Autoformarea în leadership - de la creaţie la practică

Făureşte-ţi un sine marcat de putere, un sine care se va dezvolta și se va maturiza în timp, fără a te considera mai mult decât un om simplu.

Tare mult mi-a plăcut cartea Egiptologul, scrisă de Arthur Philips. De ce mi-a plăcut? Fiindcă este o mare lecţie de istorie, plină de învăţăminte, care se păstrează şi azi în marele domeniu al leadershipului. Ilustraţiile despre care se vorbeşte în această carte nu sunt de o fidelitate impresionantă, după standardele critice ale artei occidentale, şi nici nu sunt cine ştie ce tipice pentru arta egipteană. Şi, totuşi, cât de răscolitoare sunt !

Analiză: În ciuda copilăriei mele fără griji, oamenii pe care-i admir cel mai mult pe lumea asta sunt oameni care s-au autoformat, o descriere care pare să i se potrivească şi regelui. Prin autoformare nu înţeleg oameni săraci care au ajuns bogaţi. Înţeleg, mai degrabă, acei oameni care au adunat fragmentele ce le-au fost puse la dispoziţie pe când erau copii abandonaţi sau asupriţi. Şi apoi, prin forţa clocotitoare, creativă, a propriei lor minţi, şi-au făurit un sine marcat de putere.

Aceşti oameni îşi creează identităţi care nu poartă absolut nici o urmă a moştenirii lor întunecate, nici urmă de părinţi nechibzuiţi sau de oraşe prăfuite ale copilăriei sau de fărădelegi săvârşite împotriva lor, nici urmă de privaţiuni (de bani, de afecţiune, de hrană, de prietenie), absolut nici o urmă din materialul sursă, ci în schimb o creaţie estetică şi practică, dumnezeiască în simplitatea şi în desăvârşirea ei. Simplitatea: totul vine din acest unic creier, fără influenţă părintească, fără tradiţie locală, nimic ce nu provine din însăşi mintea autocreatoare.

Leadership: Îţi manifeşti forţa interioară în cursul unei auto-transformi care limitează contactul dintre ceea ce ai fost şi ceea ce ai devenit, sub amprenta unei evoluţii în care îţi stabileşti singur competenţele?

Desăvârşire: totul trebuie creat, fiecare atitudine, fiecare particularitate, fiecare credinţă şi valoare şi gest distins. Nimic moştenit nu poate fi tolerat dintr-un trecut intolerabil. Şi totuşi, paradoxală cum e lumea noastră, aceşti oameni adesea nu sunt respectaţi, în timp ce oamenii ca mine - născuţi cu dragoste, cu îndrumare, cu tot felul de avantaje - sunt. Admir, probabil cel mai mult dintre strofele sale, Catrenul 24 (Fragmentele B & C):

Atum-hadu priveşte în urmă-i de la înălţime şi e uimit.
Atum-hadu priveşte cu mare încântare la tot ce-a depăşit.
Atum-hadu nu datorează nimănui nimic,
Şi va acţiona aşa cum nimeni altul n-a reuşit.

Ţi-l poţi imagina uşor pe tânăr compunând aceste versuri nu mult după ce-a aflat că a devenit regele Egiptului. Dar cum ţi-l poţi imagina, altfel decât conducând o armată bine echipată, cu care de război solide, numărând între 20,000-30,000 ostași care ascultă numai de ordinele sale? Ţi-l poţi imagina îndeajuns de matur şi curajos, său mult prea nepriceput în ale vieţii?

Leadership: Renunți să te mulțumești cu aspectele superficiale ale vieții și încerci să scoți lumina din interiorul tău, dincolo de superioritatea cu care îţi hrăneşti mândria de a fi un spirit independent?

Pentru a modela o realitate care nu te avantajează neapărat, deci fără a te afla sub imperiul unui talent nativ, fii atent la ceea ce te uimeşte în jur și încearcă să îţi formezi o perspectivă clară asupra imaginii pe care o construiești despre tine însuţi într-un context care îţi permite să te exprimi liber. Perspectiva clară, un concept eminamente vizual, perceptibil, te ajută să vezi lucrurile într-un mod obiectiv și să înțelegi mai bine contextul în care acționezi.

La fel cum pictorul se concentrează asupra detaliilor și compoziției pentru a crea o imagine coerentă, tot aşa şi tu trebuie să-ţi formezi o perspectivă clară asupra viziunii și valorilor tale, astfel încât să îţi poţi orienta gândirea și acțiunile spre decizii corespunzătoare care reflectă nu doar ceea ce ești acum, dar și ceea ce aspiri să devii în viitor. Încearcă să aduci claritate și direcție în procesul de modelare a realității, încearcă să vezi mai departe de aspectele superficiale ale vieții și încearcă să scoți lumina din interiorul tău.

Ştiind că fiecare etapă de dezvoltare, de la copilărie la maturitate, implică o auto-transformare în care forța clocotitoare a a propriei minți joacă un rol crucial, fereşte-te să îţi hrăneşti mintea cu idei de genul "sunt cineva, fiindcă m-am născut cineva", sub aparenţa unei viziuni nonfocalizate.

Fii sincer faţă de tine însuţi şi atunci nu mai poţi fi fals faţă de acel "cineva" care te crezi. Rămâi cât mai distant faţă de mândria de a încerca să-ţi controlezi viaţa şi vulnerabilitatea, de unul singur şi, mai ales, rămâi distant faţă de răzvrătirea de a gândi că te afli mai presus de restul lumii.

Leadershipul poate deveni un centru de forţă numai dacă eşti în stare să te ridici prin forţe proprii la standardul lui "Dumnezeu", luând în considerare faptul că uneori trebuie să renunţi la mândria de a lupta împotriva neputinței tale zadarnice.

Autoformarea în leadership - de la creaţie la practică implica schimbarea propriei persoane şi este rezultatul unei experiențe de viață unice, fără influența părinților, ceea ce arată că totul provine din tine, din puterea și potențialul tău interior. Felul cum te raportezi la realitatea provenită din absenţa părinţilor te ajută să fii responsabil pentru simplitatea și unicitatea gândirii tale, şi chiar dacă te dezvolţi sub influența părintească, în cele din urmă vei realiza că totul provine din tine însuţi, din puterea și potențialul tău interior.

Creaţia este ceea ce vine din interior, dintr-o insondabilă şi inexprimabilă profunzime, iar nu din afară, nu din necesitatea de a depăşi dezavantajele lecţiilor dure ale vieţii. Pe când practica este ceea ce duce la dezvoltarea gândirii logice, analitice și a creativității, este ceea ce aduce rezultate. Sau, cum spunea cineva: "Practica nu este ceea ce faci odată ce ești bun. Este lucrul pe care îl faci când ești extraordinar."

* Notă: Arthur, Phillips - Egiptologul , Editura Polirom 2006.