Aparența care ucide sufletele superioare

Impune-te prin puterea convingerilor pe care le rulezi continuu, astfel încât să-ți găsești un rost în rândurile interpretării vieții.

Monte Cristo ieși cu sufletul adânc mâhnit din casa unde o lăsă pe Mercedes, pe care, după toate probabilitățile, nu avea s-o mai revadă niciodată. De la moartea lui Edouard o mare schimbare se săvârșise în el. Ajuns la culmea răzbunării, pe povârnișul domol și întortocheat pe unde urcase, zărise de cealaltă parte a crestei prăpastia îndoielii. Mai mult decât atât: convorbirea cu Mercedes îi trezise atâtea amintiri în inimă, încât amintirile acestea aveau ele însele nevoie să fie înfrânte.

Un om cu firea lui Monte Cristo nu putea pluti multă vreme în melancolia care poate face să trăiască mințile obișnuite dându-le o aparență de originalitate, dar care ucide sufletele superioare. Contele își spuse că din moment ce ajunsese aproape până la a se mustra singur, trebuia să i se fi strecurat o greșeală în calcule.

"Nu privesc bine trecutul și pesemne că nu mă înșel chiar într-atâta. Cum - continuă el - scopul meu să fi fost oare nesăbuit? Să fi mers oare de zece ani pe o cale greșită? O oră să fie de ajuns ca să-i dovedească arhitectului suprem că opera tuturor nădejdilor lui era dacă nu imposibilă, cel puțin nelegiuită?

Nu vreau să mă obișnuiesc cu ideea asta. Ea m-ar putea înnebuni." *

Testezi superioritatea sau inferioritatea poziției tale față de linia zero, în aria unei sume de reflexiuni despre sine?

În raporturile cu existența, leadershipul poate fi rezultatul cunoașterii de sine ce decurge din cercetarea faptelor pozitive sau negative, administrând unitatea inconfundabilă a omului produsă în momentele trăite în fiecare zi, integrând esența nevoii lui de a-și asigura un sens de urmat.

Spre deosebire de alte științe, leadershipul trece, în raporturile cu realitatea complexă, prin stadiul declinului autorității omului - atunci când el întâlnește faptele și constrângerile firești ale consecințelor din timpul procesului de schimbare.

Trebuie să rămâi puternic în timpul tranziției spre un alt tip de om, chiar dacă asta implică o adâncire deopotrivă în suprasensibil, străbătând cu stoicism câmpul îndoielilor și deznădejdilor mai ales atunci când trecutul te ajunge din urmă, apăsând pe tine cu forțe nebănuite.

Identificarea căii pe care trebuie să înaintezi, în condițiile unei vulnerabilizări a sinelui care poate să degenereze într-o renunțare totală la sensul propriei ființe, este procesul cu adevărat greoi de reformare – dar reprezintă testul de confirmare a superiorității tale.

Viziunea care predomină în zona ta de control creează un sentiment al zădărniciei, determinat de ideea că nimic nu e statornic în timp?

Modificarea semnificațiilor atribuite situațiilor de viață în care reacționezi neajutorat, fără conștiința propriilor alegeri și fără putința de a schimba cursul lucrurilor, dincolo de aparențele înșelătoare ale realității, este punctul de plecare al unei reflexiuni despre sine – care cade și asupra leadershipului, fiindcă testează superioritatea sau inferioritatea poziției tale față de linia zero.

Linia zero reprezintă perioada de referință în care predomină abaterile de la rigorile experiențelor de viață, ajustările de valoare sau toleranțele conștiinței. În funcție de lungimea acestei linii depinde devenirea ta, atribuirea unui sens major experiențelor, întărirea sentimentului valorii de sine și găsirea unui anumit rost în rândurile interpretării vieții.

Un lider se impune prin puterea convingerilor pe care le cucerește în urma luptei îndelungate cu propriile limite, slăbiciuni și eșecuri, în încercarea de a se dovedi mai bun și mai valoros. Prin conținutul său de calități, prin gândire și prin atitudinea în fața vieții, un erou al luptei cu viața este totodată expresia sensibilității actualizate care îl modelează astfel încât el să aibă un comportament mai înțelegător și mai tolerant față de semenii săi.

Reflexia este forța cu care se întoarce la tine intensitatea unei trăiri, după ce ea a lovit necruțător în conștiința unui destin capricios.

Aparența care ucide sufletele superioare evidențiază acea nesiguranță în „apărare”, atunci când încerci să-ți impui autoritatea în drumul vieții. În careul propriilor tale experiențe se vor infiltra adesea sentimente sau convingeri demotivante, dar ele au menirea de a șlefui permanent si de a scoate la iveală tot mai mult din ce poți fi. Un om de mare caracter.

* Notă: Alexandre Dumas - Contele de Monte Cristo, Editura Tineretului, 1957.