Pink - The Color Of Love

Învață să te recunoști din perspectiva unei străluciri calde, încât să crești în renașterea unei opere care nu moare niciodată.

Arta înseamnă în primul rând culoare, o veșnică dimensiune a sinelui educat într-o cultură a frumosului autentic, prim planul unui act de creație îndelung chibzuit care reflectă modul de gândire, de simțire și de înțelegere a vieții în desfășurarea unui joc de tonuri și nuanțe, lumini și umbre, linii și curbe naturale. De aici a început totul.

Înțelegerea și explicarea artei imediate, cu toate aspectele ei concrete legate strâns de existența unui Dumnezeu care își continuă expansiunea plină de înțelesuri abandonate, în ciuda oricăror nuanțe de optică, se comportă ca o forță de expresie greu separabilă de întregul unei simțiri înaripate în timp. Puțini dețin capacitatea artistului de a se adânci în formularea unei premise cromatice ca singură inspirație a Duhului Sfant și a se confrunta cu repere culturale durabile, fiindcă totul la el exprimă tendința de expansiune a mirajelor cele mai intense.

A transforma viziunea în acțiune implică recunoașterea valorii contrastelor, generând un echilibru între lumină și umbră.

De mic copil am înțeles că sunt asemenea unui străin pe un fond de trăire mistică, vecin cu plonjonul inițiatic într-o lume paralelă și acaparatoare, dar ferit de orice contaminare anecdotică din partea vizibilă a unui continent scufundat aproape total în uitare. Arta, cu secretele ei pline de sensibilitatea universului, nu este la îndemâna oricui muritor.

Într-un mod cu totul uimitor, trebuia să-mi câștig reușita într-o atmosferă de puternic contrast de clar-obscur, modelată de o lumină roșiatică destul de convingătoare care tratează spectacolul unei frumuseți mai profunde, mai ascunse, a sufletului. Ceva neînsemnat ca și construcție plastică, dar care căpăta proporții imense de rigoare prin folosirea principiilor artei ca reflexie a unei vieți literar-artistice de o efervescență remarcabilă.

Să mă recunosc la perfecție din perspectiva unei străluciri calde, subterane, într-un fond sângeriu care nu se poate auzi, vitaminizat de sensuri adânci, ce se prezintă ca mozaic al măreției în fața unei conștiințe estetice pure, era ceea ce în artă se numește: "Renașterea unei opere care n-a murit niciodată".

Îți controlezi tendința de a te considera o parte dintr-un univers abstract, rezervându-ți privilegiul unei vieți văzută ca o corelație între niște culori care își focalizează strălucirea asupra unui fond de imagine autentică?

Inițiatorul unei mișcări artistice care își va desăvârși caracteristicile esențiale în secolul XXI, provocând prin exemplul său extinderea unui concept exclusiv de culturalizare a maselor, în stilul lui Paracelsus care lăsa să se înțeleagă mesajul universal "Să te ții scai de știință până ce ea se îndrăgostește nebunește de tine", s-a hrănit în mod mixt sau integral cu supliment cultural, plin de semnificații și simboluri, care stau la temelia oricărei construcții plastice sau literare.

Trebuia să mă apropii de un splendid exemplu de păstrare a farmecului intelectual, ca o rezultantă a contrastelor dintre frumusețea supremă a unei inimii harice care știe oricând să fie tandră, și apogeul artei finite, prin încercarea de simbolizare a spațiului de expunere a unei serii de subiectivisme educate, pline de consistență, așa cum apar ele exprimate în încercările marilor artiști de a da naștere unui nou curent de simțire și gândire.

Rozul pal și Roșul intens. Combinația dintre aceste două nuanțe cu valori concentrate pe fondul ideatic al unui expresionism destul de insistent, se face prin transfigurarea sensibilului într-o spiritualitate superioară, pură și armonioasă. Trăirile cele mai intense se confundă cu culoarea sângelui care străbate o inimă plină de iasomie, ca într-un fel de lege a naturii care confirmă ambivalența simbolică a unui macrocosmos temporal și nemuritor, sensibil și intelectiv deopotrivă.

Estetica cu care înnobilezi vastitatea subiectului numit “viață” confirmă argumentele cu privire la reacțiile emoționale care invită la contemplarea unei opere de artă autentice?

Însăși coordonatele unei gândiri desfășurate pe un fond de imagini suprapuse într-un basm cromatic crepuscular, într-un scenariu fictiv dominat de impulsul către explorări creative, pot fi asociate cu năzuința imposibilă a pictorului de a-și cunoaște conținutul emoțional într-un fel de coloană a infinitului văzută ca atribut al unei policromii instrumentale, sub forma unui ecou cu grave rezonanțe filosofice: Take a look around, don't you see what I have meant?

Maestrul meu, aproape de uimirea pe care o trezește o lumină puternic focalizată pe articulațiile unui univers infinit în care divinitatea este modelul suprem, îmi repeta adesea: “În artă degeaba atingi inima modelului dacă nu scoți la iveală sufletul care îl întregește pe al tău ”.

Să reprezinți spectrul celor mai fine semnale de vibrație ale bucuriei sau durerii, oscilând de la nerv la nerv într-o ecloziune a cromaticii perfect echilibrată cu semnificația adâncă a fiecărei povești în sine, înseamnă să modifici toate entitățile și dimensiunile celui mai infinit univers pe care ți l-ai putea imagina. Dar în același timp trebuie să respecți tainele și darul oglinzii, fără să renunți la povestea personală.

Lumea lui Dumnezeu a lăsat în favoarea artei doar pozitivul ei, iar cine reușește să folosească materia primă (care reprezintă tot atâtea metafore și simboluri) pentru a compune o nouă cromatică a raporturilor echilibrate de complementaritate roșu - verde, în nota unui clar-obscur sufletesc caracterizat prin supremația formelor inspirate de natură, acela se va constitui numaidecât ca forță de expresie și valoare artistică.

Poți să-ți prelungești viața prin intermediul esteticii cu care îți înnobilezi Egoul, fără să faci din trăirile tale o culoare fără licărire și fără reflexii?

Frumusețea pe care o inspiră artistul este o culoare care vorbește despre spațiul infinit al universului suspendat între vis și realitate, pe care ochiul interior o identifică drept mesaj al unei materialități care se spiritualizează. Și tot prin intermediul unui artist care a făcut înconjurul lumii, scriitorul Mika Waltari evidențiază mai bine trăirile pe care le încearcă un suflet care pătrunde în lumea spirituală și nu mai poate evada în libertate:

"Ascultă, străinule ! Mă macin singur pentru a îndrăzni să fac ce încă nimeni n-a făcut. Zeii mă ocrotesc, dar nu știu dacă ei înțeleg cu adevărat disperarea cu care sunt dominat în încercarea de a-mi etala însușirile unice în lume. Cei care nu cunosc limbajul artei, dimensiunile și factura ei monumentală, se mulțumesc cu culorile și cu formele tradiționale. Iată de ce lumea este plină de oameni iscusiți, care se bucură de succes și au o viață ușoară. Dar un adevărat artist nu se măsoară decât cu el însuși. Nu, eu nu am rival în această lume ! Eu, Aruns din Tarquinia, nu mă întrec decât cu mine însumi ! ”

Expresia constantă a unei priviri adânci și atente care se pierde în lumina destinului altora este ceea ce constituie și determină un lucru, o reacție sau o direcție vizuală în jurul unei idei: este mai ușor să-ți transpui povestea în imagini, decât să fii tu însuți încadrat într-o realitate care depășește granițele lumii cotidiene obișnuite.

Un fond de imagine autentică seamănă cu o culoare fără început și fără sfârșit: te captivează și te amăgește în același timp pentru că îți permite să te consideri un creator nemărginit, o mică parte a universului pământesc, vizibil și cognoscibil, dar nu și stăpânul absolut în planul perfect al macrocosmului în care divinitatea este modelul suprem.

Leadershipul este conținutul unei povești pe care o poți colora cum vrei tu, dar în limitele fixe ale unui subiect care rămâne imortalizat peste timp într-un tablou care nu-și poate depăși dimensiunea originală.

Pink - The Color Of Love este expresia dimensiunii emoționale a culorii pe care o aleg să reprezinte “my own story” care nu a mai fost vizibilă până acum, cel puțin nu în varianta de tablou semnat cu litere de sânge în universul literar, în colțul din stânga-jos a paginii în care pământul se unește cu cerul: Neculai Ioan Fântânaru.

* Notă: Yakuro - Pink (The Color Of Love)