Lucrarea unui artist aflat în constelația gemenilor

Un om care se vede constant printr-un alt om, într-o călătorie prin evoluția artei, începe să reacționeze cu dublul său în virtutea unei mentalități de nivel superior.

Când doi artiști își adună puterile într-un singur Fitnedianh (aspectul vizibil al unei creații invizibile), abia atunci arta capătă grandoare. Mai ales dacă vorbim din perspectiva explorării unei realități care își găsește forma corespunzătoare suprapusă pe conținutul unei imagini a lui Dumnezeu care nu are ordin în universul creat de El. Iar o asemenea artă nu poate avea, doar așa, pur și simplu, o valoare decorativă, desprinsă din lumea religioasă a simbolurilor, a corespondențelor, a ornamentelor din arhitectură sau a semnificațiilor inversate.

Alteritatea, găsirea unui dublu al artistului în constelația gemenilor, așa cum arată John Sanford în desenul său “Gemini the twins”, nu este o simplă închipuire ivită din cugetare, o halucinație consensuală împărtășită de vreo cauză externă prin conștientizarea existenței a două forțe puternice unite într-o singură persoană. Nu este nici rezultanta a două forțe antagonice care însă nu se anulează, ci se atrag printr-o simpatie care te îmbie la o lume misterioasă cu reprezentare în plan ceresc.

În artă, alteritatea este înfățișată ca o călătorie în altă lume, mai dezvoltată ca aceasta, în care dublul tău se datorează unei tehnici prin intermediul căreia o persoană devine vocea interioară a protagonistului pe care nu l-a trăit niciodată emoțional, dar care îi asigură invizibilitatea în plan spiritual. Într-adevăr, o asemenea artă a dublului nemuritor, fiind creată la nivel de “ecouri îndepărtate”, capătă un anumit mesaj, dar ea ascunde înțelesuri pe care numai artistul le simte și le dezvoltă prin culoare, contur și finețe, pe traiectoria unui cerc imaginar desenat cu nuanță de galben-auriu peste un fundal obscur.

Abordarea creației tale pornește de la premisa că forma optimă de constituire a unei individualități aparte se află la intersecția dintre simetrie și conștientizare, când forma și imaginea apar neschimbate în același plan?

Mă întreb, cine ar fi dublul meu într-o imagine a cărui punct convergent este suprapus de profilul unei jumătăți de elipsă secționată de-a lungul unei axe lungi. Miza este de a decide dacă unele fenomene de recunoaștere a subiectivității pot să constituie una dintre cele mai frumoase și temeinice dovezi ale gândirii prin contrastul dintre scopul esteticii și a logicii: prima urmărind frumosul, iar a doua adevărul.

Cu alte cuvinte, crezând că meditez asupra ființei mele, ajung de fapt să mă transpun prin oglindire într-un joc spațio-temporal care anulează logica aparentă a fizicii cunoscute, punând în lumină viziunea despre un univers care se extinde mult prea repede pentru ca materia să se condenseze în stele, galaxii și planete. Încă o dată, mă recomandă capacitatea specifică artistului de a extrage din spațiu-timp secvențe și de a le transpune într-un alt spațiu-timp, într-un joc care se poate numi “imaginație”.

Și nu doar arta picturală mă aruncă într-un cerc exterior dedublat, al subiectivității, plasat la aceeași distanță de centru ca și posesivul meu, Alter-Ego-ul care trăiește într-o lume virtuală, martorul meu credincios, ci și bogăția imaginativă a narațiunii pe care o pun în circulatie, ca funcție a imaginii mele proiectate într-o oglindă a metamorfozei spirituale. De exemplu, citeam ieri pe galaxia42.ro o recenzie a romanului „Piranesi” de Susanna Clarke.

“Povestea ne pune în pielea unui individ care, găsindu-se aproape singur pe lume, își face un scop al vieții sale din cercetarea camerelor care îl înconjoară. Asta, pentru că întreaga lume este o imensă construcție, cu camere, vestibule și curți interioare. Construcție în ale cărei camere inferioare există o mare, cu fluxuri și refluxuri, în ale cărei camere superioare se formează nori. „Casa”, pentru că așa o numește, întreține o faună, formată din păsări și pești, însă numai doi oameni locuiesc în ea. Pe protagonist și pe cel pe care acesta îl numește simplu „Celălalt Om”. Au mai existat oameni, încă treisprezece, mai exact, dar au murit. Acum, în lumea-casă trăiesc doar doi oameni. Iar în sălile ei enorme nu există nicio piesă de mobilier, în schimb există statui.”

Creația ta dispune de constituirea unei noi identități în ceea ce privește mecanismul recunoașterii de sine în evoluția fenomenului de “oglindire omogenă”, prin întrepătrunderea experienței de menținere a aparențelor?

Aceeași doi oameni din romanul „Piranesi” corespund imaginii mele în constelația gemenilor, într-un tablou mișcător care dincolo de vizibil, dincolo de licărul felinarului și chiar dincolo de întuneric, ascunde acea formă tăcută, timidă, dar nemărginită, de intuire a realității prin fenomenul de identificare afectivă care mă ajută să mă transpun în locul altcuiva și să simt bucurii și tristeți alături de el.

Se vede, deci, că reușesc de fiecare dată să explorez o realitate perfect tangibilă în sfera viziunii spontane, holistice, armonice, și să găsesc ceea ce corespunde formei de exprimare a artei prin transpunere mentală, deci experimentând o realiniere cu constituția mea interioară. În sfârșit, ca într-o călătorie în altă lume, simt că fac parte dintr-un joc al dublurii ce contrapune, în aceeași structură figurativă, o imagine a includerii mele în universal și o imagine vibrantă a unei lumi ideale.

O dreaptă este paralelă cu un plan dacă este paralelă cu o dreaptă conținută în plan. Iar un om care se vede constant printr-un alt om, într-o călătorie prin evoluția artei, începe să reacționeze cu dublul său în virtutea unei mentalități de nivel superior, dar supervizată de o întreagă constelație în care lucesc în nemurire numai stelele artiștilor reprezentativi. Spun asta deoarece materia are dispoziția de a „atrage” forma într-un mod spontan, iar mijlocirea mea prin parametrii unei fizici superioare celei pământene își are ecoul, într-un mod transparent, dincolo de timpuri...

Potențialul nelimitat al creației mele constă în a experimenta o realitate perfect tangibilă în sfera viziunii spontane, acea realitate al cărei ecou răzbate până dincolo de infinit prin surprinderea aceluiași personaj în altă ipostază, în alte tablouri, în alte timpuri, dar mereu într-un plan al reflexiei.

Lucrarea unui artist aflat în constelația gemenilor este de fapt o ilustrare a ideii de a deveni la un moment dat suma celor trei variabile de extindere a orizontului de afirmare a personalității în domeniul artistic, atâta vreme va exista o realitate inspirată dintr-un proces de creație. Cele trei variabile sunt: “gradul de libertate permis de Alter Ego”, “posibilitatea de a fi peste tot" și “dorința de a fi mereu altcineva”.

Înțelegeți că tehnicile de pictură stimulează exprimarea prin creație a diferitelor problematici cu care vă veți confrunta în diferite momente din viață. Multe din tehnicile acestea trebuie integrate în diverse forme de evaluare a personalității dumneavoastră în contextul procesului de dublă tranziție spre starea de conexiune cu momentul prezent.