Portretul unui gând rătăcit în lumea artei

Învață să te privești din perspectiva unui secret bine ascuns, pentru a obține o înaltă perfecțiune artistică.

Cum ar fi dacă ai încerca să-mi desenezi viața în culorile nopții, cu bogăția nuanțelor fine ale lacrimilor pline de speranțe și visuri, dintr-o încordare care vine dintr-un program mental, ce se reflectă emoțional, dar care se manifestă la nivel fizic? Nu-i așa că poezia inimii are aceleași drepturi cu poezia gândirii captivă în viziunile abstracte ale artei?

Important e cum mă privești din perspectiva unui secret bine ascuns, care nu lasă loc de nicio interpretare răutăcioasă, dar cu grija de a nu-l așeza sub semnul unui realism compensatoriu. În mod idealist, trebuie să-ți reprezinți ideea în imagini vii, un truc cu schimbarea inspirației într-o formulă intelectuală și productivă, dincolo de romantismul ce nu lasă loc de nicio îndoială cu privire la sentimentele pe care mi le acorzi.

A învăța să te privești din perspectiva unui secret bine ascuns pentru a obține o înaltă perfecțiune artistică, înseamnă să sesizezi proiecția unei forțe de exprimare căreia îi poți cuprinde măreția.

Printre frământarea de gânduri care personifică arta de a înfățișa un ideal de frumusețe, pentru care tainele plămădelii își asumă totdeauna o nouă fizionomie, trebuie să folosești pulsațiile de lumină ale stelelor pe linii fantastice și nemărginit de lungi. Pe care premisele manifestării dependenței de frumos îl dau concluziei unei gândiri pline de dorințe satisfăcute. Cât de bine mă încadrez în simbolurile unei realități transcendente behind the lyrical journey of Shadows of the Night?

Îți exprimi năzuința spre ceea ce este mai presus de tine printr-o redare creativă a distanței dintre adevăr și iluzie?

Gravitatea cu care mă privești într-un vis feeric cu sensuri adânci poate să devină totul, o întindere de o mie de ani lumină până în centrul universului văzut dintr-un singur unghi: al esteticii operei de artă.

Încearcă să efectuezi o experiență de gândire, așa cum obișnuiesc fizicienii, care să permită prin intermediul unei ficțiuni verosimile eliminarea hazardului realității. Poți să exprimi cu suficientă forță și căldură sufletească adevărul fenomenelor care mă înconjoară pentru a obține o înaltă perfecțiune artistică?

Întotdeauna lipsește ceva, așa este, ca o concluzie plină de confuzii și fără drept de apel. Și întotdeauna se va găsi altceva, ca momentul acționării unei forțe de atracție în raport cu axa unei succesiuni de prefaceri. Probabil sunt lucruri pe care nu le știi încă despre mine, iar când le vei afla crezi că se va schimba ceva din perspectiva pornirilor curate ale teoriei estetice? Și prin ce oare îți poți înălța mai mult idealurile decât prin redarea relației dintre frumosul natural și frumosul artistic?

Aici te cunosc mai bine decât crezi, după felul cum îți manifești uitarea de sine, năzuința spre ceea ce este mai presus de tine. Prezentul tău vorbește acum cu prezentul meu, deci prezentul este mulțumit fiindcă amândoi rezonăm cu el.

În artă capacitatea deosebită de a realiza ideea și simțământul nu direct - prin faptă, ci printr-o redare poetică a distanței dintre adevăr și iluzie, tinde spre formele moderne ale artei vizuale în concordanță cu dezideratele timpului prezent.

Poți să zărești ceea ce este mai presus de tine prin evadarea dintr-o stare de poveste suprarealistă?

După cum rostul arheologului este acela de a reconstitui o întreagă cultură din rămășițele ei de piatră, tot astfel prima și cea mai importantă misiune a unui artist este de a pătrunde viața lăuntrică a modelului. Un soi de gravitate mai mult decât inerentă care nu se dezvăluie de la prima vedere, tocmai pentru că ascunde rădăcini împletite într-o tulburătoare adâncime. Și de a găsi un echilibru între sensibilitatea de a-și urmări visele ascunse, mișcarea de rotație a unei stele și evadarea dintr-o stare de poveste suprarealistă.

Deosebirea esențială dintre mine și cine mă percepi tu în planul creației este o indulgență față de natura omenească în exercițiul contemplării unui peisaj care poate să aibă un efect emoțional profund, surclasat prin deșteptarea unei viziuni cu forță simbolică. Astfel ai posibilitatea de a te conecta cu infinitul.

Un artist desăvârșit știe să distingă orice culoare în confesiunile unei minți însetate de secrete, chiar și în încordarea unei încremenite așteptări din timpul inspirației, cum ar fi culoarea năzuinței spre universal sau culoarea unei vibrații a extazului. Albastrul și Galbenul asortându-se într-un cadru al gândirii estetice, al libertății și al autenticității. Crezi că dacă niciodată nu înțelegi totul despre mine, poți măcar să ți-l închipuiești?

Îți manifești expresivitatea păstrând echilibrul dintre calitatea modelelor admirate și percepția unică asupra valorii tale în fluxul continuu al conștiinței?

Dumnezeu, Regele, Onoarea și Femeile. În dimensiunile artei, cu resorturile ei intime și consecințele ei ascunse, în simetria timpului, a spațiului și a inspirației, aceste prezențe de o importanță covârșitoare corespund deosebirii dintre modul de gândire al poetului și al gânditorului.

În viziunea unui critic literar ca Nikolai Dobroliubov, primul gândește într-o manieră concretă, fără să piardă niciun moment din vedere fenomenele și imaginile particulare, iar celălalt ține să generalizeze totul, să contopească semnele particulare într-o formulă generală.

Portretul unui gând rătăcit în lumea artei reprezintă pasul semnificativ al unei creații ancorată în observarea riguroasă a naturii umane făcut în direcția artei în care un chip este o fereastră spre interiorul tău.