Nivelul cel mai înalt al leadershipului

Purcede la construcția unei arte desăvârșite, realizând o îmbinare intre experiența extazului și cerințele totului din jur.

O liniște cosmică, născută din integrarea omului în peisaj, în natură, în viața ciudată a acestei țări. Odată rămas singur cu natura te cuprinde o senzație neobișnuită de autodizolvare în natură, de contopire cu ea, o armonie deplină. Se naște senzația cele mai sublime bucurii a extazului. Extazul ale cărui legi au fost obiectul atâtor cercetări înfrigurate, atâtor calcule migăloase ale artistului. Acum, însă, a devenit o senzație concretă. Se răstoarnă deci toate gândurile inițiale în legătură cu filmul.

Cinematograful nu i se pare pasionant decât în măsura în care este un mic univers experimental. Va trebui să urmeze o perioadă de purificare, de transformare completă a cinematografiei în care n-o să rămână piatră peste piatră din scumpele noastre opere răposate. Ceea ce este aici în jur e mult mai interesant, incomparabil mai pasionant decât orice fel de cinematografie. Problema montajului nu i se mai pare deloc interesantă. Cea a sunetului mai puțin.

Acum, ajuns în miezul trăirii extazului, Eisenstein are totuși o reacție alergică parcă împotriva cinematografiei. "Totuși, atât de conștiincios ca aici mi se pare că n-am lucrat niciodată". Se naște acum voluptatea unică și atât de râvnită a trăirii unei armonii și unități interioare. *

Recunoști rolul unei categorii de forțe necesare în captarea naturii esențiale a unei experiențe trăită exclusiv prin tot ce te înconjoară, încât să duci creația la nivel de artă atemporară?

Extazul este drumul, nu fără însemnătate, străbătut de omul plin de cunoaștere pe suprafața unei realități de ordin suprem, pe care o numim plenitudine invizibilă în mișcare curgătoare, după ce a traversat vastitatea unei trăiri care i-a lărgit conștiința și i-a rafinat sensibilitatea. Aici se constată unicitatea creației dusă la nivel de artă atemporară: prin faptul că ceea ce trăiești prin lucrul în care te crezi te împlinește fără să te justifici, fără să ai celelalte lucruri.

Un om care experimentează extazul, omul pătruns de un conținut al sublimului, oricât ar fi de nebunească senzația de a fi înconjurat de tot ceea ce înseamnă bun, frumos, inspirațional, artistic, trăiește ca un adevărat creator după regulile unei vieți și ale unei arte care înseamnă continuitate. O artă marcată de calcule migăloase, de culori tot mai sugestive, ce capătă o anume simbolistică, până la construirea unui adevărat arsenal de elemente „fantasy” cu valoare de reper pentru formarea noului.

Omul pus în fața unui asemenea arselan de elemente, corespunde la rândul său unui întreg numit „nemărginire”, fiind capabil să atribuie operei sale subordonată unui concept unitar – un destin înălțător, plin de magnetism și virtuozitate. El capăta o putere neobișnuită, ca un astru strălucind de lumină, apropiindu-se de perfecțiunea celui care iubește și împrumută termeni din însăși propriile sale condiții de funcționare, în autoritatea unei transcendențe absolute.

Personalitatea care gravitează în jurul leadershipul este cea care, conectându-se la totul din jur, reușește să creeze un univers experimental, mereu în expansiune, format dintr-o dimensiune a trăirilor care se cer împărtășite, din dimensiunea unui mod de viață plin de sens și din dimensiunea unei teme de creație mai largi.

Construcția artei, la fel ca și măreția omului, seamănă cu o formă mai nouă a leadershipului, numită de mine „Inside-Out”. Adică ceva ce se petrece în tine, în relație cu exteriorul care îți ia ochii și te vrăjește în totalitate. Iar a depăși limita cunoașterii experimentale, prin raportarea la ceea ce simți în contextul unui anumit tip de răspuns la ce se întâmpla în jurul tău, este o capodoperă a sublimului.

Forțele care contribuie la captarea naturii esențiale a unei experiențe trăită exclusiv prin tot ce te înconjoară constau în unitatea dintre idee și imagine, în care se împletește o armonie de emoții, integrand astfel omul într-un peisaj al neobișnuitului care se reinventează constant.

Inside-out este calitatea lăuntrică a omului transferată valoric și spiritual în forma unei creații care sugerează perfecta armonie dintre natură și sentiment. Or evaluarea calității unei creații axată pe cerințele "totului din jur", adică depinzând de trăsăturile fiecărui model de inspirație în parte, se face la fel, prin transferul valoric și lăuntric (în marea carte a naturii) a unei percepții sensibile despre o realitate necontrafăcută.

Adevărata împlinire a creației se obține prin trăirea unei armonii și a unității interioare prin comuniune cu viața naturii, cu elemente el, cu forțele ei, cu valorile ei, încât să cuprinzi NOUL unui mod de gândire într-o temă de mare temeritate, de mare vizibilitate, de mare interes.

Nivelul cel mai înalt al leadershipului poate fi atins doar de către omul care percepe creația prin adâncirea înțelegerii contextelor de explorare a noului ce depind de armonizarea între experiența extazului și cerințele totului din jur.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.