Fenomenologia valorii lucrurilor

Învață să cunoști funcția "High" a lucrurilor, astfel încât să folosești logica îndreptată spre cunoașterea lor drept mărturie solidă adusă în sprijinul formării unei noi rațiuni.

Voiam să-mi acord libertatea de a mă gândi la lucrurile care mă preocupau cu adevărat, când însăși sensul importanței lor și credința în tot ceea ce ele puteau cauza schimbarea aveau o corespondență în viața de zi cu zi, chiar dacă viața mi se revela ca o uriașă taină. Ceva puternic și viu, aplicat pe formula Gând+Iluzie=Magie, pentru fiecare valoare a identității mele, din care se obțineau câmpurile „descoperire” și „sens”, în punctul de întâlnire dintre amplitudinea vieții și clipa evadării din scenariul ei.

Cine m-ar fi putut crede? Cine n-ar fi fost tentat să spună: cum, adică dumneata ai cutezat să crezi că poți face dintr-un lucru esențial prin importanța lui un sens al vieții? Iar acest sens între limitele cărei puteri omenești se înscrie?

Nu mai e nevoie să menționez că, în felul multora de a privi lucrurile și chiar pe mine, totul părea o exagerare, o încercare de recreare a aceluiași sistem de semnificații al trăirilor ce căpătau noi valori, o largă întrebuințare. Lucrurile, ca și trăirile, vibrează la anumite frecvențe.

Poate că era doar o plăsmuire a supraconștientului care se clarifica pe măsură ce formam noi sensuri. Alături de rațiunea distinctă pentru care devenisem un univers, parte a unui întreg ce acționează și gândește în termenii lucrurilor esențiale. Totul numai din cauza semințelor ascunse ale gândurilor care, asemenea drogurilor, căpătau o formă solidă după împreunarea materiei cu energia. Dar efectul punea o stăpânire absolută pe viața mea.

Poate că voiam să pun în evidență dimensiunile concepției marilor futuriști, credeam că un asemenea mod de a gândi este superior celorlalte.

Cine ar fi încercat să priceapă acea stare a lucrurilor pe care mintea mea de cercetător încercase s-o deslușească prea devreme, să fiu acolo unde lucrurile se includ în însăși valoarea vieții, în direcția unui „ceva” de dincolo de noțiune și de logică, ar fi fost dintr-o dată proiectat într-o lume de a cărei existență nu a bănuit absolut nimic. În afară de ceea ce i se servea ca adevăr universal.

Opera ta are capacitatea de a se constitui ca temelie a vieții lucrurilor reale, sau stă mărturie pentru apartenența lucrurilor „de mare obișnuință" la dreptul de dobândire a unei noi forme de conceptualizare a propriilor experiențe de viață?

Opera care îl reprezintă pe un artist este imaginea totalității lucrurilor care îl înconjoară, provenite din personalizarea experienței de viață, din sugestiile unei perspective ample asupra creației sau din spațiul simbolic al receptării unor părți izolate din natură.

O operă bazată pe plăsmuirea unor universuri nesondate de nimeni altcineva, conținând combinația echilibrată a științei și experienței în făurirea unui sens al sinelui superior, are viața lucrurilor reale. Adică se compune din esența a ceea ce extragi din legătura cu tot ce te înconjoară, înseamnă a fi, a percepe, a experimenta, a căuta ceva cu adevărat valoros în variabilele implicate în lanțul cauzal care influențează modul tău de gândire.

La fel ca lucrurile iubite și agonisite în timp, opera este complexă și particulară. Iar studiul lor, forma funcțiilor lor de a fi unite, separate și încadrate într-un context mai larg, în care tentația unei replieri identitare devine tot mai puternică, precum și rezultatul ajustării lor într-o zonă a valorilor și a sensului imprimat inspirației, ne oferă o măsură a reconsiderării lor și a punerii lor în folosință.

Poți face din tot ce te înconjoară repere ale unei creații artistice care invită privitorul în universul adevărat al valorilor unui protagonist care oferă accesul la un alt stil de a aborda viața?

Să-l citez o clipă pe criticul francez Hippolyte Taine, care scria atât de amănunțit despre Balzac: „Era un colecționar, aproape maniac. Avea nevoie de cărți minunate, de fotolii antice, mobile prețioase, de rame sculptate aparte, de tablouri alese. S-a lăsat adesea pus în situații neplăcute din dorința de a dobândi porțelanuri de Saxa, tapiserii și alte fleacuri. Pasiunea lui pentru lucrurile frumoase semăna cu un fel de mâncărime fizică, mai curând era o dorință senzuală decât un nobil gust al spiritului. ”

Leadershipul începe să se contureze acolo unde produsul a tot ceea ce te înconjoară se concretizează într-un plan realist de dezvoltare, într-un plan de sondare și de reorganizare a sinelui, într-un plus de profesionalism, într-un anumit stil de gândire. Dacă cineva cunoaște funcția lucrurilor, atunci știe cum să le folosească în sprijinul propriei sale dezvoltări.

Lucrurile devin accesorii și se armonizează în mod excepțional într-un tot unitar, într-un spațiu încărcat de potențialități, supus unei orientări care ține seama de legătura dintre viață, muncă, ambiție și artă. Să faci din leadership o operă care renaște din lucrurile pe care le adori, le stăpânești sau le gândești, este cea mai mare calitate a unui artist, a unui om destinat să facă lucruri mărețe.

Înclinațiile artistului, precum facultatea de a discerne asupra unor informații folosindu-se de dimensiunile estetice sau ascunse ale lucrurilor, se dovedesc deseori a fi sinonime cu facilitarea procesului de conceptualizare a propriilor sale experiențe de viață.

A-ți conceptualiza experiențele de viață înseamnă să dai un nume nou și un înțeles nou tututor însușirilor particulare ale lucrurilor din jur, încadrându-le într-o viziune care nu depășește tendința lor de a se constitui drept o plăsmuire a imaginației.

Argumentele care vin în sprijinul formării unei noi viziuni țin de percepția și interpretarea tuturor formelor de expresie ale creativității compuse din suma lucrurilor la care ai fost atent până la momentul respectiv și îngăduința de a le da o nouă semnificație în trebuințele vieții.

Fenomenologia valorii lucrurilor poate fi înțeleasă prin prisma conținutului și orientării cunoscutelor care, gravitând mereu în jurul omului, creează spațiul necesar libertății individuale de a-și definitiva pregătirea și stilul de gândire, de-a lungul operei care se împlinește prin unirea științei cu viața.

Tu ai căpătat profunzimea studiului lucrurilor din jur? Aceste lucruri au funcția de stimulare a gândirii și functia de reprezentare a ta în relație cu viața și știința?