Devotamentul absolut

Asumă-ți vulnerabilitatea, pentru ca ea să devină sursa supremă a forței tale.

În filmul “ The Mummy – Tomb Of The Dragon Emperor”, soților Evelyn și Rick O'Connell li se încredințează o misiune importantă: să mearga în China și să înapoieze muzeului din Shanghai “ Ochiul din Shangri La”, care, potrivit legendei, arăta drumul spre Iazul Vieții Veșnice.

Ei își îndeplinesc misiunea, reușind să predea muzeului acea rară piesă de colecție. Dar acolo, pe neașteptate, sunt înconjurați de generalul Yang și oamenii săi. Acesta dorea cu orice preț să-l învie pe împăratul Qin Shi Huang și armata lui de teracotă.

Poți să te descoperi drept "valoare absolută" în felul cum îți trăiești credința în cazul unei motivații lăuntrice care susține apelul la depășirea oricărei limitări?

Generalul Yang, cu o autoritate ce nu lasă loc compromisului, o somează pe Evelyn să citească inscripția care era gravată pe “ Ochiul din Shangri La”. Dacă ar fi refuzat, soțul ei era ca și mort.

Întregul ei trup i se zgudui de suspine la gândul că îl va pierde pentru totdeauna pe cel căruia i-a fost alături mereu. Nu putea să întoarcă spatele unui om care îi era atât de scump. Dar în adâncul sufletului ei simțea o teamă teribilă, era bântuită de un presentiment sumbru, că moartea îi pândea pe amândoi îndeaproape. Situația în care se afla aduse în mintea ei un noian de posibilități înfricoșătoare. Sufletul ei era pe punctul de a se lăsa pradă disperării.

Îl privi pe Rick cu inimă strânsă, ca și cum ar fi vrut să spună: “ Sufletul și trupul meu sunt întru totul ale tale. Nu te voi părăsi niciodată. ” Expresia ochilor ei era îngrijorătoare, asemenea privirii unei mame care-și privește pruncul cuprins de o boală gravă. Era o soție iubitoare, era o ființă cu o viață spirituală intensă. Nu, nu putea fi atât de nesimțitoare față de cel care era tovarășul și protectorul ei cel mai bun.

Responsabilitatea ta crește proporțional cu gradul de influență pe care îl ai asupra situațiilor care te depășesc prin amploarea sacrificiului pe care îl cer?

Rick tresări surprins când o văzu pe Evelyn cum se aruncă de bunăvoie în fața pistolului care era îndreptat spre el. Această perspectivă îl înspăimântă de-a binelea. I se rupea inima de mila ei, dar era la fel de îngrijorat ca ea. Își păstră în continuare pe chip o expresie gravă, căci viața lor atârna de un singur fir de păr.

Evelyn stătea în fața generalului, într-o atitudine supusă. Dintr-un sentiment de teamă era decisă să citească inscripția. Rick rămase un moment cufundat în gânduri, apoi, ascunzându-și îngrijorarea, afișând o mină încrezătoare, îi vorbi pe un ton afectuos: “ Nu Evelyn, nu face asta. Oricum mă vor omorî ”.

Ea cunoștea timbrul vocii soțului ei mai bine ca oricine – știa că nu voia să spună asta cu adevărat. Dar nu a putut să ia în considerație o altă variantă, decât să citească inscripția, cu toată spaima de ceea ce avea să urmeze.

Orice lucru care îi stătea în putință să-l facă pentru soțul ei puteai să-l consideri deja făcut, inclusiv sacrificiul personal.

Devotamentul este calea prin care te ridici deasupra momentelor de cumpănă, transformându-le în lecții de viață care aduc sens și echilibru între cauze și consecințe.

A făcut dovada devotamentului ei absolut față de soțul ei. Rick și Evelyn avuseseră toate motivele să fie neliniștiți. Generalul Yang îi tratase cu superioritate și răceală, și nu ezitase să dea glas disprețului în cel mai dur mod și în cei mai jignitori termeni. Puteau să moară, sau să trăiască doar dacă Evelyn citea inscripția – dar nimic nu era sigur.

Totul era clar precum cristalul, Rick nu se putea îndoi de devotamentul lui Evelyn, care nu și-ar fi pierdut niciodată afecțiunea față de el. Dar, citind inscripția, ea a aprins o flacără în sufletul lui. Fără nicio îndoială unei asemenea persoane merită să-i porți o recunoștință veșnică, merită să o răsplătești pentru devotamentul ei.

Te recunoști învingător al propriei lupte interioare, acolo unde inima își lasă amprenta asupra caracterului celui de lângă tine?

Dacă îți dedici inima și sufletul unei persoane, ea îți va răspunde cu același sentiment. Ca sa fii primit in adâncul inimii oamenilor, trebuie să faci dovada devotamentului tau absolut față de ei, sporindu-le senzația de siguranță și încredere vizavi de tine. Căci oamenii simt direct gradul tău de devotament și natura lui - angajamentul pe care ți-l iei față de ei doar din datorie sau de teamă să nu-ți pierzi poziția, sau devotamentul bazat pe dragoste și valori împărtășite. Iar daca nu te dovedești a fi în concordanță cu așteptările lor, vei fi părăsit.

Datoria ta, ca lider, este să fii mereu acolo, alături de oameni, în mijlocul lor, să-i sprijini și să-i ajuți în momentele dificile. Oamenii văd în tine salvarea lor. Nu-i de-ajuns să le fii călăuză în toate dându-le ordine și instructiuni clare pentru ca să-și ducă la îndeplinire sarcinile ce le-au fost încredințate. Trebuie să ai o voință de fier, dar și un suflet bun, să-i asiguri de prietenia ta pentru ca ei să-ți fie mereu recunoscători. Deci, se impune să-i tratezi cu bunăvoință și înțelegere, să ai grijă de ei ca de proprii tăi copii, ca de propria ta familie. Acest lucru va întări și mai mult legătura dintre tine și ei. Iar împreună, veți deveni o forță mai mare.

Leadershipul este actul de voință prin care îți depăsești limitele, forțând Ego-ul să se încline și să cedeze în fața slujirii unui scop superior.

Concluzie: Munca cu oamenii este cea mai dificilă. Acest “material” numit om este fragil, și deci trebuie să ai o grijă deosebita cum te comporți cu el. Trebuie să dai dovadă de abilitate ca să asiguri coeziunea unui grup, ca să reușești să transformi o gloată de oameni într-o adevărată echipă.

Focalizează-ți antenele sufletului tău spre ceilalți, pentru ca ei să se atașeze mai mult de tine. Oamenii îți dedică inima și sufletul numai ești devotat lor.

Atributul cel mai puternic al liderului este că își lasă amprenta asupra împărtășirii emoțiilor celor din jur în vederea diferențierii dintre sine și ei.