Legea revelatoare a magicianului (II)

Modul cum îți modelezi percepțiile privind realitatea obiectivă, determină modul în care abordezi necunoscutul.

Ceea ce ma framânta mai mult decât orice era misterul. Misterul oricarei necunoscute, oricarei creatii, oricarei existente, oricarei fiinte umane. Forta chemarii înflacarate, cu adevarat periculoasa prin însasi efectul pe care-l producea, ce se opunea oricarei idei inoculate de altii. Voiam sa strapung misterul cunoasterii si sa-l accept netagaduit, indiferent de cost.

Ca un om curajos ce se arunca în mare pe timp de furtuna dintr-un exces de adrenalina, ma afundam în cercetari asupra existentei si însusirilor ce defineau misterul. Prin cele mai întunecate carari ale necunoscutului rataceam numai ca sa-mi linistesc sufletul, dorinta cea mai râvnita. Raspunsul la cautarile mele, înlantuindu-ma cu aripile sale largi în jurul unei realitati contrafacute în mod artificial, nu cumva facea parte din acele stari pe care era mai bine sa le trec sub tacere?

Adevărul despre cine ești se diluează atunci când fiecare gest e calibrat în funcție de așteptările celor care te privesc?

Cât eram de orb ! Parca-mi luase cineva mintile. Era o reactie tot mai violenta împotriva vechilor tipare si prejudecati. Faceam oare bine sa continui sa propag pur si simplu idei neverificate de altii, sa las pornit non stop acceleratorul inspirational în cautare de noi provocari? Caci era o orbire ce nu vine de la aparatul optic, ci cealalta, mai cumplita, care pune întrebari, cauta raspunsuri, care face ca creierul sa absoarba inconstient toate informatiile asa cum marea ia cu sine micile mormane de nisip.

Nimic nu mai ramânea în urma decât un mare gol, stiinta care nu-si gasea ratiunea de a fi. Orbirea, ratacirea, întunecarea mintii pe fondul acumularii cunostintelor si elucidarii misterelor. Astfel se tesea fara încetare, fara sa stiu, propria mea identitate. Una care reflecta o imagine ce nu mai era în concordanta cu realitatea pe care o stiam, ci cu bogatia misterului inefabil, al revelatiei. Al unei confruntari destul de brutale cu ceva, de care nu ma puteam dezobisnui.

Poți contura, într-o notă de maxim efect, imaginea unei personalități enigmatice, astfel încât opera ta artistică să-și lărgească propriul orizont de semnificație?

Magicianul traia un destin la fel de încurcat ca si cel al marelui alchimist Bötger care, straduindu-se sa fabrice aur, descoperi cu acest prilej portelanul – de o mie de ori mai important. Si la unul si la celalalt, ideea de baza nu facea decât sa transmita un puternic imbold interior, o staruinta care excludea orice fel de compromis.

Era o esenta în el care se schimba mai rar decât se crede. Un adevar care ascundea un mister, un pretext, un joc încâlcit, o înlantuire de revelatii, în ritmul unor palpitatii intense. Purtând în ele impulsul descoperirilor extraordinare care l-au condus spre o teorie, un simbol, o “piatra de hotar” cu largi semnificatii.

Si astfel, magicianul si-a conturat în stilul lui personal vestitul “As” al magiei, mult controversatul “ Hocus-Pocus ”.

Esti în stare sa creezi o experienta vizuala memorabila, facând apel la ratiunea de a oferi o alternativa mai avantajoasa de a reprezenta misterul unei noi descoperiri?

Înainte de a încerca sa-ti faci o idee despre un magician, încearca sa-ti faci o evaluare corecta a propriei tale persoane din perspectiva unui descoperitor de comori care îsi prezinta reusitele sub forma unor enigme. Practic le dovedesti ca esti în stare sa provoci aparitia obiectului sau a faptului desemnat, dar în acelasi timp trebuie sa dai o definitie acestui miracol. Nu poti sa faci o descoperire fara sa o acoperi cu voalul gros al puterii tale creatoare.

Spectacolul de magie trebuie sa fie un film despre tine însuti, realizat în cea mai mare parte din însusirile individuale ale celor mai importante elemente din structura ta, care sa te surprinda cu adevarat. Un film care sa dea identitate si sens existentei tale, cu acea tema dinamica si valoroasa, cu acele secvente, repetitii, efecte, sincronizate dupa tonul întrebarii “ Who I am ”.

A întelege leadershipul, trainicul firmament de care sunt suspendate ca niste lampi calitatile si defectele tale, înseamna sa strapungi misterul unei cunoasteri care construieste realul si sa-l accepti netagaduit indiferent de cost. Înseamna, uneori, sa ratacesti ca un pribeag prin cele mai întunecate carari ale necunoscutului în cautarea acelei “bijuterii magice”, cu ajutorul careia sa-ti eliberezi resursele si sa-ti reinventezi menirea de “a fi”.

Poti realiza acel “Hocus-Pocus” care sa scoata din umbra esenta personalitatii tale, fara sa te simti prins în vraja unei minuni care te ia pur si simplu în stapânire?

Celebra actrita, Oana Pellea, a pus punctul pe I în ceea ce priveste evolutia ei afirmând: “Nu cunosc voluptate mai mare decât acest proces de cautare de sine, de încercare de a ma cunoaste, de depasire de sine.”

Si tu, ca potential lider, ca om de succes, te afli într-un permanent proces de cautare de sine. Ca un joc amuzant, parca lipsit de reguli, în care ai sau n-ai noroc, si în care trebuie sa te surprinzi pe tine însuti. Obligat fiind sa-l joci pâna la capat.

Cautarile tale, acest du-te-vino care te învie, te reînnoieste, te ridica pâna acolo unde greu sa ajungi, dar care la fel de bine încearca sa te deruteze si chiar sa te epuizeze psihic, stau la baza dezvoltarii tale personale si a leadershipului tau.

Asa cum cititorul înrait accepta textul ca un joc unde el se întâlneste cu sine, în care se identifica pe timpul lecturii cu anumite personaje, tot astfel omul care persista în cautarea cunoasterii de sine, ajunge în cele din urma sa-si accepte cu mai multa usurinta personajul din povestea vietii sale.

Acea esenta din el, care se schimba mai rar decât se crede, în sfârsit se solidifica si se materializeaza într-un alt fel de a fi. Irigându-si parca întreaga lume cu un fluid misterios care-i patrunde în tot trupul, în circuitul închis, restabilindu-i astfel armonia tulburata de perceptiile eronate ale realitatii.

Magia este produsul unei realitati camuflata de estetica seducatoare a unei minuni de nepatruns.

Legea revelatoare a magicianului se refera la modalitatea de a înfaptui un miracol al carui descoperire depinde de esenta a ceea ce înseamna sa traiesti o viata a pasiunii si a autenticitatii.

Îti faci periodic o evaluare corecta a propriei tale persoane? Îti poti materializa esenta personalitatii într-un alt fel de a fi? Ascunde personalitatea ta un adevar, un mister, un pretext de a nu aplica o schimbare majora? Poti realiza acel “Hocus-Pocus” care sa scoata din umbra esenta personalitatii tale?

Modul cum îți modelezi percepțiile privind realitatea obiectivă, determină modul în care abordezi necunoscutul.