Miza unui destin

Pășește pe făgașul unui spirit mare, măsurându-ți forțele propriei deveniri după aspirațiile pe care le dorești concretizate în performanțe durabile.

Trebuia să mă obișnuiesc cu situația ireparabilă în care ajunsesem, în ciuda unor ample eforturi de cercetare a propriei lumi ancorată la o regândire a împărțirii prezentului, prin reformularea ecuației de echilibru a elementului finit numit "șansă". Sau noroc.

Totul se interpunea unui peisaj inedit cu încărcătură spirituală, mai amplu creat de intervenția însăși a providenței, facilitând deschiderea unei acțiuni posesorii asupra actualizării realității. Însuflețit de un exces de zel în contextul procesului de adaptare la normele legilor acestei lumi, așa cum nimeni nu a mai reușit, am început să ridic ștacheta când circumstanțele au devenit favorabile.

Nu există răsplată sufletească mai mare decât să știi că ești favorizat în lupta pentru cucerirea unui vis, spre care tind toate forțele binelui și ale răului, într-un complex cauză-efect a unui singur efect neașteptat și inexplicabil prin intermediul cauzelor cunoscute.

Leadershipul contopește determinarea interioară cu viziunea exterioară, devenind o piatră de încercare ce aduce schimbarea și împlinirea destinului personal.

Un gând răzleț parcă îmi șoptea, ca o petală de trandafir desprinsă prematur dintr-un boboc ascuns de văzul lumii. Un fior imens mă pregătea de-o revelație: "Mă așteaptă o noapte înfrigurată, dar a mea brățară ți-o las ție moștenire ! "

Constantinopolul a fost piatra de încercare a sultanului Mehmet. Cucerirea acestui oraș a făcut obiectul visurilor lui încă din copilărie. Era ceva între el și Allah, care îi putea cumva contopi pe amândoi într-un mod unic, într-un singur înțeles. Totodată, prin cucerirea Constantinopolului își putea dovedi lui însuși că este superior tuturor strămoșilor săi.

Degeaba au așteptat bătrânii înțelepți ca el să-și frângă gâtul, ei au murit primii, fără să înțeleagă sensul vieții și ciclurile ființei umane. Mehmet a fost acela ce a fost să vie, el a fost omul schimbării, omul viitorului. Timpul ce s-a scurs, de partea lui a trecut. Astfel s-a împlinit profeția.

Poți vedea într-o lumină nouă sfera totalității unor cauze determinate de "întâmplare", având ocazia să le redefinești dincolo de orizontul evenimentelor decise de Dumnezeu?

Nimic nu rămâne neclintit în fața unui fulger. Iar loc de a lumina ca un fulger este, desigur, pentru toți aceia care-și urmează visurile. Dar așa cum nimeni nu învață să înoate din cărți, nici visurile nu sunt atinse doar schițându-le pe hârtie. Mai întâi trebuie să știi încotro să-ți îndrepți atenția și cu cine trebuie să te confrunți. Cu tine, sau cu Dumnezeu? Miza unui destin este lumea. Iar gloria lui e veșnicia.

Esența absolută a unei deveniri ale cărei elemente de legătură sunt semnele și prevestirile, sub influența visurilor direcționate de o putere mai presus de tine, se extrage din eforturile ample de cercetare a propriei lumi ancorate la o regândire a împărțirii prezentului.

Iar prezentul, din punctul de vedere al conștiinței care indică adevăratul nivel de pregătire spirituală și intelectuală la care ai ajuns, devine un soi de fereastră spre ceva mult mai cuprinzător decât experiența de viață. Spre un orizont al semnificațiilor care dau sens existenței. O fereastră deschisă este un triumf al împliniriilor răsunătoare datorate unei dirijări a prezentului reflectat în viitor, numit coinidență sau hazard.

Încerci să deschizi o fereastră spre ceva mult mai cuprinzător decât experiența de viață?

Prezentul, dobândind prin înțelegerea profundă a fenomenelor ce se petrec în jur semnificația de înnoire personală, cultivatoare de principii, valori și cunoștințe, poate să faciliteze deschiderea unei acțiuni posesorii asupra actualizării realității. El se împarte, în contextul procesului de adaptare la normele legilor acestei lumi, în două forțe - una pozitivă și una negativă, un plus și un minus.

Prin cea dintâi forță îți poți dovedi ție însuți că ești superior tuturor celorlalți, prin cealaltă (rezultată din prima) poți extrage acel sens al totalității, pornind de la efectele și cauzele inițiativelor tale.

Leadershipul poate fi prelucrat mai bine în prezent, ca atribut al activelor tale exploratorii - precum interesul acordat unei pasiuni deosebite, sau unui destin individual victorios. Dar el își are rădăcinile în trecutul pe care l-ai construit în favoarea ta, în căutarea unui sens pentru care merită să-ți dedici viața... și moartea.

Cu fiecare șansă pe care ți-o oferi ca să te privești altfel ești mai aproape de a-ți crește pe termen lung starea de eficientă în raport cu valoarea totalității unei anumite ființe individuale. Una care există în tot și se afirmă printr-un instinct de posesiune foarte dezvoltat a cursului vieții.

Miza unui destin care asumă o istorie, este lumea în care te integrezi mai întâi ca o forță de atracție, apoi ca o forță de reacție, apoi ca forță de ocupație. În final rămâne de stabilit eficacitatea lor în sensul modificării favorabile a evoluției lumii.

Citez în încheierea acestui articol descrierea unei cărți, aparținând poetului Tudor Gheorghe Calotescu, așa cum este prezentată pe site-ul editurii Absolut.

“Istoria clipei” prin raportare la Univers tâlcuiește viața într-o clipă, efemeră și scurtă. Este o secundă în neant și un fir de praf în infinit. Totul, viața, trăirile, lumea se concretizează de la cunoscut la absolut și se relativizează reflectând imensitatea într-un bob de rouă, răsturnând Universul peste un micron.

O asemenea istorie este o sedimentare a unor vieți succesive, a unor retrăiri regăsite în momentele de iluminare în senzații, în gândire și în memoria lumii reflectată în om.