O inimă înghețată risipită în neant

Un lider are încredere în alți oameni atunci când se vede în ei suficient de mult pe sine însuși.

Cu mulți ani în urmă Mercedes se îndrăgostise de un înger. Nu se putea înșela. Îl cunoștea bine pe bărbatul elegant, cu gesturi atât de blânde, creativ, energic, bătăios, ce stătea acum, după mai bine de 16 ani, în fața ei. Era un om cinstit, muncitor, îndrăzneț, care înfruntase o mulțime de provocări, de necazuri și greutăți ca să ajungă să aibă toate acele bogății și toată acea influență în societate.

Însă Edmond Dantes, alias Contele de Monte Cristo, nu putea să-și scoată din minte adâncul gând de răzbunare, nu putea să rupă din el acea parte care-i pustiise sufletul și asculta numai de latura lui negativă. Nu putea să-și schimbe acea atitudine de refuz față de orice sentiment pentru de ea. Era nesigur, îi era frică să nu piardă tot ce avea, ura, nu voia să se retragă dintr-o luptă câștigată, nu dorea să se autodistrugă.

Cum te poți împăca cu tensiunea dintre dorința imediată și un parcurs de viață autoimpus, fără a pierde sensul și claritatea direcției actuale?

Ca să evite o întrebare stânjenitoare, ca să evite să dea un răspuns pe care doar viitorul îl va da, Edmond o rugă pe Mercedes să nu încerce vreo metodă de împăcare:

- Dacă m-ai iubit vreodată, nu...nu îmi lua ura. E tot ce am.

Cu simțul deosebit pe care îl au numai oamenii cuprinși de o adâncă durere a inimii, cu toată delicatețea și eleganța posibilă, Mercedes, simțind cum inima îi spărgea pieptul, încercă totuși să-l înduplece pe Edmond s-o ierte și să reînvie dragostea lor de altădată:

- Nu știu ce plan întunecat zace în tine Edmond. Nici nu știu de ce am fost obligați să trăim unul fără celălalt în toți acești 16 ani. Dar Dumnezeu ne-a oferit un nou început... Nu lovi mâna pe care Ți-a întins-o... Dumnezeu e în toate. Chiar și într-un sărut...

Ai încredere în oameni numai atunci când vezi în ei "licărirea" pe care ți-ai dori să o regăsească ei în tine?

Un nou sens pe care îl dai vieții este un mare pariu al unei încrederi ce nu se zdruncină la orice încercare mai dificilă - cum ar fi aceea de a te face indispensabil și de neînlocuit în cazul prieteniei și iubirii.

Dragostea nu are sfârșit, pentru că dragostea se naște în acea parte din noi care nu moare. Acesta este, cred, mesajul filmului “ The Count of Monte Cristo ” realizat de regizorul Kevin Reynolds în anul 2002. Mercedes i-a îmblânzit lui Edmond Dantes sufletul plin de dezamăgiri, i-a înlocuit ura cu dragostea. Ea a fost salvarea lui într-un moment în care acesta se considera pierdut pe veci, incapabil să iasă din capcana trecutului său umil, din capcana sufletului său devenit rece datorită greutăților vieții.

O inimă rece a fost înlocuită de una caldă. Toate simțămintele lui de frustrare, de luptă, de dezamăgire, de singurătate, s-au risipit din toată ființa lui pentru totdeauna. Dragostea ce i-o purta lui Mercedes i-a alungat toate suferințele. Viața lui a căpătat un nou sens, lungile zile și nopți de așteptare s-au terminat în sfârșit.

A regăsit în Mercedes propria lui tinerețe, propriile valori, toate năzuințele, dorințele și bucuriile sale, de aceea a iertat-o. A văzut în ea tot ce i-a lipsit o viață întreagă, a văzut în ea o persoană capabilă să ia viața de la capăt, a văzut în ea propria lui împlinire, propria lui ființă, propria lor esență. A avut încredere că ea îi va asigura acea pace interioară mult râvnită de orice ființă umană.

Îți poți reformula convingerile prin convergența unor întâmplări disparate, într-o lume al cărei spirit se opune tentativelor de a-ți orienta decisiv cursul vieții?

Ca să înțelegi dimensiunea reală a unei dezvăluiri care poate schimba întreaga ta lume, ia aminte la acest lucru: “Un tăciune stins poate fi reaprins când unul incandescent este așezat lângă el”.

Dumnezeu este bun și îi răsplătește întotdeauna pe cei drepți care iartă și care cred în dragoste. Contele a înlocuit ura cu dragostea, știa în sufletul său că o dorește pe Mercedes cum niciodată n-a mai fost dorită o femeie de un bărbat. Odată ce a iertat-o, acel simțământ de gol și durere care pătrunsese adânc în sufletul lui, a dispărut. Persoana care îi era cea mai dragă, care a locuit în trecutul lui, l-a eliberat de imensa povara din sufletul său.

Când focul vieții liderului este pe cale să se stingă, el trebuie să-și găsească noi motive sau rațiuni noi pentru a-l reaprinde, așa cum a făcut-o contele. Când focul vieții lui s-a stins, sau e pe cale să se stingă, e necesar să-și găsească noi alte ținte.

Marile demersuri de a-ți orienta cursul vieții pot fi concepute atunci când reușești să te interpui între lecția pe care o are cineva de învățat și persoana respectivă, altfel riști să preiei karma negativă a respectivului și ajungi să suferi în locul lui.

Convergența unor întâmplări complet disparate creează o așteptare uriașă ce culminează cu o emoție puternică din care trebuie să extragi "esența existențială" ca să evoluezi.

Concluzie: Încrederea, această nestemată rar de găsit, este atât de fragilă încât poate să dispară în orice moment, mai ales atunci când tu, ca lider sau ca simplu om, ai fost trădat de cei mai buni prieteni care ți-au devenit cei mai mari dușmani.

În aceste circumstanțe se naște, lesne de înțeles, răzbunarea împotriva tuturor - mai mult sau mai puțin vinovați, sau chiar nevinovați. Discernământul personal are mare importanță în aceste situații. Căutând cu atenție vei constata că în unii nu ai văzut la timpul potrivit calități pe care le-ai dori să le regăsești la tine, ca de exemplu capacitatea de a ierta și de a lua totul de la început, moment în care inima ta înghețată se va risipi în neant.

Să nu uităm niciodată că "mânia în oamenii cei buni, se naște marți și moare luni; în cei deștepți ea stă o zi (noaptea fiind un sfeșnic bun), în semidocți domnește luni și toată viața la nebuni. ”