De parcă aş dori să nu fiu decât privire

Felul în care experimentezi lumea influențează felul în care înțelegi profunzimea creației artistice.

Încă mă mişcă peisajul specific litoralului vestic al Greciei, fapt ce mă transformă într-un contemplator al frumuseții naturii și al istoriei bogate a acestei regiuni. Cu pasiune, ochii mă urmează pretutindeni, aşa încât lumea din jur devine magică, soarele amplificând senzaţia de căldură şi culoare. Fiecare detaliu devine o pictură vie, reflexul unei poetici vizuale, un fragment limitat dintr-o creație multilaterală care străbate sufletul și inspiră inimile celor care o privesc.

Mai mult decât atât. Ochii artistului ştiu să vadă, ca într-o apă limpede, fiecare nuanță, fiecare detaliu, tot ceea ce iese la suprafață într-o imagine artistică: acea lumină interioară, de mult ştearsă de o viaţă comună, lipsită de întâmplări extraordinare. Căci la nivelul simbolurilor și metaforelor, încercând să păstreze înțelesurile profunde și să comunice emoții și idei durabile, pictura trebuie să se păstreze perenă la orice nivel de strălucire, pentru a elimina oboseala ochilor cuprinşi de mirajul culorilor şi formelor.

Până la urmă, a vedea este o artă care mă ajută să înțeleg straturile înțelepte ale lumii, subtilitățile dincolo de aparențe, cu toate că uneori simt că sunt aruncat într-un soi de vârtej, o mică tornadă care alienează, superficializează realitatea, creează false modele de frumusețe, ridicând la niveluri inaccesibile nişte provocări de înțelegere și apreciere a picturii. Degeaba sunt un artist dacă ochii mei, atât de sensibili, focalizaţi spre orizontul îndepărtat al posibilităţilor nelimitate, nu sunt convinşi de faptul că lumea este un loc frumos, sau dacă nu acord atenţie detaliilor subtile care dezvăluie frumusețea și profunzimea vieții.

Leadership: Felul tău de a privi poate să influențeze profunzimea și semnificația unei frânturi a imaginilor naturii, astfel încât emoțiile reflectate în interiorul tău să amplifice senzația de conexiune cu lumea înconjurătoare?

Plimbându-mă pe malul mării, privind totul cu contemplaţie, mi-am dat seama că frumosul din jur este o rostire a imaginilor naturii, un izvor infinit de emoții pentru sufletele pătrunse de frumusețea unei lumi miraculoase, reflectate în ochii sufletului, devenind dansul etern al gândurilor înțelepciunii. Cuvintele se preling subtil pe pânza timpului, încapsulând în ele mii de povești neînțelese de ochii trecătorilor.

Pe parcursul acestor experienţe de explorare artistică ochii mei par a se converti într-un abis, o adâncime neexplorată a conexiunii cu oamenii care ascunde numeroase secrete, fapt ce îl poate transpune pe privitor într-o "falie a realului, exact ca într-un fragment scris în jurnalul lui Marin Mincu:

"Eu existam pentru că existau ochii aceia ce mă aşteptau ca să mă răpească, să mă transporte brusc în alt spaţiu, într-o falie a realului ce se deschidea între noi şi pe care o simţeam doar noi, unde corpurile noastre nu existau decât ca ceva imaterial. Era o stare de transparenţă prin care noi pluteam stângaci în căutarea acelei forme care să ne reprezinte în entitatea pură a ceea ce se vede înăuntrul pupilelor larg deschise spre o lume misterioasă, interzisă şi invizibilă pentru ceilalţi."

Leadership: Poți prelua controlul asupra evenimentelor într-un mod care închide vizualizarea detaliilor naturii din fundal?

Privind cu ochi de artist la nisipurile fine și la valurile care se sparg cu delicatețe pe malul mării, într-un soi de sinfonía de la naturaleza, llenando el aire con su sonido hipnótico y reconfortante , îmi vine în minte o scenă tensionată din filmul "Zece negri mititei", devenită o paletă vie de contrast, unde natura și misterul uman se întâlnesc într-o privire atentă la detalii.

Într-adevăr, ochii unui artist, focusați pe detalii, pot surprinde frumusețea naturii, dar și intriga unei scene plină de suspans, unde fiecare gest și fiecare element ascuns dezvăluie un mister de nedescifrat.

În "Zece negri mititei" de Agatha Christie, există o scenă captivantă în care judecătorul Wargrave își înscenează moartea, iar toți ceilalți îl cred cu adevărat mort, şi asta pentru că niciunul nu ştie să vadă realitatea ascunsă sub privirile lor. Pe parcursul acestei secvențe, putem imagina ochii unui artist observând fiecare detaliu tensionat al acestui moment dramatic, surprinzând subtilitățile din această scenă: expresiile faciale, calmul privirii, lumina şi umbra, detaliile decorului, paleta de culori, spaţiul negativ. În special, aranjamentul mult prea perfect pe care "mortul" l-a lăsat în urma lui, putea fi perceput ca un indiciu crucial pentru un artist observator.

Adevărul ascuns scapă ochilor neantrenați. La fel se întâmplă dacă ești pe o plajă plină de oameni, dar îți scapă diversitatea infinit colorată a experienţelor vizuale, bogăția inefabilă a conexiunilor sufleteşti, continua revărsare a detaliilor naturii care te înconjoară. Cu siguranţă, cine nu știe să vadă realitatea ascunsă sub ochii săi, chiar dacă aceasta se desfășoară în fața lui în mod clar și evident, acela nu va putea niciodată să aprecieze profunzimea lumii pictate cu atâta migală de un artist.

Leadershipul urmărește să depășească modul de prezentare al realității, ținând cont de faptul că explorarea profundă a conexiunilor umane și a frumuseții subtile din jur poate să inspire și să ghideze încrederea și direcția pentru cei conduși de o viziune artistică.

Artistul, fiind capabil să înțeleagă semnificația simbolică a unei scene din viaţa reală, poate să vadă mai mult decât o simplă reprezentare a evenimentelor, ci să interpreteze și să transmită emoțiile (și tensiunea) prin intermediul artei. Astfel, viziunea artistică adaugă o dimensiune mai profundă și interpretativă scenelor și evenimentelor dintr-o poveste în care ceea ce se vede cu ochiul liber poate fi doar suprafața, dar nu și profunzimea, subtilitățile și semnificațiile care se dezvăluie doar sub atenta privire a unui alchimist al detaliilor.

De fiecare dată când mă raportez la lumea înconjurătoare mă simt de parcă aș dori să nu fiu decât privirea pătrunzătoare a unui artist, să înțeleg că în spatele fiecărei aparențe se ascunde un univers nesfârșit de bogat în nuanțe și semnificații.

Încercând să descopăr straturile ascunse ale acestei lumi, să mă adâncesc în tainele ei și să simt vibrația subtilă a conexiunilor dintre tot ceea ce există, am reuşit de multe ori să captez frumusețea lumii, sporind senzația de admirație și uimire în fața unei picturi care îmi dezvăluie adâncimea și complexitatea fiecărui detaliu.

Simt că sunt un artist, ținând cont de moartea pe care mi-o voi regiza într-o bună zi, știind că natura îmi va oferi ultimul și cel mai profund tablou, iar eu voi fi pictorul acestui moment transcendental.