ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Zborul spre înalt al păsării cu aripile frânte

On Ianuarie 01, 2013, in Leadership Know-How, by Neculai Fantanaru

Urcă spre zona dominantă a “Omului” din tine, ca să poţi deţine în întregime controlul asupra celorlalţi din jur.

N-avea nimic mai de preţ pe lume decât un soţ, iar soţul acesta nu avea nimic mai de preţ pe lume decât pe ea, femeia visurilor lui. Dar între aceste două fiinţe asemănătoare, pentru care orice poet de geniu şi-ar închina toate odele, între aceste două fiinţe iubitoare, devotate, care s-ar căuta, aştepta, merita una pe cealaltă până la sfârşitul lumii, a intervenit necruţător năpasta. Ca de obicei, sursa necazurilor, scânteia care stârneşte focul nimicitor în viaţa oamenilor, banii.

Şi numai pentru acest preţ nefericit - consecinţa unei alegeri greşite, Llewelyn Moss trebuia să dea socoteală în faţa posesorilor lor de drept, din lumea mafiotă. Să ne mărginim a spune că viaţa lui era în mare pericol.

Prezenţa unui înger care vesteşte raiul

Într-o cafenea. Ochii Carlei Moss se opriră dinaintea acestei imagini a speranţei: şeriful Ed Tom Bell, un bătrân curajos. Există vrăji, miracole care pot trezi credinţa, chiar şi când Dumnezeu este de neînţeles. Tom Bell părea să fie miracolul mult aşteptat. Iar prezenţa acestui înger singuratic vestea raiul, eliberarea grijilor, calmarea oricăror nelinişti.

Ore în şir, zile întregi, poate săptămâni de-a rândul domnise în sufletul ei - atât de bun, atât de blând şi iubitor, acea stare de tensiune, apăsătoare ca o negură de toamnă, aproape de neîndurat, care nu se poate compara decât cu neînfrânata cădere liberă a unei păsări cu aripile frânte, înainte de impactul fatal cu solul.

Ca sărmana Lusa, transformată de vrăjitorul Kaşnur într-o bufniţă şi condamnată pe viaţă la singurătate, biata Carla Moss trebuia să depaşească limitele impuse de propriile-i sumbre gânduri şi trăiri, de propria-i transformare care nu mai dădea sens, nu mai unifica armonios întreaga ei fiinţă. Avea nevoie doar de un singur cuvânt care să rupă blestemul dureroasei sorţi şi să-şi recapete libertatea sufletească. Dar tocmai acel cuvânt fermecat îi pierise din minte şi din suflet.

Singurul lucru care trebuia să fie adevărat şi statornic, cu neputinţă de schimbat, era voinţa - acest Sesam al transformării, magicul cuvânt care-i putea deschide ei, neajutoratei, stâncile îndărătul cărora se întrevedea, prietenoasă, perspectiva unei schimbări.

“Eu sunt singurul care te poate ajuta, care îţi poate salva soţul.” îi spusese Tom Bell femeii cu o hotărâre sinceră care-i aduse acesteia un soi de uşurare, atingerea vântului sfânt al schimbării.

Iar acest cuvânt magic al voinţei, căzut ca un tunet prevestitor din înaltul cerului, “Pot”, semnul izbăvirii, acest cuvânt simplu, dar valoros, înzestrat parcă cu puterea neobişnuită de a insufla viaţă până şi unei statui din marmură, a fost de-ajuns pentru ca înfăţişarea Carlei Moss, sărăcăcioasă şi tristă, înspăimântată de cel mai negru coşmar, să capete un aspect sănătos, strălucitor şi plin de viaţă.

O evadare din iad, un voyage dans la lumière, o transpunere într-o altă realitate, o uşurare a suferinţelor şi o întărire sufletească care avură miraculoasa putere de a alunga din nefericita femeie, cel puţin pentru moment, orice furtună interioară.

Leadership: Tratezi totul în termenii unui singur parametru?

Dezvoltarea leadershipului are la bază în primul rând un proces de schimbare şi de orientare către interior. Orice poţi face pentru a întări ceea ce te uneşte de ceilalţi oameni din jur, te ajută să te cunoşti mai bine şi să fii permanent în contact cu tine însuţi. Odată ce această prioritate devine prima natură pentru tine, în viaţa ta se va întâmpla un lucru uimitor: vei recăpăta controlul.

Singur te acuzi de mentalitate retrogradă dacă te arăţi dur şi intransigent faţă de ceilalţi precum acel personaj dintr-un roman al lui Jown Fowles, căruia conştiinţa i-a comandat să-i spună fostei sale partenere: “Te-am studiat, te-am examinat, te-am testat, m-am folosit de tine şi am învăţat de la tine, a fost plăcut şi interesant, dar acum aş vrea să plec.

Posezi simţul relativităţii lucrurilor, al pierderii, al aventurii? Tratezi totul în termenii unui singur parametru - prezentul animat de diversitate? Căci o astfel de abordare nu este în conformitate cu cerinţele esenţiale ale leadershipului, ci doar cu termenii unui prezent funcţional, contorsionat şi miop.

Să deţii controlul asupra a ceea ce eşti, asupra a ceea simţi şi asupra reacţiilor în momentele următoare, înseamnă mai întâi de toate să dispui de cea mai importantă premisă pentru valorificarea propriilor calităţi. Şi numai aceste calităţi, bine finisate şi trecute prin sita judecăţii şi emoţiilor, pot conferi o aură de umanism leadershipului - acele calităţi încorporate în structură interioară a şerifului Ed Tom Bell: coeziunea, coerenţa, omogenitatea în sentimente.

Singurul lucru care trebuie să fie adevărat şi statornic, cu neputinţă de schimbat, este voinţa de a fi altcineva, un nucleu de mobilizare şi impulsionare care să gestioneze situaţia: “Pot” - acest Sesam al transformării, care poate îndepărta stâncile îndărătul cărora se ascunde, prietenos, conturul luminos al personalităţii tale.

Eşti o persoană care are harul de a transmite speranţă şi nădejde în sufletele oamenilor din jurul său, eşti un simbol al valorilor umane? Nu uita că tu eşti miracolul mult aşteptat al transformării tale, care se adevereşte numai dacă va schimba lumea din jur.

Leadership: Eşti ceea ce eşti, datorită a ceea ce poţi să fii?

Rolul pe care ţi-l asumi, ca lider, implică o referinţă esenţială la acea entitate numită propriul tău Eu, sau mai bine zis la posibilitatea de a fi cineva puternic - care nu poate fi gestionat decât prin raţiune şi realism, dar şi printr-o cooperare strânsă a calităţilor şi abilitaţilor tale de “Om”, care pot schimba stările emoţionale a celorlalţi din jur.

Eşti un om mare, cu o înclinație profundă pentru a face bine, sau unul care îşi protejează centrul universului său interior?

Un prelungit sprint spre marea performanţă, spre linia de sosire. O luptă continuă bine dozată în eforturi şi reacţii pozitive, ingredientele de bază ale propriei deveniri, care au însuşirea de a scoate la iveală un alt orizont, o altă valoare reală spre care să aspiri, ca un prim cadru necesar existenţei tale – a naturii tale reale, a fiinţei tale autentice.

În acest sens merită atenţie afirmaţia făcută de poetul şi prozatorul german Heinrich Heine: “Fiecare om în parte este o lume care se naşte şi moare o dată cu dânsul.

Această “lume”, nu reprezintă altceva decât produsul unei schimbări de profunzime, esenţa proprii tale deveniri, rezultatul tentativei de a te ridica deasupra propriei tale mediocrităţi. Nu ca un om care îşi cataloghează semenii, ci ca un om care caută să scoată tot cei mai bun din ei - acel diamant neşlefuit care face parte din însăşi natura lor, şi care se poate traduce prin: “eu sunt ceea ce sunt, datorită a ceea ce pot să fiu.”

Acolo unde însă meandrele faptelor sunt cu deosebire întortocheate, acolo unde valorile sunt ascunse adânc şi dificil de îndepărtat, unde aparenţele sunt incerte, oglinda stărilor tale sufleteşti trebuie să fie de cei mai pur cristal, strălucind foarte puternic, ajutându-te la depăşirea limitelor sau blocajelor de orice natură.

Zborul spre înalt al păsării cu aripile frânte prefigurează o tentativă de a te ridica deasupra durerii, deasupra gândurilor şi emoţiilor tale, o recâştigare a libertăţii numai printr-o deplină alipire, cu toată fiinţa ta, de şansa schimbării indusă cu ajutorul altora. Desemnează lupta continuă, în ciuda impasurilor şi evenimentelor nefavorabile, spre piscul performanţei dorite.

Ca să poţi deţine în întregime controlul asupra celorlalţi din jur, trebuie să urci spre zona dominantă a “Omului” din tine. Dă la o parte învelişul tare care îţi înconjoară perimetrul fiinţei, şi vezi cine eşti de fapt. Scoate miezul din tine.

Poţi fi un “înger descins din rai”, sau “o pasăre cu aripi frânte în cădere liberă”. Sau, cel mai rău, poţi fi un personaj invizibil care îi observă pe toţi cum îşi pun în scenă spectacolul numit “existenţă”, fără a lua parte la desfăşurarea lui, şi fără a se implica, fără a depune niciun efort – un om pasiv care, ca o stea care îşi pierde strălucirea, îşi duce existenţa într-un deplin anonimat.



* Notă: “No Country for Old Men (2007)"

* Notă: Lusa - personaj din opera lui Wilhelm Hauff, fiica maharajahului Indiei. Transformată de vrăjitorul Kaşnur într-o bufniţă. Blestemul se putea rupe doar dacă se găsea cineva, nesilit de nimeni, s-o ia de soţie. Şi numai califul Raşid din Bagdad, transformat la rândul lui în bufniţă, a rupt blestemul:: "Da" vreau să fii soţia mea.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us