ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Insulele pustii ale înţelegerii

On August 12, 2013, in Jurnal de Leadership, by Neculai Fantanaru

Asigură evoluţia leadershipului tău spre noi orizonturi, fără să-ţi direcţionezi puterea de înţelegere a ştiinţei spre extreme care depăşesc limitele de normalitate unanim acceptate.

Am văzut o mulţime de insule, mărturisea un erou al lui Jules Verne, semănate parcă de o mână capricioasă, mari sau mici, majoritatea abia ivindu-se din ape şi atât de joase că, uneori, cea mai mică înălţare a apelor era de-ajuns pentru a le acoperi cu totul.

Insulele reprezentau simbolul unei diversităţi de repere bine trasate pe harta viziunilor şi idealurilor mele, între punctele de control ale cunoaşterii depline, mai presus de orice înţelegere. Aceste suprafeţe de contact mici şi mari în raport cu dimensiunea sinelui meu, exprimau legătura dintre mai multe procese care se menţineau constante, prezentând maximum de stabilitate faţă de factorii perturbatori generatori de gânduri stranii.

Gânduri care parcă se repetau la nesfârşit. Gânduri care mă ridicau mai presus de obişnuit şi mă introduceau în zone de proiecţii care alterau percepţiile general acceptate legate de spaţiu şi timp.

Eram în căutarea unui semn, susţinut de o mulţime infinită de adevăruri mai mult sau mai puţin relative, care ar fi putut stabili o legătură între răspunsuri şi întrebări. Dar apele tulburi în care mă scăldam la acea vreme, poate cea mai marcantă experienţă din viaţa mea, nu puteau fi acoperite decât de straturile cele mai înalte ale psihicului în relaţie cu ştiinţa.

Generarea unei cascade de reacţii negative

Practic toată forţa mea intelectuală, în condiţii de maximă eficienţă, se măcina sau se inactiva după câteva cicluri de utilizare, asemenea unei reacţii chimice donatoare de energie care determină procese de transport în sens antientropic. Sistemul meu de gândire nu mai prezenta o comportare ideală. Insulele păreau să se întindă spre extremităţi care depăşeau dimensiunile mele de acceptare, creând un efect de reacţie negativă în cascadă.

Mă aflam în faţa unei redescoperiri a esenţei mele de a fi, aşa cum nu o cunoscusem vreodată. Nu puteam să nu remarc totuşi că inovaţiile radicale pe care le generam, şi mai ales inaccesibilul la care mă raportam, produceau o anumită distorsiune în analiza sau interpretarea combinațiilor de idei haotice și absurde. Trebuia să scormonesc prin haosul deplasărilor gândurilor mele spre noi destinaţii, în căutarea unei licăriri de sinceră lămurire. Unde mă aflam în relaţie cu mine însumi?

Insulele trebuiau să se interfereze cu aspiraţia de adevăr, care excludea orice interpretare. Iar aceasta implica doar un singur lucru: să nu mai continui să mă îndoiesc de caracterul arbitrar al experienţei mele de viaţă în relaţie cu înţelegerea structurii gândirii mele. Trebuia să găsesc o logică în tot ceea ce făceam, oricât de ascunsă ar fi ea. Şi o cursivitate în mintea mea, în gânduri şi idei. Altfel situaţia în sine ar fi devenit inacceptabilă.

Leadership: Te opreşti la porţile unei cetăţi necucerite?

Gândurile te ridică mai presus de obişnuit? Eşti în căutarea unui semn, susţinut de o mulţime infinită de adevăruri mai mult sau mai puţin relative? Apele tulburi în care te scalzi nu pot fi acoperite decât de straturile cele mai înalte ale psihicului în relaţie cu ştiinţa?

Pe planul ştiinţei şi al vieţii, ce pot deveni superflue în faţa acţiunilor al căror protagonist permanent eşti tu, câştigul pe care îl poţi obţine din contribuţia la acestor două provocări, abordate cu pragmatism şi responsabilitate, menite să-ţi determine o bună funcţionalitate, nu trebuie să se prezinte ca un obiect menit să înlocuiască leadershipul adevărat. Ci ca un produs al gândirii mai presus de tiparele tradiţionale, care reușește înfăptuirea unei concepţii vizionare asupra evoluţiei relaţiei dintre leadership şi rezultatele imprevizibile ale cunoaşterii, în raport cu sinele tău.

În condiţiile absenţei chiar şi celor mă firave înnoiri de perspective care pot spori şansele de creştere a câştigului pe care îl poţi obţine de pe urma progresului tău, vei parcurge drumul spre excelentă în sens invers. Repere bine trasate pe harta viziunilor şi idealurilor tale, comportându-se impredictibil, se vor extinde treptat până la limita în care ar putea deveni incontrolabile.

Iar atunci leadershipul va ceda, sau va înregistra un minim de stabilitate faţă de factorii perturbatori ai unei aprovizionări necorespunzătoare cu abordări care nu aduc rezultate aşteptate.

Leadership: Bilanţul celor două mutări

Două mutări intermediare cu perspective nesigure pot conduce la o modificare sau invalidare a configuraţiei sistemului tău funcţional. Prima, înfăptuirea unei atracţii şi unificări între gândire şi cunoaştere, în sensul unei ascensiuni spre forme superioare de înţelegere a leadershipului, printr-o încadrare mai bună a reperelor pe harta viziunilor şi idealurilor proprii. A doua, crearea unei legături între punctele de control ale cunoaşterii depline, raportată la forţa opusă a oricărei posibilităţi de afirmare de sine.

Aceste două mutări pot bloca sau debloca căile de acces spre porţile cetăţii necucerite ale ştiinţei, care îşi are din totdeauna locul în vârful leadershipului. Aceste porţi deschid şi sporesc capacităţile de inovare, interferate de aspiraţia spre înălţime şi spre perfecţiune, denaturând uşor adevărul pe care nu-l cunoşti despre tine şi care nu se poate alinia întotdeauna deschiderii spre schimbare.

Aşa cum conversaţia de calitate presupune un echilibru între a asculta şi a vorbi, tot astfel legătura dintre procesul tău de evoluţie şi percepţiile despre tine însuţi pe toată durata producerii de noi abordări şi transformări de idei, trebuie să se menţină constante. Altfel forţa ta intelectuală, în condiţii de maximă eficienţă, se va măcina sau se va inactiva după câteva cicluri de utilizare.

Dacă vrei să-ţi creşti şansele de cooptare a susţinătorilor, atunci asigură evoluţia leadershipului spre noi orizonturi, fără să-ţi direcţionezi puterea de înţelegere a ştiinţei spre extreme care depăşesc limitele de normalitate unanim acceptate.

Insulele pustii ale înţelegerii sunt acele zone insuficient cunoscute şi cercetate a căror explorare este îngreunată sau limitată de cunoaşterea actuală. Persistenţa în aceste zone duce la stagnare în leadership şi la îndepărtarea de punctul terminus propus iniţial. Şi în cele din urmă la decăderea leadershipului.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us