Adevărul mut așternut în cartea vieții

Efectuează numeroase incursiuni în lumea ascunsă a rațiunii, astfel încât să urci la un nivel mai înalt de dezvoltare personală.

Mă cuprinsese îndoiala. Eram, oare, într-adevăr în fața a ceea ce filozofii numesc argentum vivum ? Procesul de investigație a ceea ce putea determina o fragmentare a legăturii cu neverosimilul greu de digerat al unei lumi imaginate, se alinia cu tendințele cele mai inovatoare ale artei de a utiliza principiile de funcționare ale unui spațiu întins și foarte complex. Care delimita știința de pseudoștiință.

Efectuând numeroase incursiuni în lumea ascunsă a rațiunii care se realiza numai prin știință, ghidat de înțelegeri și supoziții metafizice sau de conceptele filosofice ale timpului, totodată bazându-mă pe observații sistematice, am depășit neputința de a înțelege legătura dintre valoare și identitate. Care mă definea în raport cu orizontul de așteptare al unei autorități străine ce mă supraveghea necontenit. Începusem să aflu cine sunt cu adevărat în relație cu un Ego supradimensionat de o imaginație relativ captivantă, dar distorsionată de un Alter Ego care îmi făcea mereu reproșuri.

Luptam împotriva curentului, împotriva propriei mele conștiințe, împotriva propriei mele structuri intelectuale care filtra orice imperfecțiune de ordin identitar? Diferitele fenomene de cunoaștere, simțire și voință, prin raportare la anumite lucruri și la felul în care le vedeam, se subordonau unei rațiuni care parcă apucase să existe cu mult înaintea mea și căreia mă grăbeam să mă supun.

Te accepți sclavul unei realități îmbrăcate de aparențe care plasează o perspectivă de vastă semnificație la limita dintre ceea ce gândești, justifici și aplici în conformitate cu un adaos de cunoaștere care nu-ți dă posibilitatea să te înlături de la elementul "rătăcire" ?

Mă pusesem în raport cu elementele de construcție ale unei personalități față de care mă simțeam disproporționat, deformând astfel veritabilele condiții ale legăturii mele cu realitatea obiectivă. Studierea amănunțită a câmpului de luptă pe care se înfruntau cele două orientări, una spre autocunoaștere, cealaltă spre experimentare, uneori într-un sens abstract, sporea cooperarea din ce în ce mai strânsă cu știința.

Incursiunea în propria mea lume, adaptată la un anumit context în care ceea ce eram și ceea ce voiam să devin puteau fi separate în timp și spațiu, devenise o parte a acelei științe ascunse rezervate alchimiștilor. Numai alchimiștii erau capabili să descifreze mesajul codat pe care Dumnezeu l-a implantat în fiecare om la naștere. Această știință avea capacitatea să unifice și să solidarizeze toate strădaniile mele de cunoaștere, într-un singur tot, dându-mi posibilitatea să mă înlătur de la elementul “rătăcire” care decurgea din perspectiva ființei care eram.

Ce însemnătate am eu? Ca să răspund măcar estimativ la această întrebare exhaustivă trebuia să iau în serios ceea ce credeam despre mine însumi. Mai mult decât atât, ceea ce se schimba la mine în raport cu ceea ce mi se întâmpla pe măsură ce mă apropiam de punctul de întâlnire al celor două axe în mișcare: știința și experiența de viață.

Cunoașterea de care îmi legam existența era o consecință a senzației de realitate intangibilă, o plonjare într-un timp și spațiu fără coordonate, fără repere și fără ieșire, mai mult o dorință de a acapara o parte însemnată din vitalitatea și imaginarul unui creator de ficțiuni care întretaie și traseele adevărului. Un alchimist exprima acest lucru folosind metafora: “ Cufundă-ți mintea în undele izvorului de lumină a lui Hermes care să te atragă spre adevăr. ”

Poți să creezi anumite condiții de exploatare a sinelui în încercarea de regăsire a autenticității de fond, fără să faci din backgroundul existențial o latură vulnerabilă a personalității tale?

Temelia de nezdruncinat pe care se sprijină liderul autentic, protagonistul unei deveniri continue, este adevărul. Cunoașterea, care neagă sau susține adevărul a ceea ce omul-lider este, nu poate fi receptată și procesată doar la nivelul minții. Ci mai cu seamă la nivelul realității șablon în care el este de acord să creeze anumite condiții de “iluminare”, de exploatare a sinelui în încercarea de regăsire a autenticității de fond. La rândul ei, această autenticitate se ridică împotriva adversarului numărul unu: lipsa de credibilitate în contextul crizei de identitate.

Dincolo de bariera dificilă a cunoașterii de sine rezultată din examinarea personală, la intersecția dintre știința și pseudoștiința de te pune în acord cu tine însuți, trebuie să înveți să-ți folosești și inima și intuiția. Autenticitatea de fond este dată de crezul puternic pe care îl slujești cu devotament față de o cunoaștere, o ghidare sau un har care nu se arată oricui, oricând, oriunde, și care nu poate face abstracție de nivelul realității pe care o trăiești prin faptele tale.

Când refuzi să te asculți se poate întâmpla ca puternicul contrast dintre Eu și backgroundul existențial să accentueze mai degrabă o latură vulnerabilă a personalității tale. Te lași ghidat de înțelegeri și presupoziții care îți îngrădesc capacitatea de defini corect componenta ta complexă și definitorie? Această componentă se bazează pe sentimentul intim al propriei valori?

O lipsă de credibilitate în ceea ce privește aplicarea măsurilor asumate în plan personal pentru reglarea oricăror dispute ce decurg din ascultarea de sine, nedând crezare semnalelor continue ale minții raționale care îți dau de înțeles cât de mult te cunoști și te accepți ca fiind o entitate unică, poate împiedica trecerea la o conștiință extinsă de sine. Și îți limitează înțelegerile și interpretările despre ceea ce te definește la granița cu aspectele care îți aduc cele mai slabe motivații.

Poți să configurezi un trigger de tip DEPTH care să declanșeze ruperea de realitatea subiectivă?

Între știința de a te cunoaște și leadership există mai multe linii de cache, care au ca separație între ele un întrerupător: acel „neverosimil” greu de digerat al lumii imaginate în care te adâncești. Aceste linii de cache stochează în conștiință tot ceea ce este concret și abstract în materie de perspective, idei, ipostaze. Examinând totodată alternativele privind disponibilitatea de a te desprinde de adversarul cel mai insistent - Egoul supradimensionat de o perspectivă încărcată cu prea multă subiectivitate.

Cineva spunea: “ Adevărul este obiectul înțelegerii noastre, la fel de bun este ca voința noastră, iar înțelegerea nu mai poate fi încântată cu o minciună decât când va putea alege un rău aparent. ” Vedem, așadar, în ce mod subtil se propagă în leadership adevărul a ceea ce suntem, cum se instalează el din punct de vedere valoric printre noi, aici, pe certitudinile noastre vizavi de felul cum evoluăm. Spre bine său spre rău.

Realitatea subiectivă desemnează în acest caz acea realitate interioară, pusă pe cântarul cel mai subtil al devenirii noastre, care nu ține seama de ecoul realității exterioare, depășind cadrul de referință în relația cu însăși coerența experiențelor noastre de viață.

Poți să declanșezi ruperea de realitatea subiectivă în care te găsești, configurând “triggerul de tip DEPTH“ care să-ți orienteze gândirea spre o știință a raționamentului și a judecății nesuspendate de ireal și improbabil. Acest trigger nu reprezintă altceva decât o îngropare a ceea ce ai fost, în favoarea a ceea ce trebuie să fii.

Ca să înțelegi rolul rațiunii din spatele creativității, pe baza experienței de filtrare a unei realități transcendente, trebuie să asculți ce îți spune Ego-ul despre tine prin intermediul unor adevăruri pe care nu le-a văzut nimeni și care nu pot fi descoperite decât numai printr-o virtuozitate poetică.

Adevărul mut așternut în cartea vieții reliefează acea valoare a omului care se realizează prin cunoaștere de sine și asumare a propriei persoane. Posibilitățile de devenire și perfecționare a elementelor native existente în om, ca o condiție esențială a progresului, oferă prilejul unei apropieri mai profunde și mai eficiente de leadership.