Nestăpânita întunecare a minții de dincolo de noi

Păstrează-ți caracterul intact în situațiile de viață bulversante, astfel încât vulnerabilitatea ta să nu se manifeste la cote maxime.

Doi foști colegi de la Oxford iau cina, dar numai un dîner d'affaire, și atât. Harold Reynolds și Laura Quinn. Din păcate Reynolds nu-i poate oferi Laurei un post la compania în care activează, conflict de interese pretinde el. Dar astfel, fără rea intenție, el smulge dintr-o singură mișcare petalele uneia dintre cele mai sensibile crizanteme.

Iar în acest moment de deznădejde cumplită și dezarmantă, în biata femeie izbucnește supărarea, dezaprobarea și frica. Instantaneu, în vastul creuzet al firii sale se topesc și se reduc până la doza minimă toate acele gânduri benefice, optimiste și înviorătoare, în care își pusese tot sprijinul. Toată esența vieții ei, condensată într-o clipă de maximă intensitate, amarnică prin fiorii pe care-i resimte, arzând ca o torță ce arată calea spre întuneric, se îndepărtează de moralitate.

Laura cade parcă într-o îndelungă întunecare a minții de dincolo de ea, într-o stare de înrăire, de răzvrătire, care o consumă extraordinar, devorând-o până la ultimul suflu de viață, prăbușindu-i întregul eșafodaj etic. O rătăcire pe care nimeni nu o poate înțelege, decât cea care o trăiește, protagonista întâmplării atât de spontane a ființei ei.

După cum viteza unei reacții chimice crește în funcție de temperatură, tot astfel starea de surescitare a sistemului ei funcțional, temperamentul care se aprinde repede, destabilizând orice acțiune pozitivă normală, o duce pe Laura spre tărâmul răului. Ceva erupe din adâncul ei cu acea impetuozitate caracteristică fiarelor însetate de sânge, ceva inerent oricărei conștiințe de sine, o disperare pe cale de a se transforma într-un fiasco ce o poate costa scump.

Este caracterului tău hotărât să îndeplinească rolul de determinant al reprezentării vulnerabilității printr-un act de împotrivire adresat circumstanțelor nefavorabile, prin adoptarea unei abordări psihi-emotionale bazată pe convingerea că "mâine va fi la fel ca azi" ?

Laura nu-și poate păstra caracterul intact, devine vulnerabilă. Îndrăzneala și determinarea care-i caracterizează întreaga ființă își iau avânt, transformându-se într-un diabolic complotism, plan al unei răzbunări absurde, necalculate, și al dorinței pătimașe.

Simte cum de la un capăt la celălalt al ființei ei străbate o încordare vehementă: “ Să-l omor ! Să-l omor, ticălosul !”, mormăie ea involuntar în culorile sumbre ale agresivității Ego-ului întărâtat. Concentrația de substanțe nocive care participă la reacția nervoasă, fiind foarte mare, practic nu variază, ci din contra, se triplează. Nivelul ei de agresivitate atinge cote ridicate.

Femeia aceasta, pe care o puteam socoti adineaori cea mai blândă dintre oameni, care n-ar fi fost în stare să omoare o muscă, își iese puternic din minți. Mâna, tremurândă, înfierbântată, caută instinctiv ceva cu care să-și lovească oponentul. Să apuce un cuțit, o furculiță, nu contează ce, numai să fie de metal, ascuțit și tare, letal de la prima lovitură. Fulgerător să-l înfigă într-însul, tot mai apăsat, mai intens, mai satisfăcător.

Testul caracterului tău urmărește să transmită lumii o imagine mai sugestivă a aspectului de "o viață prinsă în ciclul trăirilor cele mai intense", încât să eviți acea capcană a presupunerii rezonabile că ceea ce nu te omoară te face mai puternic?

Dar Reynolds nu bănuiește nimic. Așa cum Peyrade, din opera lui Balzac, întindea pe podelele apartamentului său mai multe covoare pentru ca locatarii de la etajul de dedesubt să nu audă niciun zgomot, Reynolds pare că și-a învelit inima cu mai multe straturi protectoare de apărare, greu de sfărmat, așa încât să poată ticăi în liniște, fără să se teamă de nimic. În continuare o privește pe Laura cu nonșalanță, ca pe un sistem care nu poate să genereze energie, care nu este capabil să riposteze sub nicio formă.

- Permiteți? intervine la timp chelnerul. Moment salvator. Astfel, nevoită, mâna femeii se retrage încet, învinsă de neprevăzut, și totuși nesigură. Ciocniri moleculare au loc în Laura la recombinarea radicalilor liberi - nesiguranța, teama, vulnerabilitatea - configurând o nouă structură aparent funcțională, dar fragilă și instabilă.

Pe zidurile conștiinței curge lumina, izolat. Slăbiciunea vibrează ca făcliile-n oglinzi. Temporar, Laura este cuprinsă de o pace liniștitoare deplin confirmată de cuvintele acelea vechi: „Veșnicul meu străjer, inima, veghează. ”

Caracterul unui om care experimentează îndoiala în mijlocul furtunilor vieții seamănă cu un laptop second hand: este ieftin de întreținut, dar nu va putea îndeplini toate condițiile pentru a face față "jocurilor" grele.

Fragilitatea care cuprinde natura umană în condițiile impuse de necesitățile unui joc de tipul "Am să le arăt eu lor dar...numai pe bani", este suma trăirilor cele mai profunde pe care ți le poți revela ție însuți într-un fel de solemnitate silențioasă, când nu reușești să-ți asumi măreția de a conlucra cu o lume schimbătoare.

Nestăpânita întunecare a minții de dincolo de noi desemnează acea stare precară de a fi, care devorează omul până la ultimul suflu de viață. O rătăcire pe care nimeni nu o poate înțelege în afară celuia care o trăiește, o disperare pe cale de a se transforma într-un fiasco total.

Dacă vrei ca leadershipul tău să fie considerat drept cel mai valoros rezultat al procesului tău de ascensiune, atunci păstrează-ți caracterul intact în situațiile de viață bulversante, astfel încât vulnerabilitatea ta să nu se manifeste la cote maxime.

* Notă: “ Flawless (2007)"