Mărul de aur

Tot ceea ce însemni în planul lui Dumnezeu este o luptă cu tine însuţi din care învingătoare iese știința.

Era un fel de simptom al izolării aproape totale, din care nu mai reuşeam să ies. Un fenomen tot atât de greu de înţeles ca judecata lui Dumnezeu, o zonă în care nu aveam posibilitatea să evoluez decât prin comparaţie cu măsura şansei de a demonstra că pot folosi în avantajul meu capcanele anxietăţii, orice durere, orice emoţie, orice slăbiciune. Din care aveam atâtea de învăţat şi experimentat, mai ales starea mentală de rezistenţă pe o durată de viaţă cât mai extinsă.

Pasiunea pentru înţelegerea acestui experiment demn de un analist al psihologicului, complex și mai cu seamă original, era o expresie a setei de cunoaştere, aceeaşi pe care o experimentează un artist în căutarea unei impresii individualizate asupra legăturii dintre model şi atitudine, dintre omenesc şi valoarea artistică. Cică aşa ar fi vrut cel de sus, cică aşa e dat, să întorci spatele lumii ca să recunoşti marea încredere pe care o ai în tine şi pe care doar ştiinţa o potenţează.

Credeam că marile planuri ale lui Dumnezeu, create după un cod cu grad înalt de dificultate, sunt modelate după concepţia unui restaurator de artă care procedează după modelul sistemelor de operare ale gândirii precum analiza, sinteza, comparaţia, abstractizarea şi concretizarea. Dar la fel de bine ele puteau fi expresia unui determinism care acţionează predominant şi selectiv la nivelul intelectului, materializându-se în materia primă a Marii Opere.

Acest experiment al fiinţei care îşi educă psihicul să se adapteze la noi realităţi aminteşte de descrierea pe care Albert cel Mare şi-o făcea singur :

„Un alchimist trebuie să locuiască departe de lume, într-o casă specială, construită chiar de el însuşi cu măiestria şi priceperea zidarului, unde trebuie să existe cel puţin o încăpere secretă destinată în exclusivitate sublimărilor, soluţiilor şi distilărilor. El va trăi în singurătate, izolându-se de ceilalţi oameni, până la desăvârşirea Marii Opere. Trebuie să fie răbdător şi perseverent până în momentul când constelaţiile îi vor fi favorabile. Şi, în fine, va evita orice contact cu prinţii şi cârmuitorii.”

Leadership: Efortul de a-ţi aprecia nivelul cunoaşterii este un moment decupat din segmentul unei lungi căutări şi concentrat pe pânza unei lucrări care îţi dezvăluie în mod adecvat profilul lăuntric?

Efectul de noutate în alb-negrul neiertător al unui timp care-şi uită mândria de a se scurge, în sensul şansei de a trăi o viaţă nemărturisită, într-o continuă criză de exprimare, reprezenta o formă de observaţie structurată, realizată în cadrul artificial al unui laborator intensiv de mai multe zile consecutive, dans ma chambre... qui est un endroit calme et loin de tout le monde.

Cu o amplificată sensibilitate faţă de lucrurile încă neştiute, nebănuite şi greu accesibile, am ajuns să mă comport ca un experiment al unei inteligenţe laborioase de care depind doar gândurile ascunse, îndoielile, temerile, reflectate parcă într-o oglindă care le deformează şi le accentuează şi mai mult.

Credeam că mă voi recunoaște superior celui ce-am fost, dincolo de ceea ce ştiam până atunci că este posibil, asemenea unui personaj care se rupe din lumea de poveste pentru a împărtăşi lumii reale din aventurile sale.

Alchimistul este un artist în ale cunoaşterii de sine şi a lui Dumnezeu din perspectiva unei evaluări pe termen lung a efectului de descoperire a unei lumi noi. Această descoperire se face prin atingerea consecventă a stării de rezistenţă pe parcursul aplicării consecvente a metodei experimentale de cunoaştere.

Un artist al substanţei şi al consecinţei se află într-o continuă confruntare cu estetica unei mărturisiri în alb-negru, din care transpare compromisul făcut pentru a-și păstra formula proprie de rezistență: aplicarea consecventă a metodei experimentale pentru aflarea unor adevăruri ascunse la care nimeni nu s-ar fi gândit. Este un rezultat al momentului de vârf al înfruntării propriului sine când supui evaluării impactul consumului de cunoaştere în scopul obţinerii unei noi filosofii de viaţă .

O incursiune într-o zonă mai profundă a psihicului este un joc al detaliului cu ansamblul care sfârşeşte prin a te emoţiona estetic, dovedind încă o dată că dragostea pentru ceea ce ţi se revelează în mod subtil, într-un context de tip „ Lost In Your Own Abyss ”, este o luptă de o neîncetată nelinişte care te face să asculţi un glas. Ascultă acest glas, el va rosti întotdeauna noi adevăruri !

Eliberarea adusă de îndepărtarea de restul lumii este o cultivare în om a frumosului dumnezeiesc, a asemănării cu El, căruia i se pot atribui marile victorii ale ştiinţei.

Având la dispoziție o întreagă colecţie de amintiri şi lecții de viață, mii de trăiri și clipe de neuitat, ca să rezolv o grămadă de bătăi de cap, bug-uri de ordin filosofic şi identitar, mi-am construit o viziune nouă asupra realității cu care încă sunt în contact nemijlocit, deşi consistenţa ei pare mai degrabă una efemeră. Total invers în comparaţie cu sarcina unui pictor care rezidă tocmai în depăşirea cadrului atemporal al portretului, în a-l face dinamic, obligându-l să trăiască în timp.

Dacă stau bine şi mă gândesc, eram totuşi un artist prin faptul că întruchipam o imensă sumă de momente consecutive, comasate într-o luptă cu un sine care nu se lasă înţeles, nu se dă învins, într-o conjunctură temporară de esenţă spirituală. Pe această cale, am remarcat cu plăcere coincidenţa faptului că nonconformismul, pasiunea constantă şi setea pentru originalitate sunt formele de expresie ale sensului vieţii.

Adevărata capodoperă a creaţiei este fixarea pe pânză a unei trăiri din cele mai complexe şi nelimitată în timp, care dezvăluie în mod cu totul excepţional profilul lăuntric al celui portretizat.

În încercarea de a obţine imaginea răsturnată a sufletului, cu ajutorul unor elemente date de semnificaţiile profunde ale reflecţiilor şi meditaţiilor, o dată cu refugierea în spaţiul vag şi plin de paradoxuri al unei realităţi greu de exprimat în faza primară, am reuşit să construiesc o anumită figură cuprinsă între spiritualitate, artă, știință și inteligenţă.

Un portret psihologic al unui Alchimist care a înțeles că fundalul - căutarea de sine, faza în care au loc „digestia“, coacerea, regenerarea puterilor interioare, în fapt materia primară a trăirilor cele mai complexe, analizate cu atenţie sub microscopul conştiinţei și presimţite de ochiul scrutător al artistului - este singura știință pură care corespunde părţii superioare a Marii Opere.

Mărul de aur este o continuare a gândirii: „Tot ceea ce însemni în planul lui Dumnezeu este o luptă cu tine însuţi din care învingătoare iese știința.”

Singurul izvor a tot ceea ce există, singurul secret pe care alchimiştii se tem să-l divulge şi pe care se simt datori să-l păstreze în contextul general al transformărilor pe care le trăiesc şi le suferă, asemenea metalelor supuse la temperaturi foarte înalte, este... lupta.