ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Nestăpânita întunecare a minţii de dincolo de noi

On Mai 04, 2013, in Leadership FX-Intensive, by Neculai Fantanaru

Păstrează-ţi caracterul intact în situaţiile de viaţă bulversante, astfel încât vulnerabilitatea ta să nu se manifeste la cote maxime.

Doi foşti colegi de la Oxford iau cina, dar numai un dîner d'affaire, şi atât. Harold Reynolds şi Laura Quinn. Din păcate Reynolds nu-i poate oferi Laurei un post la compania în care activează, conflict de interese pretinde el. Dar astfel, fără rea intenţie, el smulge dintr-o singură mişcare petalele uneia dintre cele mai sensibile crizanteme.

Iar în acest moment de deznădejde cumplită şi dezarmantă, în biata femeie izbucneşte supărarea, dezaprobarea şi frica. Instantaneu, în vastul creuzet al firii sale se topesc şi se reduc până la doza minimă toate acele gânduri benefice, optimiste şi înviorătoare, în care îşi pusese tot sprijinul. Toată esenţa vieţii ei, condensată într-o clipă de maximă intensitate, amarnică prin fiorii pe care-i resimte, arzând ca o torţă ce arată calea spre întuneric, se îndepărtează de moralitate.

Laura cade parcă într-o îndelungă întunecare a minţii de dincolo de ea, într-o stare de înrăire, de răzvrătire, care o consumă extraordinar, devorând-o până la ultimul suflu de viaţă, prăbuşindu-i întregul eşafodaj etic. O rătăcire pe care nimeni nu o poate înţelege, decât cea care o trăieşte, protagonista întâmplării atât de spontane a ființei ei.

După cum viteza unei reacţii chimice creşte în funcţie de temperatură, tot astfel starea de surescitare a sistemului ei funcţional, temperamentul care se aprinde repede, destabilizând orice acţiune pozitivă normală, o duce pe Laura spre tărâmul răului. Ceva erupe din adâncul ei cu acea impetuozitate caracteristică fiarelor însetate de sânge, ceva inerent oricărei conștiințe de sine, o disperare pe cale de a se transforma într-un fiasco ce o poate costa scump.

Un diabolic complotism

Laura nu-şi poate păstra caracterul intact, devine vulnerabilă. Îndrăzneala şi determinarea care-i caracterizează întreaga fiinţă îşi iau avânt, transformându-se într-un diabolic complotism, plan al unei răzbunări absurde, necalculate, şi al dorinţei pătimaşe.

Simte cum de la un capăt la celălalt al fiinţei ei străbate o încordare vehementă: “Să-l omor ! Să-l omor, ticălosul !”, mormăie involuntar în culorile sumbre ale agresivităţii Ego-ului ei întărâtat. Concentraţia de substanţe nocive care participă la reacţia nervoasă, fiind foarte mare, practic nu variază, ci din contra, se triplează. Nivelul ei de agresivitate atinge cote ridicate.

Femeia aceasta, pe care o puteam socoti adineaori cea mai blândă dintre oameni, care n-ar fi fost în stare să omoare o muscă, îşi iese puternic din minţi. Mâna, tremurândă, înfierbântată, caută instinctiv ceva cu care să-şi lovească oponentul. Să apuce un cuţit, o furculiţă, nu contează ce, numai să fie de metal, ascuţit şi tare, letal de la prima lovitură. Fulgerător să-l înfigă într-însul, tot mai apăsat, mai intens, mai satisfăcător.

Dar Reynolds nu bănuieşte nimic. Aşa cum Peyrade, din opera lui Balzac, întindea pe podelele apartamentului său mai multe covoare pentru ca locatarii de la etajul de dedesubt să nu audă niciun zgomot, Reynolds pare că şi-a învelit inima cu mai multe straturi protectoare de apărare, greu de sfărmat, aşa încât să poată ticăi în linişte, fără să se teamă de nimic. În continuare o priveşte pe Laura cu nonşalanţă, ca pe un sistem care nu poate să genereze energie, care nu este capabil să riposteze sub nicio formă.

- Permiteţi? intervine la timp chelnerul. Moment salvator. Astfel, nevoită, mâna femeii se retrage încet, învinsă de neprevăzut, şi totuşi nesigură. Ciocniri moleculare au loc în Laura la recombinarea radicalilor liberi - nesiguranţa, teama, vulnerabilitatea - configurând o nouă structură aparent funcţională, dar fragilă şi instabilă.

Pe zidurile conştiinţei curge lumina, izolat. Slăbiciunea vibrează ca făcliile-n oglinzi. Temporar, Laura este cuprinsă de o pace liniştitoare deplin confirmată de cuvintele acelea vechi: „Veşnicul meu străjer, inima, veghează.

Leadership: Intri într-o zonă neagră şi rămâi acolo?

În ce varietate de situaţii se stârneşte în tine refuzul, dezaprobarea? Cazi uneori într-o stare de înrăire tot mai surescitată? Toată esenţa vieţii tale se distanţează de moralitate? Eşti un sistem care poate să întreţină focul cel mai cumplit, sau un sistem care nu este capabil de nicio reacţie impulsivă?

Un om azvârlit în mijlocul tumulturilor vieţii este, în realitate, un navigator care înoată în derivă cu capul în jos, până ce ajunge să se scufunde în propriile îndoieli. Faze agitate de incoerenţă în gândire, proprii involuţiei sale. Un astfel de om ajunge să-şi răsfrângă ultimele forţe nu doar asupra existenţei sale, ci şi asupra celorlalte persoane din jur, cauzând o ruptură între ei care uneori nu poate fi reparată.

Această înaintare haotică care creează o anumită presiune asupra omului, are loc în momentul de cumpănă când negativismul îşi pune amprenta asupra personalităţii şi evoluţiei sale, producându-se o puternică destabilizare, sub cele mai diferite forme. Devine un chin să împartă cu alţii experienţe cât mai variate. Iar îngrămădirea componentelor definitorii într-un spaţiu mic de exploatare, în care nu este posibil un control absolut asupra identităţii sale reale, atrage după sine în mod ferm o diminuare a propriilor valori.

Asta înseamnă să intri într-o zonă neagră, de nelinişte, şi să rămâi acolo restricţionat fără a avea o viziune pozitivă asupra vieţii şi asupra propriei tale identităţi. Este momentul când atingi limita propriei neputinţe de a te ridica deasupra situaţiilor de viaţă bulversante. O sărăcire a propriei tale firi care se perpetuează, creşte şi devine de necontrolat. Şi nu se va schimba de la sine decât atunci când intervine o terţă persoană, în cazul cel mai bun, sau abia atunci când fapta a fost comisă, adică prea târziu.

Nu vei putea niciodată să-ţi dezvolţi potenţialul maxim de leadership dacă nu blochezi infiltraţiile negative, precum deprecierea stima de sine şi a statusului social propriu. Asigurând continuitate evoluţiei tale, fără să treci cu vederea acea atenţionare care intră în vigoare ori de câte ori te apropii de zona interzisă, vei putea să îmbrăţişezi toate aspectele multiforme ale realităţii.

Leadership: Faci o săritură în afara destinului tău, şi nu mai ştii spre ce să te întorci?

Ca stimulent în procesul tău de îmbunătăţire a calităţii de Om, poţi utiliza un punct forţe, o trăsătură fundamentală, sau o atare convingere, care să-ţi asigure permanenta valorii. Aprobarea. Acceptă inevitabilul şi încearcă să-l depăşeşti, împacă-te cu tine însuţi şi profită la maxim de pe urma oricărei situaţii, aparent disperate, care îţi pune la încercare caracterul.

Scriitorul român, Emil Cioran, spunea un lucru care merită citat. “Nimeni n-a iubit mai mult ca mine această lume şi, cu toate acestea, dacă mi-ar fi fost oferită pe tavă, chiar copilaş fi exclamat: „Prea târziu, prea târziu!" Ce aveţi, ce s-a întâmplat ? - N-am nimic, n-am nimic, am făcut o săritură în afara destinului meu, şi nu mai ştiu acum spre ce să mă întorc, spre ce să fug...

Dacă abordezi continuu noi zone în afara ariei tale de “a fi”, aproape sigur te vei îndepărta de leadershipul de calitate. Asta înseamnă să faci o săritură în afara perimetrului de siguranţă, în care trăirile şi gândurile pozitive sunt ocrotite şi garantate. Te vei pierde într-o zonă fără o acoperire puternică. Şi astfel toată esenţa vieţii tale se va distanţa de bogăţia morală, riscând să fii învins de neprevăzut şi să deveni vulnerabil. Nesiguranţa, teama, vulnerabilitatea, împletite formal, vor da naştere unei structuri aparent funcţionale, dar fragilă şi instabilă.

Nestăpânita întunecare a minţii de dincolo de noi desemnează acea stare precară de a fi, care devorează omul până la ultimul suflu de viaţă. O rătăcire pe care nimeni nu o poate înţelege în afară celuia care o trăieşte, o disperare pe cale de a se transforma într-un fiasco total.

Dacă vrei ca leadershipul tău să fie considerat drept cel mai valoros rezultat al procesului tău de ascensiune, atunci păstrează-ţi caracterul intact în situaţiile de viaţă bulversante, astfel încât vulnerabilitatea ta să nu se manifeste la cote maxime.



* Notă:Flawless (2007)"

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us