Apriga îmbrățișare a diavolului

Mărește puterea leadershipului tău, fără să devii prizonierul propriilor tale patimi.

Qin Shi Huang Di a fost un strateg strălucit. A cucerit toată China, care îi poartă și azi numele. Dar cum a ajuns el cel mai puternic și mai de temut om din lume la acea vreme? Nimic mai simplu: ținând omenirea "în șah". Și, de asemenea, ghidându-se mereu după principiul: “ Scopul scuză mijloacele ”.

Imperiul său trebuia să fie etern. A învins regat după regat prin forța armelor. Toți prizonierii erau executați. Nu admitea să i se discute ordinele. Totul, chiar și interesele celor ce-l sprijineau, trebuiau să fie subordonate intereselor sale. Obsedat de ideea de a-și atinge cu orice preț scopurile, a procedat întotdeauna fără milă și necruțător.

Pentru un om care are pasiunea puterii și a gloriei, dar mai ales a puterii, viața celorlalți nu are niciun preț. Temându-se de ce gândesc oamenii în privința acțiunilor și deciziilor sale ticăloase și inumane, Qin Shi Huang Di a găsit un motiv să execute 460 de învățați, o crimă care, mai presus de altele, s-a întipărit în mintea poporului. Sute de mii de oameni au trecut prin cele mai grele chinuri ca să-i construiască împăratului un mausoleu uriaș, un palat subteran păzit de o armată de teracotă, și un zid imens menit să confere apărare regatului său.

Îți evaluezi corect nivelul de experiență în a judeca caracterul unui destin superior care își asumă o istorie îndelungată, prin prisma unei firești detașări de situația în care ești îndreptățit să te consideri ca find victima unei poticniri fatale?

Cu siguranță, cel mai bun prieten al diavolului este omul, pe care numai dacă reușește să-l câștige de partea sa își poate atinge scopul. Dar odată ajuns sub suprema lui putere, are dreptul de viață și de moarte a fiecăruia, căci diavolul nu acceptă niciodată înfrângerea. Odată ce intri în infern, odată ce ești prins în ghearele sale monstruoase, nu mai poți face nimic – ești prins ca într-o pânză de păianjen care se țese tot mai mult în jurul tău, și ești ținut prizonier ca într-o transă hipnotică.

Cine își închipuia că bunătatea conducea lumea, se înșela amarnic. Împăratul Qin Shi Huang Di devenise întruchiparea temerilor oamenilor. S-a manifestat în acțiunile sale cu toată puterea și cu toată răutatea lui. Dar pe lângă faptul că a fost foarte încăpățânat, a avut o foarte mare putere de convingere.

Oamenii care serveau interesele împăratului erau îndreptățiți să se considere ca find victima unei poticniri fatale, deoarece mintea lor nu filtra bunul mers al evenimentelor printr-o bogăție spiritual deosebită, prin tendințe permanente de înaltă valoare morală, ci mai curând printr-o lipsă de respect față de regulile și legile vieții în societate.

Ei nu puteau judeca lucid caracterul conducătorului lor tocmai fiindcă rațiunea lor de a exista nu era întemeiată pe adevăr, pe învățătură, pe principiul egalității în drepturi, ci pe sindromul istoric de a sta cu capul plecat precum un condamnat la pieire.

Poți să extragi din viața ta acele semnificații atribuite relației dintre ceea ce ți se dezvăluie ca realitate incontestabilă și ceea ce ți se dezvăluie ca fiind cu mult mai cuprinzător decât îți poate oferi perspectiva unei imagini a puterii nelimitate?

Era expert în mesmerism, avea acea capacitate nesănătoasă de a hipnotiza masele de oameni. A exercitat de la distanță o influență telepatica răuvoitoare, a otrăvit sufletele oamenilor nevinovați care nu bănuiau nimic. În consecință mulți s-au lăsat în seama voinței lui superioare, așteptând ca el să hotărască pentru ei. Mulți au fost gata să-și sacrifice viețile în numele idealurilor sale înalte și a convingerilor pe care și le crease.

Mă întreb, ce-i trebuie unui om ca să-și dea, cu o bucurie atât de mare, viața pentru conducătorul său? În primul rând, liderul trebuie să corespundă întru totul așteptărilor sale. Iar un Don Juan al întunericului are capacitatea să sucească mințile oamenilor cu un raționament chipurile sănătos și coerență în gândire, încât aceștia, fără să fie cuprinși de nicio îndoială, cufundați într-o stare de euforie generală, să fie gata să-și dea și viața pentru el.

Așa este, ca să mânuiești oamenii trebuie să fii capabil să pătrunzi în interiorul lor, să le îngheți în așa măsură sufletele, încât să nu mai poată să discearnă corect între bine și rău. Iar prin puterea și arta lui, diavolul reușește întotdeauna să atingă această performanță. Atotputernicia lui psihică tulbură într-atât buna judecată a supușilor săi, încât aceștia, devotați lui trup și suflet, își semnează singuri condamnarea la moarte.

Ești în stare să experimentezi acea trăire a "divinității" din tine, fără să devii robul acelei imagini a puterii care se sfărâma presiunea propriei energii devoratoare, eliberate de un destin fără scăpare?

Omul care se lasă condus de un tiran este un martor umil al evenimentelor pe care nu le poate controla, fiindcă nu este dispus să atribuie vieții semnificația de "glorie", acea glorie câștigată printr-un ansamblu de alegeri libere și corecte, printr-o înălțare a forței lor sufletești, nu printr-un anumit fel de a te raporta la cineva mai puternic și cu viziune. Majoritatea oamenilor slabi slujește o autoritate autoimpusă, câștigată printr-un duh de slujire a unor idealuri de înrobire.

Odată ajuns sub stăpânirea diavolului, viața omului atârnă de un singur fir de păr. Dar și viitorul diavolului depinde de oameni. Căci el se folosește de oameni ca de un suport pe care să se poată sprijini în voie. Din pricina asta el nu poate opta pentru o totală indiferență față de ei ci, adoptând o atitudine constructivă, se asigură că îi vor îndeplini unele nevoi, și abia apoi, când nu-i mai sunt necesari, se descotorosește de ei. Căci bunul mers al afacerii sale este influențat numai de rezultate, care depind de performanța supușilor săi. Iar demoralizarea oamenilor, lipsa de productivitate și proactivitate sunt factorii de risc cei mai semnificativi.

Vocea interioară te împinge spre o evoluție interioară profundă, transformându-te în o versiune mai puternică și mai autentică a ta, dincolo de ceea ce ai considerat că sunt limitele tale?

Un geniu al răului trebuie ucis sau închis într-un cufăr, sau să-l determini să accepte vitregia destinului și să se resemneze. Dar energia extraordinară a împăratului Qin Shi Huang Di, demonica lui putere asupra sufletelor era mult prea mare. Nu existau celule sau ziduri care să-l oprească. Oamenii se puteau doar amăgi cu gândul că e muritor, și că, într-o bună zi, vor putea scăpa din acel infern.

O ființă neînduplecată și nesocotită în pasiunile sale, veșnic lipsită de măsură, stăpânită de sentimente supraîncordate, nu poate nutri sentimente pozitive puternice pentru cineva, ci egoiste sau nedrepte care în final nu-l vor conduce decât la eșec. Imperiul împăratului Qin Shi Huang Di trebuia să fie etern. Dar s-a sfârșit în haos. Iar el a murit după ce-a înghițit o pastilă de mercur care spera să îi prelungească viața. Moartea a fost dușmanul de care s-a temut el o viață întreagă, și pe care nu l-a putut învinge.

Leadershipul este aspirația de a cunoaște o trăire a vieții fără lupte, încrâncenări și frustrări care îți secătuiesc energia, cu specificația că voința de a birui o pasiune este singura unealtă a expresiei sinelui care își controleazã tristețea sau suferința.

În leadership trebuie să faci neapărat trebuincioasă o atare alunecare spre legendă, prin actul eroic de lepădare a sinelui care își presimte neîmplinirea.

Apriga îmbrățișare a diavolului este acceptată doar de oamenii fără credință într-un sens al vieții, aceia care acceptă mai degrabă să fie conduși decât să-și conducă singuri destinul spre făgaș împlinitor de vise.

În leadership nu poți avea succes bazându-te pe principiul “scopul scuză mijloacele” și nu poți să conduci având o politică tiranică, căci vei sfârși lamentabil. A ține la putere fără a te sinchisi de cei din jurul tău, a sacrifica totul, inclusiv oamenii, înseamnă să te îndepărtezi de noțiunea de lider (care este ales) și să devii tiran (care se impune prin forță), atrăgându-ți disprețul celor din jur care mai devreme sau mai târziu te vor înlătura de la conducere.

Mărește puterea leadershipului tău, dar fără să devii prizonierul propriilor tale patimi.