Esența leadershipului

Nu tot ce se află în jurul tău poate da un contur și o nuanță luminoasă leadershipului tău.

Voi purta tot timpul în mintea și în sufletul meu acel unic moment pe care l-am petrecut în compania maestrului. Îi purtam o mare afecțiune, rezervată de regulă unui părinte. La rândul său, maestrul îmi purta o nețărmurită dragoste încă de când eram mic.

Era seară. După o cină frugală maestrul s-a retras in “sanctuarul” său, lăcașul sfânt - cum îi plăcea lui să denumească camera proprie de creație. L-am urmat cu un sentiment de încântare. Știam ce va urma: o nouă lecție.

Prin pasiunea lui, maestrul pictase numeroase tablouri – și în toate se revedeau talentul, bogăția de cunoștințe, înțelepciunea și experiența sa. Mi se părea că numai el îmi putea furniza inspirația și creativitatea de care aveam nevoie pentru a ajunge un mare artist. O operă devine vie doar în momentul în care finețea detaliului suspendă spiritul critic al observatorului, forțându-l să accepte viziunea creatorului ca pe o amintire proprie.

Poți identifica momentul în care viziunea ta depășește faza de simplă observație și devine o fațetă a realității pe care ceilalți nu o mai pot ignora?

Maestrul își îndreptă atenția către unul din tablourile sale, rămase o clipă nemișcat admirându-l cu o sensibilitate aparte de parcă ar fi vrut să distingă ceva straniu, sau ca și cum niște amintiri îi năvăliră brusc în minte. Urmă o clipă de liniște în care medită pentru a-și pune în ordine gândurile. Îi observam mimica. Părea calm, iar ochii săi erau senini. Apoi, zâmbind cu nostalgie, mi-a spus:

- Nicu, artistul e un om care vede, care ia și transmite viziunea lui mai departe. El e capabil să inoculeze în mintea celorlalți cele mai convingătoare imagini transpuse pe pânză cu atâta finețe și exactitate încât să pară vii. Îți este imposibil să te îndoiești de ele.

Îți asumi rolul de interfață între exprimarea gândului și vizibilul creației, în alternanța intrinsec–extrinsec a propriei ființe, astfel încât să atingi echilibrul necesar desăvârșirii?

Leadershipul își găsește sprijin în acea variantă complementară a procesului de creație ai cărei parametrii corespund cerințelor de gestionare a propriilor resurse, astfel încât rezultatele să fie în mod semnificativ îmbunătățite. Dar totodată își găsește însemnătatea în importanța pe care o acorzi propriei tale părți conducătoare, a sufletului și a minții, raportate la ceea ce este dincolo de ceea ce se poate vedea sau experimenta în mod direct.

Ceea ce încerci să realizezi este o certitudine de care te poți îndoi, o manifestare directă a propriilor tale gânduri și inspirații, sporind conștientizarea acelor laturi din tine pe care le neglijezi, le sporești sau le reprimi. Laturi paralele, despre care n-ai fi crezut că le ai, avându-și originea în vârful gândirii imaginative, având darul să modifice unele aspecte legate de activitatea ta individuală într-un nou context.

Admite sistemul tău de valori posibilitatea ca o imagine să fie atât de precisă încât să destrame granița dintre iluzie și certitudine?

Evoluția personală și profesională, realizată ca o manifestare directă a individualității creatoare, delimitate de combinația rațional-irațional, obiectiv-subiectiv, nu vizează doar intențiile de dobândire a unei autonomii intelectuale cât mai largi, și nici nu constituie o extindere a vreunui model de bună practică. Evoluția oferă o estimare pentru orientarea ta într-o realitate schimbătoare. Iar această evoluție poate fi privită ca parametru al funcției de tip "valoare", care nu-și pierde determinismul intrinsec sau extrinsec, devenind mai capabilă de extindere prin particularitățile de ordin constructiv.

A exersa aplicarea propriei tale părți conducătoare în alternanța intrinsec-extrinsec, înseamnă să te raportezi la ceea ce înfăptuiești prin intermediul conștiinței de sine. Înseamnă să te conectezi la realitatea de dincolo de tine, adică la tot ceea ce percepi prin puterea intenției tale creatoare raportată la divin, o posibilitate de comunicare cu Intelectul Spiritului de creație.

Artistul nu “pictează” ceea ce vede, ci ceea ce gândește. În aceste circumstanțe liderul poate fi considerat rezultatul unei grele munci de autoanaliză, de introspecție și de regăsire, însoțite de un salt în viitor spre ceea ce înseamnă a fi un om luminat, nu doar un creator. Adică un om care reușește să se aventureze în afara propriei dimensiuni interioare, către o rațiune superioară.

Este posibilă o articulare între sensibilitatea amintirii și rigoarea execuției, astfel încât rezultatul să capete o forță de convingere independentă?

Spre deosebire de un pictor nemaipomenit care poate reda o imagine pe care și-a întipărit-o în minte cu o iscusință nemaipomenită, reproducând atât de exact cele mai mici detalii, un lider, deși se aseamănă cu un artist în multe privințe, nu redă niciodată în “opera” sa ceea ce vede, ci, mai presus de toate, ceea ce gândește. Un lider iscusit știe că nu tot ceea se zboară se mănâncă, că nu tot ceea ce se proiectează este și realizabil. În leadership trebuie să gândești, să analizezi și să evaluezi totul cu foarte mare atenție.

Liderul nu se poate lăsa prins ca un pictor de ceea ce vede, căci realitatea poate fi cu totul alta, poate fi schimbătoare, și de aceea ea nu poate fi exprimată sau imortalizată într-un “tablou”. Dacă liderul nu-și formează o imagine de ansamblu a tot ceea ce-l înconjoară bine ancorată în realitate, atunci nu își va putea propune nici obiective realizabile.

Este viziunea ta asupra lumii destul de vastă încât să accepte acel întreg imposibil de controlat, pe care îl numim "destinație"?

Imortalizezi doar peisajul? Liderii au problema deformării. Ei nu reproduc în planurile lor cu exactitate ceea ce văd, uneori improvizează, pentru că totul se poate schimba. Dar nici nu distorsionează realitatea, altfel pierd din vedere ceea ce e cu adevărat important.

Îmi amintesc de afirmația pe care o făcea odată scriitorul motivațional Stephen Covey: "Un lider este persoana care se cațără în cel mai înalt copac, studiază peisajul cu atenție, și strigă cât îl țin plămânii: Asta nu e jungla noastră. ”

Această afirmație întărește punctul meu de vedere. De foarte multe ori felul în care percepi lucrurile din jur desparte succesul de eșec. Ca lider, dacă nu-ți concentrezi eforturile în direcția corectă nu vei putea face progrese, ba mai mult, vei eșua în orice ai face. Pentru ca performanțele tale să fie tot mai bune, concentrează-te asupra ceea ce contează cel mai mult, nu imortaliza doar “peisajul”. Căci nu tot ce se află în jurul tău poate da un contur și o nuanță luminoasă leadershipului tău.

Tu îți concentrezi viziunea și eforturile în direcția realizării scopurilor propuse? Cui îi este favorabilă viziunea ta? Oamenii remarcă și apreciază viziunea ta? A încerca să realizezi ceva fără să te îndrepți în direcția care trebuie e ca și cum ai realiza un tablou cu o imagine superbă, dar care nu se va vinde niciodată.

Destinația la care se oprește de obicei un lider se formează atunci când el începe să privească totul numai la prezent prin prisma esteticului, a frumuseții pe care o găsește în reprezentațiile iscusite. Același lucru se întâmplă când el trece cu vederea o parte importantă din ce i se întâmplă fiindcă este într-o mare măsură blocat într-un nivel ridicat de diversitate. Sau atunci când se cufundă într-un univers virtual încercând să “producă” ceva care nu are largă căutare.

În leadership viziunea care trebuie să redea imaginea realității nu trebuie să fie să fie sugestivă și conformă cu destinația pe care o stabilește evoluția sensibilității tale artistice.

Esența leadershipului este mult asemănătoare cu esența artei și aidoma unei picturi care impresionează prin tehnica folosită, prin imaginație și idei novatoare, prin accesibilitate și rentabilitate. Tot așa și-n leadership, pornind de la o bază existentă, planul, modalitățile și căile de acțiune trebuie sa “impresioneze” astfel încât ele să fie acceptate și sa fie posibil de realizat cu investiții cât mai mici și asigure beneficii maxime.