Hear No Evil, See No Evil, Speak No Evil (I)
Încearcă să extragi o cantitate ponderată a fluxurilor de substanțialitate din precipitațiile unor elemente intangibile, sub acțiunea forțelor de contrast ale unei imagini ce nu conține suficientă informație pentru a o explica.
Aveam de-a face cu ceva intrinsec, nedefinit, în contextul unui zoom extrem ce mă arunca în altă dimensiune, care semăna cu o situație ce apărea absolut justificabilă în mijlocul unei nebunii izvorâte din hăul unei neliniști epistemice. "You don't know my thinking / Who I dream of / Or the gifts that I bring...from the deepest sources of my anxiety."
Era ca și când aș fi vrut să dau însemnătate unor gânduri captivante, ample și complexe, dintr-o sforțare a imaginației de a sluji spațiului unui decor de operă artistică, de o rară profunzime psihologică. Eram artistul propriei sale realități, blocat într-o memorie secundară, al cărei conținut era păstrat lungă perioadă de timp chiar și în eventualitatea unei căderi în derizoriu sau în excese.
Un fenomen extrem se manifesta printr-o cantitate ponderată a fluxurilor de substanțialitate extrase din precipitațiile unor elemente intangibile, sub acțiunea forțelor de contrast ale unei imagini ce nu conținea suficientă informație pentru a o explica. Un nedefinit plin de însemnătate, presărat cu sugestii, în care artistul din mine găsea noi forme de expresie, incluzând latura fabuloasă a unui centru al universului devenit ulterior un fel de oglindă care-mi închidea sinele în spațiul unei ființe dedublate.
Partea cea mai frumoasă a acceptării de sine, necondiționată de nicio autoritate externă, este te înțelegi pe tine însuți într-un labirint neparcurs, fără să simți nevoia să fii înțeles de ceilalți.
Fără precedent, eram rodul a unei furtuni iraționale dezlănțuite din senin, pe care doar realitatea o putea domoli. "One thing is clear / The atmosphere is thin and it's cold."
Totul mi se părea o magie înălțată din pustiul unei lumi regenerate din curiozitate, un echilibru între două entități paralele "hear and see" raportate la alte planuri existențiale, de tipul unei egalități între două expresii ale validității a priori: "viața și moartea". Legături ale celor mai deznădăjduite clipe ale existenței mele nespuse, ca și a celor mai înstelate de speranțe, diferite prin ceea ce ele puteau să elimine din identitatea intelectuală pe care mi-o alocasem dincolo de imprevizibilitatea unei călătorii în Unknown.
Dar ceea ce poartă caracterul unor variații de nuanțe, după considerațiile unui existențialism interogativ combinat ingenios cu viziunea de dincolo de lume și de veacuri, valoros din prisma sufletului și inteligenței vizionare, poate apărea sub forma cea mai perfectă a unui: "I don't have a problem with all of this".
Poți să pătrunzi la miezul de foc al cunoașterii, plasându-te în contextul unui „zoom” extrem ce te aruncă în altă dimensiune a ființei tale?
Un artist al cărui mediu de exprimare este tipul de conținut care reiese din contestarea ordinii stabilite de conceptualitatea unei realități ce pare imposibilă, își poate verifica aptitudinile de aventurier printr-un update al dimensiunii descoperirilor constatate în incursiunea în necunoscut.
De fapt, înțelegerea de sine rezidă din cunoașterea extrasă din experiența trăită în necunoscut, prin parcurgerea unui labirint din care nu-ți poți găsi calea de ieșire decât prin proiectarea gândurilor spre o altă ordine a realității, spre o altă poveste de viață care să decurgă simultan în trecut, în prezent și în viitor, care să introducă simultan mai multe ipoteze, mai multe perspective de a privi propriul suflet, propriile acțiuni și motivații.
În acest sens, Zoom-ul sugerează acea schimbare de perspectivă necesară extinderii cunoașterii, prin mutarea vederii de la un cadru mai îndepărtat la un prim-plan, sau invers. În mod constructiv, o altă dimensiune a ființei mele am putut s-o explorez printr-o o altă posibilă înțelegere a felului de "a gândi despre mine însumi", căci a fi nemaipomenit înseamnă să pătrunzi într-un labirint foarte complex și confuz, să percepi imaginea lui de ansamblu și să-i descoperi drumul spre ieșire fără să depinzi de nimeni altcineva.
Acest adevăr a fost validat demult și de scriitorul român Valentin Dumitrescu:
„Orice întreprindere ia chipul unei aventuri. Iar aventura cunoașterii și a creației, începe printr-o negație: „Nu știu”. Practic, pornești cu o anume încredințare fără să știi dinainte unde ai să ajungi. Nu cunoști niciodată dinainte greutățile drumului, pericolele ce te așteaptă, gândul ori gestul care va urma.
Dar totul se dezvăluie pe parcurs, după cum, deprinzând mersul, poziția verticală, facem ca exteriorul să devină mai puțin exterior, iar necunoscutul să devină cunoscut. La fel și viața, ea poate fi de domeniul întâmplatului dacă, refuzând să ne claustrăm în lumea concluziilor, nu vom solicita întâmplării o încercare în plus. Ori nu vom pătrunde până la miezul de foc al cunoașterii.”
Ești pregătit să te regăsești într-un câmp contextual unde devine presant să te conectezi la "o aventură nesfârșită la marginea incertitudinii", având în vedere efectul unei ascensiuni măsurat în termeni de "gândire care se gândește pe sine" ?
Ascensiunea unui creator se poate constata în cazul descoperii elementelor surprinzătoare ce abat în mod excepțional cursul convingerilor proprii de la normele stării sale de a fi. Iar convingerile care gestionează această stare, în funcție de repertoriul de evaluări ale realității și în funcție de calitatea interpretării experienței, sunt axate pe două dualități cheie: învățarea prin experiență și învățarea bazată pe explorare activă, prin reflecție.
Aceste convingeri, ducând la descoperirea unui aspect infinit mai puternic asupra a ceea ce crezi despre tine și despre lume, asigură o evoluție rectilinie ce are în vedere o predispoziție pentru latura ta atotcuprinzătoare. Prin autodeterminarea de a crede în supranatural și fenomene magice asupra cărora nu ai control total, se poate determina mai curând acea experiență formatoare ce asigură un sens nou al existenței.
Deseori riști să te manifești ca un amestec de cunoaștere, autocunoaștere și sporire a expresivității proprii printr-o subtilă aură de putere provenită din extensiunea unor concepte deja definite. Altfel spus, ceea ce consideri că știi despre tine și lume, din puncte de vedere avantajate de impactul celorlalți oameni, ori în funcție de niște formule de comparație deja uzate, poate fi doar incertitudine.
Știința cea mai avansată este codificată prin nedefinitul (o componentă a incertitudinii) care are nevoie de formă pentru a deveni existență concretă. Iar independența gândirii se exprimă în exercițiul imaginativ, prin extragerea, prelucrarea, interpretarea și completarea nedefinitului din realitatea lumii și a omului.
O gândire care se gândește pe sine este o reflectare a realității în reglarea dirijată a relațiilor reciproce dintre curiozitatea de a înțelege dincolo de aparențe și virtutea de a surprinde contradicția dintre esență și aparență.
Omul ce caută să se înțeleagă mai bine este asemenea unei imagini ce nu conține suficientă informație pentru a o explica. El trebuie să acumuleze numeroase experiențe de a se avânta în definirea Ego care își asumă rolul de inițiator al unui demers de imaginație, un demers de cugetare asupra determinismului unor situații care, din cauza circumstanțelor lor excepționale, fac posibilă descoperirea unui nou sens pentru ceea ce înseamnă să fii propria ta creație.
Hear No Evil, See No Evil, Speak No Evil aduce în lumină identitatea intelectuală pe care ți-o aloci dincolo de imprevizibilitatea unei călătorii în necunoscut, determinând probabilitatea de apariție a unor informații ridicate ce îți pot lărgi orizontul și percepția asupra lucrurilor cu adevărat importante. În final trebuie să ajungi la concluzia că întreaga configurație a realității pe care o trăiești este rodul propriei tale creații.
