Două vieți și un înger prinși în plasa unui crez

Desăvârșește-ți caracterul, exteriorizându-ți toate stările sufletești în virtutea rolului pe care ți l-ai asumat în fața destinului.

Mă reîntorc o clipă la începutul filmului „Vertical Limit (2000)” despre care am discutat și în articolul precedent. Annie, Peter și tatăl lor, Royce Garrett, se balansau suspendați pe o funie de versantul abrupt al muntelui, la circa 450 de metri înălțime. Funia nu îi mai putea ține mult timp pe toți trei.

Royce îi cere fiului său să taie funia. Acest ordin stârnește un ecou adânc în Peter, care simte dintr-o dată povara nefericirii sale. Coșmarul vieții a devenit pentru el o realitate, o trăire personală.

- Ascultă ce spun, Peter ! Dacă nu faci asta, sora ta o să moară ! Taie funia ! Taie odată ! Nu contează ce se întâmplă cu mine ! Taie-o ! Nu mai avem timp ! Taie-o ! exclamă tatăl său cu toată puterea și cu toată convingerea.

Un crez care desăvârșește caracterul. Aceste vorbe au avut menirea să alimenteze curajul și spiritul de sacrificiu al lui Peter, care părea să-și aducă aminte de prima povață pe care i-o împărtășise tatăl său, de acel principiu solid de leadership, de acea concepție riguroasă despre viață de care acum trebuie să asculte și să o urmeze:

„Peter, te vei lovi de momentul în care va trebui să-ți dovedești tăria de caracter. Un caracter puternic se formează numai atunci când omul se deprinde cu sufletul și cu durerea. Încordează-ți întreaga ființă și fă pasul spre marea finală: dintre tine și rolul tău, dintre Eul tău emoțional și Eul tău moral. Fii un lider ! ”.

Poți accepta fapte care îți contrazic propriile convingeri, pentru a vedea dacă rămâi sincer cu tine însuți în ceea ce crezi?

În ce tărâm al infinitului să așezăm noi, Doamne, îngerii tăi? Două vieți depindeau de o singură decizie, de un singur gest, de o singură cauză, de o singură conștiință. Cea de-a treia era deja hotărâtă de destin.

Tatăl lor, ca un înger protector, deținând puterea de a le schimba copiilor săi simțămintele și emoțiile în dorința părintească, firească, de a-i ocroti și de a le garanta izbăvirea - ca un înger care își întinde aripile, pregătit să se retragă în nemurire pentru le lăsa loc copiilor săi să înțeleagă și să accepte realitatea acestei vieți, ca un înger care se roagă pentru o minune în rugăciunile lui mijlocitoare – a reușit totuși să-i anihileze lui Peter orice remușcări și orice tip de regret și să-i umple golul de neîncredere și de slăbiciune pe care îl resimțea în acel moment.

Peter, îmboldit de crezul tatălui său – crezul celor care conduc și schimbă destine, și-a încordat puterile sufletului și a tăiat funia - salvând viața sa și a surorii lui, cu prețul vieții tatălui lor.

Îți verifici mereu reperele morale atunci când o decizie fără întoarcere lasă în urmă un rezultat nefast și o remușcare greu de purtat?

La unul din webinariile mele făceam o precizare: liderul are nevoie de un răspuns, de o reacție pozitivă sau negativă mai ales în perioada de dezvoltare. Abilitatea lui de a se evalua, de a gândi situațiile și de a le face față - nu doar prin prisma trăirilor, ci și a consecințelor - constituie puterea lui cea mai mare.

Trebuie să existe o permanentă verificare interioară căreia i te se conformezi tu însuți, în calitate de lider – și în funcție de rezultatul ei să fii capabil și dispus să schimbi ceea ce nu funcționează în viața ta, sau ceea ce nu poți accepta. Această verificare, efectuată cu seriozitate, are ca scop unic și exclusiv transformarea și desăvârșirea propriului potențial de conducere, fiind singurul mijloc prin care se poate dobândi acea formă concretă de realizare a sinelui.

Așa cum un vrăjitor fierbe pentru descântecele sale toate ierburile pământului, cele bune, ca și cele rele, obținând în final o poțiune binefăcătoare - tot așa și tu trebuie să incluzi în leadershipul tău, în ființa ta, acele ingrediente cu proprietăți de filtrare a setului de principii, valori și concepții după care te ghidezi în acțiunile tale (în cantitățile corespunzătoare) - care să nu provoace reacții negative din partea celorlalți, chiar dacă acestea nu respectă întotdeauna cele mai înalte standarde morale, emoționale și profesionale.

Răsturnarea valorilor - toate acele prăbușiri și urcușuri care nu mai cunosc nicio limită, uneori sunt benefice dacă obțin acceptul celorlalți.

Valorile în care crezi ajung să-și afle finalitatea în prețul vieții pe care îl plătești pentru asumarea unui rol de vinovat într-o dramă numită „Proba devotamentului”?

În filmul „Vertical Limit (2000)”, Royce Garrett a reușit să-i inducă fiului său concepția proprie asupra leadershipului, cam ambițioasă, asupra rolului, limitelor și scopului unui lider - umplând tot omul său interior cu o nouă esență, cu o altă perspectivă, transformându-i întreaga existență.

Dragostea de sine nu trebuie să caracterizeze toate manifestările unui lider. Atitudinea lui față de alții este un mijloc de control a propriei sale evoluții, dar și o formă de monitorizare a felului cum își exercită puterea de influență.

Marele merit al leadershipului constă în valoarea lui de îndreptar al valorilor, al acțiunilor pentru realizarea binelui comun, un îndreptar al aplicării filozofiei și a felului ei de înțelegere a omului – deci, constituie un mijloc de împăcare cu tine însuti și cu lumea din jur.

Fermitatea asociată cu capacitatea de a te face înțeles de oameni - apelând la rațiunea, dar și la sentimentele lor - sunt "așii" din mânecă pentru un lider. Atunci când apar situații limită, un lider trebuie să știe să sacrifice ceva din sine, sacrificiul lui fiind urmat de al oamenilor, pentru ca întregul "angrenaj" să fie salvat.

Forma pe care o ia fiecare virtute atunci când este pusă la încercare exprimă necesitatea unui sacrificiu în situații dificile, de care puțini sunt capabili.

Educarea și pregătirea oamenilor, conștientizarea aspectelor de importanță maximă este esențială pentru ca leadershipul să aibă o bază solidă. Cu siguranță Royce Garrett i-a educat în prealabil pe Annie și Peter asupra primejdiilor, asupra necesității sacrificiului de sine în situațiile dificile - căci situația putea să fie invers, la capătul funiei să fie unul dintre ei doi – și atunci el ar fi recurs la același gest.

Întotdeauna liderul poate să „pice”. Dar angrenajul trebuie să fie pregătit să meargă mai departe, alții trebuie să ia locul liderului - acest „antrenament” moral, acest mod de gândire, de abordare a responsabilității și de relaționare - pornește din copilărie, de la vârstă fragedă, și se definitivează la vârsta maturității.

Liderul nu este un „Atlas” care duce în spinare o adunătură de marionete, ci un om cu tărie de caracter care este dispus să se sacrifice și să renunțe la orice orgoliu, pentru salvarea unei colectivități.

Slăbiciunea de caracter seamănă cu o piatră aruncată în mare: nu îi vezi imediat urmările, dar ele se scufundă adânc în conștiință și se întorc sub forma regretului.

Două vieți și un înger prinși în plasa unui crez scoate în evidență acel izvor nesecat de moralitate al oamenilor care se pun în slujba leadershipului, acel izvor care revărsă peste sufletul lor înțelegerea și înlătură blocajele emoționale și mentale.

Schimbarea mentalității oamenilor este un proces continuu, în care liderul are un rol major. Dar și oamenii trebuie să fie dispuși să se schimbe și să accepte schimbarea ca un proces activ de dezvoltare individuală și colectivă.

Spre deosebire de o partidă de șah în care se declară „mat” atunci când regele nu se mai poate mișca, și se încheie, - în leadership, dacă liderul cade – alții trebuie să-i ia locul.