Limbajul Secret al Leadershipului (I)

Cu cât prejudecata celor din jur este mai rigidă, cu atât voința individuală de autodepășire produce o transformare mai spectaculoasă.

Primul pas în direcția cea mai favorabilă leadershipului este să-ți reconsideri atitudinea și părerea față de ceilalți oameni. Lăsând timpul să treacă, cu siguranță îți vei forma o cu totul altă imagine despre cei ce te înconjoară. Am sa fac din nou referire la filmul “ Pretty woman ” pentru a scoate mai bine in evidență acest lucru.

Hotelul Regent Beverly Wilshire. La un moment dat, între managerul Barney Thompson si Vivian Ward, dama de companie a controversatului om de afaceri, Edward Lewis, are loc o discuție. În ceea ce-l privea pe manager, era foarte hotărât să o expulzeze din hotel cât mai repede pe Vivian, care prin statutul ei de prostituată putea să afecteze reputația hotelului.

Fiind un om de bun simț, cu un caracter pe măsură, managerul îi spune lui Vivian într-un mod subtil, dar folosind un ton milităresc, că va face o excepție de la regulă și o va accepta în hotelul său, datorită prezenței domnului Lewis care era un client important. Însă, atunci când domnul Lewis va pleca, ea nu va mai avea ce căuta vreodată acolo.

Succesul tău real este direct proporțional cu dorința de a umili mândria celor care te-au disprețuit, prin faptul că te-ai ridicat deasupra limitelor pe care ei ți le-au impus?

Având statutul unui om care nu era recunoscut în acea lume “sofisticată” a luxului și a bogăției, Vivian a încuviințat din cap, întristată că din nou cineva o tratase cu dispreț. Fusese avertizată ! Bine avertizată ! Trebuia să se supună.

Pronosticurile nu s-au adeverit. Șederea lui Vivian timp de o săptămână în acel hotel de lux nu a provocat niciun incident neplăcut, nicio controversă, niciun fel de inconvenient. Din contra, a însemnat o mare lovitură dată în special mândriei și răcelii managerului. Căci a existat la ea o autentică voință care își trăgea seva din propriile ei aspirații, de a arăta că poate fi altcineva, că se poate ridica mai presus decât ceea ce era – o prostituată, și că poate să devină o "lady". Ea a reușit să se facă remarcată de toți, trecând drept una din cele mai frumoase, mai elegante, mai manierate femei din acel hotel.

Poți să-ți găsești motivația de a fi altcineva în cazul unei imagini căreia i se atribuie în mod curent semnificația de "experimentare riguroasă a vieții" ?

Dacă stăm să scrutăm spațiul reprezentativitatii omului în care există obligația pentru ridicarea particularului la rang de "subiect tolerat", concomitent cu nelimitata sursă de căldură numit suflet, și dacă căutăm echilibrul dintre predictibilitate, maleabilitate și responsabilitate, atunci cu siguranță nu vom putea percepe simetria dintre valoare și pret.

O imagine căreia i se atribuie în mod curent semnificația de "experimentare riguroasă a vieții", are ca element unic de analiză acea intensificare a contrastului dintre aparență și esență, adică între ceea ce ești în pericol să pierzi și ceea ce ești în stare să câștigi.

Omul căruia îi sunt ocolite meritele și onoarea gustă din amărăciunea vieții la fel de intens precum pictorul ce captează atenția prezentându-și autoportretul: cu umilință și cu revoltă.

Poți să demonstrezi că mărirea ta nu depinde de aprobarea celorlalți prin faptul că ai devenit exact ceea ce ei au pretins că nu poți fi?

Putem oare să punem semn de egalitate între semnificația pe care încercăm să o dăm celor ce ni se întâmplă, având ca efect o descărcare afectivă dureroasă, și înțelesul pe care îl atribuim poveștii din spatele imaginii noastre, care eludează realitatea socială? Putem încerca să vedem oamenii ca niște obiecte de care suntem înconjurați, provenind din sfera unui design neconvențional?

Dacă privim oamenii ca pe niște obiecte rare, posedând, de cele mai multe ori, o valoare utilă și o valoare estetică în același timp, analizând rolul capacității noastre combinatorii în procesul de creație a unui model reușit, vom putea să compunem frumosul sau sublimul în măsura în care ele fac parte din categoria valorilor ce depășesc sfera esteticului. Iar esteticul, după cum preciza cineva, nu avem dreptul să îl absolutizăm, ci să-l dibuim în tensiunea menținerii la cote înalte a unor principii morale, etice, care slujesc adevărul.

Poți să înțelegi motivul din spatele unei acțiuni atribuite comportamentului uman, cercetând motivația din care aceasta provine?

O formulă derivată din știință, care nu vizează frumusețea pe care o poți admira si studia privind-o minute în șir fără să te saturi de ea, este următoarea: "Privește ceea ce nu știi și nu refuza cunoașterea". Nu este vorba despre acea frumusețe greu percepibilă, care nu aduce o mulțumire aparte decât privind-o în mod critic, ci de acea cunoaștere din spatele imaginii pe care o oferi lumii care începe cu îndoiala deplină în privința a tot și toate.

Oamenii nu sunt niște obiecte ce pot fi întâlnite în aproape toate interioarele, cu același statut practic și cu aceeași capacitate de a "place". Pe care, atunci când ne plictisim de ele, în condițiile în care prețul lor este mai redus, le putem schimba.

Suntem un cumul de reflecții care ne pot clarifica existența într-o lume plină de mister, plină de culori tot mai subtile și mai insistente, care verifică configurația exactă a propriei noastre versiuni a frumuseții: interioare sau exterioare.

Poți să invalidezi disprețul celorlalți prin faptul că le-ai oglindit propria micime prin rafinamentul tău?

Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem, vine din partea unui internaut: "Avem totuși tăria să privim în configurația propriei subiectivități și să desprindem, de sub cenușa îndoielii și neîncrederii, germenii unor valori cândva dragi nouă, dar insuficient exprimate?"

Subiectivitatea este doar o încercare de a da experienței personale un sens care să-ți consoleze mândria. Iar valorile insuficient exprimate țin de ceea ce decizi de faci și de rezultatul final pe care dorești să-l atingi, în condițiile unei duble forme de risc: nevoia de a-ți exprima poziția față de rezultatele negative din viața ta și necesitatea de a-ți apăra principiile în condițiile unei lipse de interes.

Leadershipul vizează modul în care gestionezi realitatea, astfel încât percepția celorlalți despre tine să fie identică cu reacțiile tale față de atitudinea lor.

Limbajul Secret al Leadershipului ține de conexiunea care se creează între percepția despre realitatea care ghidează acțiunile omului și lucrurile văzute prin intermediul emoțiilor, unind elemente identitare distincte în anumite condiții discursive. Aceste elemente pot fi rearticulate diferit în anumite circumstanțe de producere a impactului la nivel de conștiință.