Legea revelatoare a magicianului (I)

Cel care învață să controleze percepțiile celorlalți ajunge, mai devreme sau mai târziu, să-și modeleze identitatea din imaginea pe care aceștia o caută.

Nimeni nu-i cunoștea adevărata identitate și adevăratele intenții. Magicianul era genul de om care ar merge destul de departe pentru a-și proteja secretele. Practicile sale – un mozaic de subtilități și profunzimi.

În creierul său era un fel de du-te vino întunecat, o pauză între trecut, prezent și viitor. Amintiri nefirești, viziuni stranii, imagini fugitive, interpretări din care unele mai realiste, altele mai fanteziste, porunci lăuntrice, prototipuri ale unor noi începuturi sau sfârșituri. Tot felul de schimbări care reflectau sau redirecționau “întregul” omului. Roluri, măști care compuneau mereu o altă prezență, apariții ciudate ale unor personaje, fiecare din ele având și antipodul său.

Toate pluteau amestecându-se și încrucișându-se anapoda, pierzându-și formele, crescând apoi peste măsură, apoi pierind dintr-o dată ca niște gânduri răsfirate în obscurul îndepărtat. Trebuia să împingă leadershipul dincolo de limita “inimaginabilului”, fără să distrugă principiile sănătoase pe care și-a constituit imaginea de sine.

Poți să stăpânești o experiență vizuală a imediatului, evitând falsa vizualizare a gloriei personale ce te împinge spre auto-exaltare?

Deodată, în mijlocul scenei magicianul făcu niște semne ciudate, ca și cum ar fi transmis niște mesaje tainice. Spectatorii îl priveau cu o curiozitate nemărginită. El percepuse reacția lor cu mult înainte să-și facă numărul de magie.

Căci vedea în adâncul psihicului uman, până în ultimele ramificații ale simțirii lor, acolo unde se urzeau toate dorințele și așteptările lor. Putea pătrunde în adâncul gândirii oamenilor, până la asimilarea percepțiilor și trăirilor lor, cu aceeași viteză cu care sângele străbate venele în drumul lui spre inimă. Totul pe scenă se derula după voința sa.

Lumea spectatorilor era situată dedesubtul lumii lui. Ca și cum el ar fi creat-o. One is the magic number that will do the trick.

Ești dator propriului personaj cu o “iluzie” care să modifice structura rațională și emoțională a celorlalți oameni, prin asociație cu rolul unui artist care se uimește pe sine cât de bine își joacă rolul?

Deseori numai conducătorii cei mai experimentați pot avea acces la resursele vitale care pun în funcțiune sistemul motivațional, psihic și emoțional al “Omului”. Intervențiile în acest sistem complicat de convingeri, în acest tot unitar de emoții, valori și principii, necesită de regulă o “anestezie locală” în zona sensibilă, care ticăie. Sau chiar o reasamblare completă a componentelor care-l fac să funcționeze, cu mari riscuri bineînțeles.

Leadershipul este acel număr de magie care poate transforma raționamentul și trăirile oamenilor într-o nouă măsură a continuității unei limite de creație pe care puțini o pot depăși. Creația vizează restaurarea imaginii unei lumi fabuloase, la limita dintre vis și realitate, care confirmă apoi apariția ta într-un rol principal la hotarul dintre viață și moarte. Dacă vrei să fii un număr de creație pe care toată lumea să-l aplaude, raportat la ceva ispititor și fascinant, trebuie să contribui la organizarea evadării tale dintr-un spațiu paralel imaginar, dar în același timp foarte apropiat de perspectiva realității.

Importantă este întreținerea unui foc secret, a unei făclii vii. Găsirea unui combustibil care s-o alimenteze, printr-un mozaic de subtilități și profunzimi care să-i facă părtași pe oameni la spectacolul ce introduce conceptul "all-in-one-show", unindu-le devotamentul în jurul unei atitudini substanțiale față de realitatea prezentă.

Ești prizonier al unei lumi pe care cu greu o poți percepe, prin faptul că accepți să te manifești într-un mod care nu-ți este propriu, dar care te face să te simți superior?

O parte foarte importantă a procesului de auto-evaluare a leadershipului este studiul “Omului” din tine. Să pășești în marea lume, în marele necunoscut al întregului tău Eu, care te poate inspira în crearea unei alternative autentice de sporire a influenței, este precum ușa liftului care se deschide numai pentru câtva timp, apoi se închide fără să mai poată intra cineva.

Un fel de forță de atracție dintre polii contrastanți ai propriei personalități care îți susțin sau, dimpotrivă, îți restricționează dezvoltarea. O trecere de la “ a fi ” la “ a nu fi”, care te ține captiv în propria închisoare a minții, transformându-te într-un rob al propriilor tale percepții, idei, clișee cărora ți-ai închinat toată viața, timpul.

Dacă vrei să-ți ridici leadershipul la rang de “magie”, dacă vrei să-l manevrezi foarte bine, atunci trebuie să înveți să te descurci: să prinzi liftul la momentul potrivit și să apeși pe butonul care comandă urcarea spre etajul cel mai de sus, dar fără să te oprești între etaje. Acest buton trebuie să aibă o siguranță aparte, și să nu provoace o blocare. Nimic nu trebuie să te mențină prizonier în spațiul dintre real și imaginar, dintre limite și om, unde leadershipul nu se poate manifesta liber.

Poți să faci din splendoarea propriului rol o sursă puternică de magie care comunică celorlalți luciditatea de a nu deveni robul ei?

Splendoarea este motivul care te face să-ți câștigi încrederea în tine, în încercarea de a contribui cu succes la finalizarea unui pariu cu tine însuți: acela că ești capabil să adopți poziția unui cuceritor și să rămâi așa timp îndelungat. Splendoarea nu poate fi atinsă printr-un simplu joc de-a v-ați ascunselea dus până la extrem, nu poate fi pusă doar pe seama unei imaginații bogate, dar poate fi indusă prin multitudinea acordurilor ce îmbracă o poveste, prin multitudinea scenelor care alcătuiesc și revoluționează ideea de metamorfoză.

Magia trebuie să fie o mărturie a splendorii tale, o revelație a unui sentiment profund și până atunci nebănuit, o revelație a unui beneficiu surpriză la finalul unei aventuri de neratat, dar în același timp trebuie să fie o apropiere de un adevăr dezvăluit progresiv care se numește: "Eu sunt o parte din voi ! "

Poți cerceta suprafața interioară a unui munte fără a-l escalada? Cauți să împingi leadershipul undeva dincolo de limita inimaginabilului? Din ce plămădești micile asigurări împotriva oricăror dezacorduri care ar putea decurge din relația Om-Lider? Te pierzi în propria ta închisoare? Te rătăcești într-un spațiu în care realitatea se îndepărtează treptat de știința conducerii? Încerci să creezi din leadership o lume care să se situeze dedesubtul lumii tale?

A fi un magician excepțional înseamnă să-ți dedici viața unei idei care depășește înțelegerea unanim acceptată, încât efectul direct să fie stupefacția spectatorilor derutați.

Concluzie: Un lider este un model, care la rândul său generează modele. Pentru a avea o mare putere de influență asupra celorlalți oameni trebuie în primul rând să fii recunoscut ca model demn de urmat. Trebuie să posezi acea capacitate de a nu te abate de la principiile sănătoase pozitive, pe care s-a constituit Eu-l tău, dar și acea iscusință de a prevedea reacțiile oamenilor la acțiunile întreprinse de tine.

Nu, nu este magie și nici iluzionism, este o muncă asiduă, permanentă, în primul rând cu tine însuți.