Autoformarea în leadership - de la creație la practică

Făurește-ți un sine marcat de putere, un sine care se va dezvolta și se va maturiza în timp, fără a te considera mai mult decât un om simplu.

Tare mult mi-a plăcut cartea Egiptologul, scrisă de Arthur Philips. De ce mi-a plăcut? Fiindcă este o mare lecție de istorie, plină de învățăminte, care se păstrează și azi în marele domeniu al leadershipului. Ilustrațiile despre care se vorbește în această carte nu sunt de o fidelitate impresionantă, după standardele critice ale artei occidentale, și nici nu sunt cine știe ce tipice pentru arta egipteană. Și, totuși, cât de răscolitoare sunt !

Analiză: În ciuda copilăriei mele fără griji, oamenii pe care-i admir cel mai mult pe lumea asta sunt oameni care s-au autoformat, o descriere care pare să i se potrivească și regelui. Prin autoformare nu înțeleg oameni săraci care au ajuns bogați. Înțeleg, mai degrabă, acei oameni care au adunat fragmentele ce le-au fost puse la dispoziție pe când erau copii abandonați sau asupriți. Și apoi, prin forța clocotitoare, creativă, a propriei lor minți, și-au făurit un sine marcat de putere.

Acești oameni își creează identități care nu poartă absolut nici o urmă a moștenirii lor întunecate, nici urmă de părinți nechibzuiți sau de orașe prăfuite ale copilăriei sau de fărădelegi săvârșite împotriva lor, nici urmă de privațiuni (de bani, de afecțiune, de hrană, de prietenie), absolut nici o urmă din materialul sursă, ci în schimb o creație estetică și practică, dumnezeiască în simplitatea și în desăvârșirea ei. Simplitatea: totul vine din acest unic creier, fără influență părintească, fără tradiție locală, nimic ce nu provine din însăși mintea autocreatoare.

Îți manifești forța interioară în cursul unei auto-transformi care limitează contactul dintre ceea ce ai fost și ceea ce ai devenit, sub amprenta unei evoluții în care îți stabilești singur competențele?

Desăvârșire: totul trebuie creat, fiecare atitudine, fiecare particularitate, fiecare credință și valoare și gest distins. Nimic moștenit nu poate fi tolerat dintr-un trecut intolerabil. Și totuși, paradoxală cum e lumea noastră, acești oameni adesea nu sunt respectați, în timp ce oamenii ca mine - născuți cu dragoste, cu îndrumare, cu tot felul de avantaje - sunt. Admir, probabil cel mai mult dintre strofele sale, Catrenul 24 (Fragmentele B & C):

Atum-hadu privește în urmă-i de la înălțime și e uimit.
Atum-hadu privește cu mare încântare la tot ce-a depășit.
Atum-hadu nu datorează nimănui nimic,
Și va acționa așa cum nimeni altul n-a reușit.

Ți-l poți imagina ușor pe tânăr compunând aceste versuri nu mult după ce-a aflat că a devenit regele Egiptului. Dar cum ți-l poți imagina, altfel decât conducând o armată bine echipată, cu care de război solide, numărând între 20,000-30,000 ostași care ascultă numai de ordinele sale? Ți-l poți imagina îndeajuns de matur și curajos, său mult prea nepriceput în ale vieții?

Renunți să te mulțumești cu aspectele superficiale ale vieții și încerci să scoți lumina din interiorul tău, dincolo de superioritatea cu care îți hrănești mândria de a fi un spirit independent?

Pentru a modela o realitate care nu te avantajează neapărat, deci fără a te afla sub imperiul unui talent nativ, fii atent la ceea ce te uimește în jur și încearcă să îți formezi o perspectivă clară asupra imaginii pe care o construiești despre tine însuți într-un context care îți permite să te exprimi liber. Perspectiva clară, un concept eminamente vizual, perceptibil, te ajută să vezi lucrurile într-un mod obiectiv și să înțelegi mai bine contextul în care acționezi.

La fel cum pictorul se concentrează asupra detaliilor și compoziției pentru a crea o imagine coerentă, tot așa și tu trebuie să-ți formezi o perspectivă clară asupra viziunii și valorilor tale, astfel încât să îți poți orienta gândirea și acțiunile spre decizii corespunzătoare care reflectă nu doar ceea ce ești acum, dar și ceea ce aspiri să devii în viitor. Încearcă să aduci claritate și direcție în procesul de modelare a realității, încearcă să vezi mai departe de aspectele superficiale ale vieții și încearcă să scoți lumina din interiorul tău.

Știind că fiecare etapă de dezvoltare, de la copilărie la maturitate, implică o auto-transformare în care forța clocotitoare a a propriei minți joacă un rol crucial, ferește-te să îți hrănești mintea cu idei de genul "sunt cineva, fiindcă m-am născut cineva", sub aparența unei viziuni nonfocalizate.

Fii sincer față de tine însuți și atunci nu mai poți fi fals față de acel "cineva" care te crezi. Rămâi cât mai distant față de mândria de a încerca să-ți controlezi viața și vulnerabilitatea, de unul singur și, mai ales, rămâi distant față de răzvrătirea de a gândi că te afli mai presus de restul lumii.

Leadershipul poate deveni un centru de forță numai dacă ești în stare să te ridici prin forțe proprii la standardul lui "Dumnezeu", luând în considerare faptul că uneori trebuie să renunți la mândria de a lupta împotriva neputinței tale zadarnice.

Autoformarea în leadership - de la creație la practică implica schimbarea propriei persoane și este rezultatul unei experiențe de viață unice, fără influența părinților, ceea ce arată că totul provine din tine, din puterea și potențialul tău interior. Felul cum te raportezi la realitatea provenită din absența părinților te ajută să fii responsabil pentru simplitatea și unicitatea gândirii tale, și chiar dacă te dezvolți sub influența părintească, în cele din urmă vei realiza că totul provine din tine însuți, din puterea și potențialul tău interior.

Creația este ceea ce vine din interior, dintr-o insondabilă și inexprimabilă profunzime, iar nu din afară, nu din necesitatea de a depăși dezavantajele lecțiilor dure ale vieții. Pe când practica este ceea ce duce la dezvoltarea gândirii logice, analitice și a creativității, este ceea ce aduce rezultate. Sau, cum spunea cineva: "Practica nu este ceea ce faci odată ce ești bun. Este lucrul pe care îl faci când ești extraordinar."

* Notă: Arthur, Phillips - Egiptologul, Editura Polirom 2006.