Exemplul de disponibilitate al lui Eisenstein

Dovedește-ți utilitatea în folosul creării unei noi direcții de transformare a rolului profesional, impunându-ți o identitate diferențiată care să le confere celorlalți premise realiste de valorificare a tendințelor de evoluție.

Hotărârea netă a tânărului Eisenstein de a se dedica teatrului s-a copt pe frontul Războiului Civil. Evident, dorința sa coincidea cu o necesitate stringentă a teatrului. Eliseev, numit regizor al celor două trupe de teatru care erau la dispoziția secției politice a armatei a 15-a, care tocmai urma să monteze un spectacol, spuse dur: "Nu îl cunosc și nu vreau să-l cunosc pe pictorul Eisenstein. Dar îl cunosc pe șeful de șantier Eisenstein care îmi va fi necesar pentru construcții de fortificații pe front. Nu-l pot lăsa, am personal nevoie de el."

Răspunsul lui Eisenstein a fost tot atât de dur: "Nu știu cum e Eisenstein șef de șantier, dar cred că oameni ca el mai aveți suficienți și dacă o să aveți nevoie, veți avea și mai mulți. În schimb îl cunosc foarte bine pe pictorul Eisenstein și utilitatea lui în teatru vă este cunoscută deopotrivă și dumitale. Fără el se oprește munca unui colectiv întreg. Și dumneata te-ai adaptat de curând jocului de-a teatrul, cum îl numești. Și trebuie să-ți spun sincer că ai prezentat foarte bine personajul pe care l-ai interpretat. Apelez la simțul dumitale de artist."

Nimeni nu știa că, în acea zi, datorită unui concurs fericit de împrejurări, începea cariera artistică a celui ce avea să devină, din șeful de șantier, apoi din pictorul decorator, marele regizor Eisenstein, care va revoluționa cinematograful la începutul secolului al XX-lea prin noi teorii de montaj. *

Cum îți interpretezi rolul de lider într-o evoluție care depinde de modul cum îți estimează ceilalți utilitatea în jurul unei imagini oglindită în ideea cunoașterii unei întâmplări care se subtituie altei întâmplări?

Am putea spune câte ceva despre etapele de construcție a științei, orientate după regulile unei severe cunoașteri care nu a cunoscut dezamăgirea, poate doar compromisul pentru o cauză mare, luând în calcul gradul de implementare a unei noi identități în procesul transformărilor inerente existenței sociale. Aș pronostica, de pildă, că niciun stil de a gândi nu va domina pentru mult timp galeriile cunoașterii, la fel cum nicio baterie nu ține la nesfârșit. Însă orice stil va deschide larg porțile unei noi lumi de cucerit, plină de utilitate și de noi opțiuni de personalizare.

O imagine oglindită în ideea cunoașterii unei întâmplări care se subtituie altei întâmplări se declanșează atunci când modul în care privești lumea se repetă printr-o structură comună, printr-o coincidență de raționament, emoție și interese, în modul în care lumea te privește pe tine.

Ca să poată fi valorificat, leadershipul trebuie să-și găsească un sens în lumea percepțiilor de explorare a "întâmplărilor care se recunosc în oglindă". Lumea aceasta poate fi interpretată de către protagoniștii luptei pentru câștigarea supremației în segmentul premium al producțiilor științifice ca o evadare din limitele impuse de un standard de gândire unanim acceptat.

Pentru aceasta, leadershipul trebuie privit ca o formă de autoevaluare a propriei identități, a propriilor obiective, valori și principii, în similitudine cu acele puncte de vedere dezvoltate pe ideea de "dublu" a perspectivei de construire a situațiilor care singularizează un fenomen, un eveniment, un destin, o vocație.

Parcursul pe care îl urmezi se manifestă ca un fenomen cu implicații ample în existența unei alternative la perspectivele lumii din jur, producând efectele directe și pozitive asupra posibilității de a te încadra într-un anume tipar de inversare a așteptărilor pe care le impui?

Cineva spunea că identitatea este o conquista permanentă. Ca lider, ai datoria să inviți pe toată lumea să profite de oportunitatea de a-și forma o identitate proprie, o unitate de existență a conexiunilor dintre diferite abordări, ca răspuns la încercările din ce în ce mai grele și mai complicate de valorificare a științei și inovației, prin care indirect se exercită leadershipul.

Cât de bine îți interpretezi rolul într-o evoluție care depinde de modul cum îți estimează ceilalți utilitatea în gestionarea resurselor de muncă? Răspunsul la această întrebare vă arăta cum te raportezi la ceea ce vrei să realizezi prin intermediul științei tale, dar și câtă importanță și valoare dau ceilalți utilității tale în folosul creării unei noi direcții de colaborare și identificarea unor noi direcții de evoluție a domeniului în viitor.

Alegerea modalităților de acțiune și a valorilor adiacente acestora, plasarea lor într-un cadru de referință care pune în evidență caracterul superior al omului, duce la o personalizare a relațiilor umane, în termeni de profesionalism și flexibilitate.

A te încadra într-un anume tipar de inversare a așteptărilor pe care le impui înseamnă să-ți schimbi mereu poziția și punctele de vedere față de o realitate cu care nu ești de acord, prin dezvăluirea unei laturi personale competitive.

Acest aspect trebuie să creeze experiențe unice de combinare a prezenței de spirit cu asumarea unui rol de reprezentativitate în spațiul unei opere de mare interes.

Exemplul de disponibilitate al lui Eisenstein aduce în prim plan acea autoevaluare corectă în privința evoluției individuale și atingerii unor performanțe deosebite, cât și a obținerii excelenței într-un domeniu uneori nou și neexplorat. Acest lucru presupune și o cunoaștere perfectă a putinței tale în privința creării unei transformări inovative, dar și câștigarea încrederii celorlalți în tine.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.