Vrăjitorul (IV)

Învaţă să conduci „întâmplarea”, ca să poţi adăuga o valoare considerabilă rolului pe care ţi-l asumi.

Contele de Monte Cristo a fost foarte abil în a-şi construi strategia. A fost capabil să scruteze sufletul şi caracterul duşmanilor săi, citindu-le intenţiile la fel de uşor cum un general poate citi un plan de război. I-a ademenit pe aceştia în magicul său plan plin de capcane, strecurându-se în viaţa lor ca o fantomă, bântuindu-le mereu conştiinţa, semănând confuzie şi furie în sufletele lor, secătuindu-i astfel de toate puterile înainte de a-i distruge.

Vrăjitorul era o fiinţă umană, însă puterile lui formidabile l-au transformat aproape într-un Dumnezeu. Era un personaj învăluit în mister, protejându-se astfel foarte bine împotriva oricăror încercări de subminare a puterii sale. El s-a folosit cu dibăcie de un nume fals că să-şi ascundă adevărata identitate, păstrându-şi aparenţa nevinovată. Dar vrăjile sale erau la fel de eficiente ca săgeţile, suficient de puternice să le străpungă scutul duşmanilor săi. Toţi aceştia au fost neputincioşi şi incapabili să pătrundă în zona mocirloasă a magiei sale şi să înlăture suferinţele pe care le abătea cu multă abilitate asupra lor.

Leadership: Efectul de creştere al performanţelor tale este pus în valoare de o compoziţie perfect simetrică a destinului, justificând poziţia ta de a adăuga noi măsuri la datoria faţă de promovarea puterii?

Vrăjitorul avea puterea de a-şi controla duşmanii, stârnind în ei frica dar şi fascinaţia cu acţiunile şi comportamentul său enigmatic. Toţi s-au simţit prinşi în capcană, incapabili de a se elibera indiferent cât de mult s-ar fi zbătut. Totul în jurul lor s-a prăbuşit complet, atitudinea lor fiind destul de sceptică în ceea ce privea viitorul lor. La fiecare pas pe care-l făceau simţeau în adâncul sufletului teama puternică că li se apropie sfârşitul, asemenea unor şoareci speriaţi prinşi în capcană. Nu au putut întrezări pânza de falsuri şi minciuni pe care vrăjitorul o ţesuse în jurul lor, iar asta i-a pus într-un pericol de moarte.

Totul s-a potrivit, într-adevăr, foarte bine. Vrăjitorul era un diversionist foarte priceput. A reuşit să strângă laţul în jurul duşmanilor săi, care nu au mai găsit puterea să-i ţină piept. Toată stăruinţa lui a dat roade. Totul s-a întâmplat exact după cum prevăzuse, după strategia pe care şi-a construit-o cu multă abilitate şi măiestrie, cu delicateţe şi răbdare. Era un şir nesfârşit de întâmplări şi fapte, de evenimente, de simboluri, de măşti, de apariţii misterioase, de schimbări de situaţii, toate dând impresia că duceau spre un drum greşit. Însă, ciudat, între toate acestea a existat o legătură misterioasă, care a servit la atingerea scopurilor sale.

Compoziţia perfect simetrică a destinului, pentru a putea fi completă, trebuie să aibă un sens mai larg de organizare a lucrării Divine, prin ieșirea în lume la misiune. Contele a devenit un soi de angajat al unei misiuni în care cerinţele de evadare sunt ceva mai greu de îndeplinit, fiindcă mai întâi a trebuit să joace un joc numit: "Party for Your Rights", care i-a pus mintea la contribuţie şi l-a făcut să fie mereu atent unde pune piesele într-un decor plin de mister, emoție și suspans.

Leadership: Îţi modelezi identitatea după criteriile propriilor orientări, într-o manieră distorsionată sau transparentă?

Omul care evoluează în medii aspre va beneficia de un capital dominant apropiat de cultura "reglărilor de conturi", care îi va asigura succesul intimidant, dependent de virtuţile autorităţii care se opun viciilor ascunse pe care falsa moralitate i le poate induce. Cultura reglărilor de conturi intră cumva în conflict cu stilul pozitiv de conducere, dar pune mai bine în aplicare normele vehiculate de gândirea care se autoanalizează. Modul de reacţie în faţa diferitelor provocări devenind, prin aceasta, mult mai puternic şi mai complex.

Cel care acordă valoare leadershipului, răspunzând mai bine la solicitările şi provocările exterioare, poate genera atitudini de refuz când vine vorba de a se prezenta în faţa lumii drept un apărător al valorilor. Ceea ce reflectă, de fapt, diviziunea lui în două laturi: una distorsionată (când realitatea nu corespunde cu idealul sau imaginea ta) şi cealaltă transparentă (în măsura în care îţi faci cunoscute acţiunile şi planurile). Dar totodată reflectă opoziţia între ceea ce este mai valoros la el şi ceea ce este total lipsit de valoare.

Un fel de superioritate raţională pe jumătate construită, puțin vulnerabilă, care exclude aproape total elementele inferioare ale identităţii personale, datorată unei orientări care permite accesul falsificat la o posibilă înţelegere veritabilă a vieţii, dar care întăreşte abilitatea de a face lucrurile să se întâmple după voia sa.

Orientările pe care le adopţi în materie de control a accesului la superioritate spun ceva despre propria ta atitudine, oferind criterii de ordonare a elementelor de valoare disparate, plasându-le într-o configuraţie mai cuprinzătoare. În sensul acesta, orientările personale nu se raportează cu adevărat doar la viitorul plămădit din prea mult sine, ci la prezentul plămădit din neputinţa de a te opune unei reformări negative, din neputinţa de a te opune dorinţelor orgolioase de autodepăşire.

Iar leadershipul moral nu se pune bine în acord cu intenţiile întortocheate de a trata cu ostilitate orice ţi se întâmplă sau cu încercările a cultiva confuzii în jurul noţiunii de „Self". Totuşi, leadershipul nu exclude niciodată din ecuaţia de succes strategia şi capacitatea de a pune în mişcare evenimentele în favoarea ascensiunii personale.

Leadership: Ştii să pui în mişcare evenimentele în favoarea ta, rămânând fidel unor acţiuni care nu-şi optimizează câştigul decât prin multiplicarea mizei pusă în joc?

Evenimentele ciudate care s-au succedat au fost numai rodul unui vrăjitor. Lucrurile s-au schimbat în viaţa duşmanilor săi cât ai clipi, înainte ca ei să se poată obişnui cu ideea. Deşi zilele n-au fost niciodată la fel una cu cealaltă, vrăjitorul a reuşit însă, printr-una din acele taine de nepătruns, să facă în aşa fel încât duşmanii săi să se obişnuiască cu ideea că totul se repetă – aşa le-a distras atenţia de la ceea ce se întâmplă cu adevărat în jurul lor - iar totul se întâmpla cu un anumit motiv.

Voinţa nemărginită a Contelui de Monte Cristo, combinată cu infailibilul său fler, au pus în mişcare forţe misterioase - modalităţi prin care să-i amăgească şi să-i deruteze pe duşmani, urzind împotriva lor o vrajă atât de puternică încât aceştia, neputând să-i ghicească intenţiile, siliţi de împrejurări şi încremeniţi de uimire, n-au opus nicio rezistenta. El a fost stăpânul acelui lanţ de evenimente care s-au succedat cu repeziciune zi şi noapte, iar procedurile lui de lucru au fost nedetectabile.

Pentru că succesul tău în leadership să fie deplin, trebuie să devii un vrăjitor, asemenea Contelui de Monte Cristo. Trebuie să ştii să conduci întâmplarea, să ştii să conduci firul evenimentelor în favoarea ta, după strategia pe care ţi-a construit-o cu multă abilitate şi măiestrie, cu delicateţe şi răbdare. Trebuie să pui în mişcare acele forţe misterioase care să facă posibile toate “minunile” tale.

Dar pentru asta este necesar să fii cât se poate de meticulos în alegerea căilor de acţiune pe care le urmezi şi să nu acţionezi niciodată întâmplător, chiar dacă poţi da senzaţia asta. De asemenea, trebuie să te bazezi numai pe date concrete şi cuantificabile, nu doar pe flerul tău. Ţine cont de faptul că cel mai mic accident, cea mai mică nepricepere, poate distruge rapid orice strategie oricât de bine ar fi ea pusă a punct.

Miza pusă în jocul de-a vrăjitorul este să deţii controlul prin prefacerea materialului intuitiv complex „de semne ale unui mister deschis“ într-un construct psihologic lateral cu trăsături naturale.

Concluzie: Un lider excelent ştie să conducă întâmplarea (aceasta este adevărata artă în leadership) dar atenţie, el nu conduce niciodată la întâmplare.

Strategia sa este totdeauna pusă la punct şi ceea ce pare întâmplător nu este niciodată întâmplător, acest lucru însemnând că are capacitate de a intui, respectiv de a prevedea rezultatele acţiunilor sale cât şi abilitatea de a se orienta rapid luând măsurile adecvate în situaţii care modifică planul său iniţial.

Analiza atentă a cauzelor şi efectelor acestora, intervenţia promptă ori de câte ori există o abatere de la planul iniţial, sunt esenţiale.

* Notă: Alexandre Dumas - Contele de Monte Cristo , Editura Tineretului, 1957.