Electus Occultus

Forța supremă nu caută celebritatea, ci impactul absolut din umbră.

În a patruzeci și treia zi din traversarea deșertului, când căldura zilei devenise insuportabilă, m-am refugiat în umbra unei stânci negre care se înălța ca un obelisc natural în mijlocul nisipului. Acolo, la baza acestei pietre străvechi, o distorsiune tremurătoare a aerului încins, ca o Fata Morgana născută din liniștea pustiului, s-a așezat lângă mine fără să-mi ceară permisiunea. Și a început să vorbească, cu acea voce liniștită care nu părea să vină din exterior, ci răsuna direct în mintea mea ca și cum deșertul însuși își găsise glasul prin această prezență iluzorie. Ea mi-a dezvăluit o taină puternică, acoperită parțial de negura timpului:

"Tinere scrib, privește-mă bine ! Eu nu sunt doar o nălucire a deșertului, ci o putere ascunsă îmbrăcată în miraj. Am apărut doar ca să-ți trimit următorul mesaj: Când Dumnezeu alege un om pentru o misiune sacră, El nu trimite semne grandioase, nici foc din cer. Trimite astfel de chemări tăcute, pe care doar cei pregătiți le pot percepe. Și pentru această misiune nu-i alege pe cei care strălucesc în văzul tuturor, ci pe cei care au învățat să înainteze discret, fără a cere aplauze sau recunoaștere. El îi alege dintre cei umili, care, asemenea ție, se lasă călăuziți de ceva ce nu pot înțelege pe deplin, dar simt că nu trebuie ignorat."

Leadership: Poți discerne între luciditatea ascunsă care te cheamă la acțiune, și expunerea grăbită ce confundă sensul real al misiunii tale cu validarea exterioară?

Halucinația a continuat să-mi vorbească, trasând în aer semne invizibile cu degetul, ca și cum ar fi scris o lecție cosmică:

"Cei ce strălucesc nu sunt cei ce luminează. Cei sclipitori, aceia care ies în față, pe care lumea îi admiră și îi aplaudă, sunt primii expuși la toate primejdiile și capcanele, printr-o vicleană iluzie a propriei importanțe. De aceea sunt ușor de biruit prin mijloacele seducătoare ale lumii: o inteligență aplaudată, succese rapide, jocuri de imagine, ispite, interese, curse mincinoase, bucurii trecătoare, pofte nesăbuite și chiar pericole reale de moarte. Succesul grăbit este capcana în care cad cei nechemați. Falsul ales atrage atenția asupra lui, pe când cel cu adevărat evlavios o evită.

Şi atunci? Dumnezeu alege dintre cei care nu atrag atenția forțelor întunericului — pe cei care pot lucra în siguranță relativă până când opera lor este închegată și nu mai poate fi distrusă cu ușurință."

Leadership: Poți transforma existența ta într-o mărturie vie care valorifică importanța momentului actual, fără a compromite autenticitatea poveștii tale?

Am simțit un fior străbătându-mi șira spinării. Cuvintele Morganei rezonau cu ceva ce intuiam de mult timp, dar pe care nu îndrăzneam să-l formulez. Ea m-a privit direct în ochi, ca și cum ar fi intuit toate întrebările mele nerostite, și a spus ceva care avea să-mi schimbe pentru totdeauna înțelegerea despre natura misiunilor divine:

"Cel aclamat de mulțimi, celebrat de mass-media și discutat în piețe și în palatele puterii - acela nu este Adevăratul Ales. Dimpotrivă, el este o "Victima Ostensibilis", un pion sacrificat, pus acolo deliberat, ca o momeală. Misiunea lui este de a crea un scut public, de a concentra atenția asupra aparențelor pentru a masca realitatea ascunsă, pentru a îndepărta privirea lumii de la adevăratul "The Chosen One" și de la sursa reală a puterii divine.

Gândește-te la Iisus Hristos. El este perceput ca personajul central al unei povești sublime. Totuși, Alesul autentic este cel care a zămislit povestea, ascunzându-și cu grijă identitatea. Căci forța supremă nu caută celebritatea, ci impactul absolut din umbră. "

Leadership: Adevărata ta misiune se împlinește prin vizibilitate, sau prin fidelitate față de o forță care lucrează în umbră?

În trilogia The Lord of the Rings, protagonistul Frodo Baggins este ales să ducă Inelul la Muntele Pierzaniei, dar nu pentru că este cel mai puternic, cel mai înțelept sau cel mai bine văzut dintre personaje. Dimpotrivă, el este ales tocmai pentru că este un hobbit umil, aparent nesemnificativ, pe care forțele lui Sauron nu se așteaptă să-l ia în serios. Iar în timp ce Aragorn, Gandalf și ceilalți eroi vizibili distrag atenția inamicului prin bătălii spectaculoase, adevăratul purtător al speranței merge pe drumuri secundare, nevăzut și neobservat, până când îndeplinește misiunea care schimbă destinul întregii lumi. Prin urmare, adevăratul ales al divinității nu este cel care strălucește în ochii lumii, ci cel care lucrează în tăcere, protejat de o aparentă neînsemnătate.

În spatele oricărui miraj, există o vedere trezită. Halucinația a continuat să-mi vorbească:

"Alesul nu e cel pe care îl crede lumea drept sclipitor, acoperindu-l cu laude exagerate. Fără să știe, acesta din urmă este sacrificat vizibilității, expus tuturor atacurilor, în timp ce adevăratul ales avansează netulburat spre îndeplinirea scopului său divin. Căci pe urmele celui ales se află întotdeauna răul, căutându-l cu disperare. Iar singura cale de a-l proteja este ca planul său să rămână necunoscut, până când ajunge în poziția din care poate acționa decisiv, declanșând triumful final al Cerului.

Calitățile sale deosebite nu se disting la prima vedere, căci el nu face parte dintre oamenii de vază sau dintre cei sclipitori, care ies în evidență timpuriu. Mai degrabă este cineva la care nimeni nu se așteaptă să fie deosebit - și tocmai aceasta este cea mai mare putere a sa. Lumea caută eroi impunători în locuri strălucitoare, în poziții înalte, iar răul își concentrează atacurile tocmai acolo, reușind să învingă și să atragă de partea lui aproape pe toată lumea. Între timp, Alesul adevărat crește în forță, se pregătește în umbră. Iar când va veni momentul său, nimeni nu va fi pregătit pentru ceea ce poate să facă. Mai ales răul va fi luat prin surprindere."

Leadership: Poți accepta un rol în care impactul tău maxim vine din faptul că rămâi nevăzut până când opera ta va fi închegată și indestructibilă?

Din acest motiv, întunericul din interiorul bisericilor creștine mărturisește, în chip simbolic, o realitate profundă: divinitatea lucrează din întuneric și nu se revelează niciodată direct. Lumina, de fapt, nu este scopul, ci efectul Tainei Sale.

Căci, în economia spirituală a universului, cele mai importante lucrări se fac adesea de oameni despre care nimeni nu vorbește, care nu apar în ziare și nu sunt aplaudați în piețe. Dar aceștia țes în tăcere firul care va schimba țesătura realității, până când timpul va fi împlinit și când pregătirea lor în umbră va fi completă.

Apoi, un zgomot brusc și sec, ca și când o piatră s-ar fi rostogolit la vale, mi-a readus luciditatea pe care păream că o lăsasem suspendată undeva între vis și revelație. Și încă nu știu dacă a fost doar o vedenie născută din oboseală, sau o halucinație datorată căldurii prea intense. Totuși, de un lucru sunt sigur: în tăcerea deșertului se ascunde glasul eternității, și numai privirea celui umil străbate perdeaua mirajului.

Cea mai mare putere a unui lider constă în a lucra neobservat până când opera sa este suficient de solidă pentru a rezista tuturor atacurilor care vor veni odată ce devine vizibilă.

Electus Occultus ne învață că există o înțelepciune spirituală în modul în care Divinitatea își protejează trimișii cei mai prețioși — nu prin armuri strălucitoare și gărzi văzute, ci prin aparenta neînsemnătate care îi face invizibili pentru forțele care i-ar distruge, sau i-ar racola pentru niște scopuri josnice. Prin urmare, cei pe care lumea îi celebrează pot fi, sau nu, adevărații aleși, dar cu siguranță sunt expuși unui risc pe care Alesul ascuns nu trebuie să-l înfrunte până nu este pregătit.