ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Zbuciumata călătorie spre iad a fiinţei simţitoare

On Septembrie 22, 2013, in Leadership Fusion, by Neculai Fantanaru

Demontează condiţionarea majoră între suferinţă şi evoluţie, activând câmpul de forţe motivaţionale necesare influenţării procesul de schimbare.

Clarice simte cu groază că face parte dintr-un scenariu de Jules Verne. Dar nu ştie să smulgă această fatală imagine din minte, nu poate să oprească excesul de substanţă sensibilă la presiune, transferată moleculelor aproape epuizate cu rol de reglator al activităţii nervoase. Cum să supravieţuiască unei călătorii spre adâncul lipsit de ieşire, spre iad? Toată energia vitală i se concentrează pentru o clipă într-o singură direcţie, descurajantă. A totalei autodistrugeri.

Şi cum nu se poate elibera din iad, se instalează starea de inerţie care domină câmpul de forţe motivaţionale necesare influenţării procesul de schimbare. Nefaste bombardamente lăuntrice, dătătoare de fiori aspri, o aduc în starea de neoperativitate. 

Un act de credinţă, o singură manifestare de voinţă ar putea oare s-o scape de gândul morţii, din menghina aceasta solidă care pare că-i strânge cu putere cortexul cerebral? Şi doar pentru gândul acesta neliniştitor se duc cu stoicism atâtea lupte interioare, reacţii nepotolite de panică înlănţuite într-un ritm tulburător.

Eliberarea din iad

Creşte valoarea tensiunii necesară stopării complexului de izolare. Faptul că nu poate ieşi din cercul slăbiciunii o preocupă peste măsură, şi pe bună dreptate. Cu toate acestea, Clarice se ţine tare. I se pare că, într-un fel, este în joc onoarea ei. Abia schiţează o mişcare, nu rosteşte nicio vorbă. Acum îi este mai mult ca oricând necesară imaginaţia vulcanică. Să facă ceea ce n-a mai făcut, să îşi rişte viaţa. Să mizeze totul pe un singur zar norocos, salvator. Iar acest gând asumat, ca un fulger căzut din cer cu voia Domnului, purtător de noi forţe, îi luminează conştiinţa şi o investeşte cu putere de iniţiativă.

Numai speranţa îi susţine funcţiile de siguranţă şi energia pozitivă transportată prin canalele fine de distribuţie a încordărilor alternative. Ea capătă dintr-o dată energia şi inspiraţia de a se avânta într-o acţiune riscantă, cu elanul şi spontaneitatea unui copil care îmbracă costumul lui Superman şi porneşte la salvarea lumii.

Mai rămâne un anumit unghi nedescoperit, o dublare a unei linii de acţiune aplicate pieziş pe o linie străină din planul conştiinţei. Numai astfel psihicul ei mai poate să suporte o greutate în plus. Trebuie să-l ucidă cu orice preţ pe Buffalo Bill. Cu simţurile ascuţite să pătrundă întunericul, să depăşească cu mult marginile conştiinţei. Să tragă ! Acum ! Acum ! Poc! Poc! Poc!

Clarice răsuflă uşurată. Furtuna s-a potolit. Norii cenuşii ai groazei, care s-au adunat şi au produs trăsnetul salvator, în sfârşit s-au dispersat. Buffalo Bill este mort !

Leadership: Constrângerea fiinţei implică deteriorarea voluntară a poziţionării pionilor?

Dificultăţile de adaptare la noi contexte şi situaţii, urmate de mutările importante ale pionilor de rezistenţă, reprezentaţi de gândurile şi emoţiile nedorite care în bună măsură contravin dispoziţiilor şi aprobărilor leadershipului, pot oferi spectacolul inedit al unei expresii dramatice de profundă nelinişte sufletească.

Aceste dificultăţi, care îl determină pe individul supus unei dedublări periculoase să abordeze mai greu procesele de „stimul-reacţie”, pot să apară din erori de autoevaluare. Care, la rândul lor, produc o anumită dezorientare şi o canalizare ineficientă a energiei într-o singură direcţie, descurajantă. A totalei autodistrugeri. Generând acele dificultăţi de înţelegere a propriilor capacităţi şi limite.

Aceste dificultăţi pot să apară şi în demersul investigativ de evaluare a situaţiei în care se regăseşte individul, în special atunci când are loc o creştere a “costurilor” induse de noile probabilităţi, calculate prin condiţionările externe ce pun în evidenţă acele contraste pronunţate dintre emoţiile care pun stăpânire asupra minţii sale. Iar adaosurile continue de stimuli negativi care acţionează asupra subconştientului, ameninţând integritatea personalităţii sale, conduc uneori la şocul emoţional.

În raport cu obligaţiile impuse de leadership, ce nu pot fi practic ignorate în procesul de percepţie a realităţii şi de dezvoltare pe plan psihic şi emoţional, în pofida influenţelor de natură perturbătoare, individul trebuie să fie categoric în avantaj. Să nu recurgă la cea mai puţin constrângătoare alegere. Iar inconvenienţele cauzate de o gestionare greşită a emoţiilor nu trebuie să fie disproporţionate în raport cu scopurile vizate. Mai simplu spus, echilibrul individului nu trebuie să fie afectat de reacţiile nepotolite de panică, înlănţuite într-un ritm tulburător în situaţii de criză.

Dai leadershipului tău o medalie pentru câştigarea războiului psihologic la care te supun gândurile?
 
Fiecare individ dovedeşte o anumită slăbiciune la un moment dat, un mod prea puţin sofisticat de a se lupta cu el însuşi, cu emoţiile şi sentimentele cele mai puternice, încât nu mai este în stare să stabilească un contact mai amănunţit cu punctele sale forţe şi motivaţii. Are loc o condiţionare majoră între suferinţă şi evoluţie, care împiedică activarea câmpului de forţe motivaţionale necesare influenţării procesul de schimbare.

Şi astfel este neglijat leadershipul care, raportat la gândirea şi simţirile omului, nu mai serveşte la nimic. Nu mai poate înlesni acea aventură a cunoaşterii, nu mai poate permite pătrunderea în acel univers al “dinăuntrului”, plăsmuit dintr-un aluat mai dur şi mai curajos.

Tocmai din acest motiv liderii sunt animaţi tot mai des de pasiunea de a recurge la evaluarea dimensiunii interne a leadershipului. Iar după părerea expertei Anne Deering, autoarea cărţii “Alpha Leadership”, această dimensiune se referă la modul în care te organizezi din punct de vedere psihologic pentru a reacţiona rapid faţă de mediu, pentru a avea abilităţile de gândire necesare ca să-ţi dai seama ce este important de evaluat la tine însuţi, încât capacităţile tale să nu se atrofieze.

Eşti capabil să joci o partidă tare de şah cu tine însuţi? Cum te organizezi din punct de vedere psihologic pentru a reacţiona faţă de mediu? Dai leadershipului tău o medalie pentru câştigarea războiului psihologic la care te supun gândurile? Testează-ţi capacităţile de a face faţă jocului nemilos al “supravieţuirii” în condiţiile unui mediu uneori ostil în care transformarea ta este mai dificil de realizat.

Un lider ar trebui să înveţe, în primul rând, să-şi retuşeze gândirea şi să redea strălucirea lăuntrică a fiinţei sale. Pentru aceasta el trebuie să facă distincţia dintre aceste două tipuri de reprezentare a personalităţii sale. Prima, din punctul de vedere al prudenţei, al posibilităţii de a utiliza capacităţile de distanţare faţă de orice control de natură externă. A doua, din punct de vedere al instabilităţii şi vulnerabilităţii psihice, care duce la gânduri extreme în situaţiile limită, transformându-l, supus luptelor interioare, într-o ţintă sigură pentru eşec.

Zbuciumata călătorie spre iad a fiinţei simţitoare aduce în prim plan necesitatea liderului de a-şi dezvolta o gândire imparţială cu un “status” stabil şi neinfluenţabil în condiţiile ostile de intervenţie a unor forţe externe, destabilizatoare. Care pot declanşa frica de acţiune, anxietatea, instabilitatea şi inerţia.

Crearea unui blindaj de protecţie impenetrabil care să ne ferească de intervenţii externe perturbatoare şi destabilizante, dar uneori şi de forţele interne ce pot apărea din instinctul nostru de apărare, este utilă pentru noi toţi. Dar absolut necesară pentru un lider.



* Notă: The Silence of the Lambs (1991)

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us