii de a te deschide în faţa a ceea ce este bun, frumos şi nobil.
Vizualul unei producţii semnate “Ti aspetto qui“ încântă prin caracterul intim al unei experiențe estetice prealabile, surprinsă într-un sentiment de mulţumire, linişte sufletească, exaltare emoţională, concentrat de puterea unei relaţii înfiripată între două imagini asemănătoare, care uneori se confundă până la identificare cu expresia naturii lui Dumnezeu: artistul şi opera lui.
Şi, acum, ultima dorinţă a trandafirului, mi-o asum ca pe o rugăminte adresată unui spirit eclectic, de rară pătrundere:
Te aştept, privitorule, să păşeşti în “desenul” poveştii mele despre pământ şi cer, despre uitare şi redescoperire, despre vise, speranţă şi puterea imaginaţiei, pentru a vedea cât de departe poate ajunge un pasionat al artei, încât să redea o altă dimensiune a vieţii, trăită până la intensitatea unei şoapte de dor, de admiraţie, de suflet, clipind parcă pe aripile versurilor semnate Ricchi e Poveri:
“A volte sai, non so perchè, mi trovo a chiedermi / Cosa sarà questa paura che ho di perderti / Che cosa c'è dentro di te che ti fa unico / E mi fa innamorare di te / Cosa sei, cosa sei, cosa sei / Sei qualcosa di più.”