Principiul fluid al științei tăinuite

Nu poți să dirijezi o lume întreagă într-o direcție nouă dacă nu schimbi coordonatele majore ale științei pe care îți plasezi imaginea personală.

Dintotdeauna am fost preocupat de tâlcurile adânci ale lucrurilor, de proprietățile lor cele mai surprinzătoare, încercând să le pun într-o perspectivă mai amplă încât să fac dovada autonomiei mele expresive într-o artă fără egal. Asemenea marilor chimiști le-am găsit o formulă de integrare în configurația unei lumi fără margini, un teritoriu plin de mister care schimbă radical conceptul de identitate, un loc înalt în care exiști doar prin erudiție, clarviziune, competență interpretativă, spirit iscoditor, profunzime și rafinament.

Materia invizibilă, fermentată în condițiile date de complexul activ al elementelor epistemologice, dinamica controlată a unei reflexivități care reclamă nevoia de rigoare intelectuală și de coerență emoțională, ce se vrea a fi constructivă prin amestecarea lucrurilor divine cu cele naturale, ce este sacru cu ce e profan, toate acestea rânduiesc "activitatea în roșu" de finalizare a unei căutări de ordin artistic.

Ai capacitatea de a modela lucid ceea ce trăiești, filtrând ideile contrastante pentru a menține relevanța viziunii tale într-o expunere prelungită a sensului personal?

Desigur, mă veți întreba dacă nu cumva am tras învățături din exemplele altora, în sensul de a mă consacra unei supravegheri neobosite și atotcuprinzătoare asupra izvoarelor altor curente de gândire, sau cum am reușit să-mi păstrez capacitatea de a privi totul prin ochelarii subiectivității în ciuda culorii timpului, a senzației de existență a unei mari absențe sau a plăcerilor trecătoare.

Vă răspund că influența lumii din jur, presiunea constrângerilor sociale în așa-numita conștiință morală, se manifestă în special asupra reacțiilor în stare de inacceptare a vederilor prea înaintate asupra relațiilor dintre viață, creație și poveste, care uneori se dovedesc a fi niște iluzii fără niciun miez în ce privește utilizarea mijloacelor de exprimare scriitoricești.

Cu alte cuvinte, dacă te încrezi în părerile altora nu-ți vei mai putea închipui viața fără ei, și deci vei rămâne captiv în realitatea lor, vei trăi experiența călătoriei lor, fără să-ți folosești propria rațiune, intuiție și experiență spre a-ți afirma individualitatea și de a te îndepărta de conformismul contemporan.

Reușești să-ți integrezi experiența de viață în înțelegerea esențială a totului, folosind legătura dintre noile direcții artistice și o lume dominată de expansiunea Ego-ului?

Cum se întâmplă destul de adesea, dată fiind mai cu seamă tendința de a face știință pe înțelesul tuturor cu scopul de a o face populară, chiar dacă efectul presiunilor de ordin metodic asupra planului textual devine sensibil în cazul reacțiilor ce decurg din descompunerea activului "PRIMA VEDERE", mă lovesc constant de realitățile aceleași lumi pe care o explorați și voi în căutarea de noi forme și idei.

Dar, nu pot să accept nălucirile îngrozitoare ale teoriilor prea generale, umbre dichisite care flutură la suprafața zonei de memorie a timpului scurs din trinitate, împreună cu posibilitatea deja epuizată a întâmplărilor petrecute în succesiunea logică dintr-un text aruncat anapoda în interiorul literaturii de avangardă.

Ce parte din tine se pierde și ce parte se distilează atunci când creezi o poveste care atinge esențialul unei existențe care contrastează cu aparența?

În imediata vecinătate a învățăturilor cele mai alese, pe cât de folositoare pe atât de greu de deprins, toate sacrificiile îndurate cu stoicism se rezumă la fixarea estetică a unei povești în mintea oamenilor. Procedeu explicat prin modificarea structurii complexului activ care determină micșorarea sau creșterea reacției de descompunere a deja-creatului, adică a elementelor constitutive ale unei realități cognoscibile.

La fel ca vechii alchimiști care s-au apucat să întemeieze cu puține date o filozofie a formei și formulei narative, făcând numeroase experiențe de distilare a plămezii fermentate, ajungând până la a întări legătura covalentă dintre intermediarii reactivi ai vieții și intensificatorii emoționali, am reușit să mă adăpostesc sub autoritatea unui artist care își extinde nelimitat conceptele despre inteligența și creativitate.

Egoul meu se află în tot ceea ce scriu și nu e niciodată suprasaturat de nuanțele unei adevărate pasiuni pentru transformarea nisipului din clepsidra de aur.

Leadershipul este acel „The Big Picture” care răspunde la acel "So What" al unui Brand care sintetizează într-un spirit profund și puternic esența unei științe fără margini, dar greu de însușit.

Principiul fluid al științei tăinuite se aplică numai în cazul unui proces de branding care se încadrează între două coordonate majore: imaginea de sine, compatibilă cu autoritatea unui artist care își extinde nelimitat conceptele despre inteligență și creativitate, și învățătura cea mai înaltă extrasă din ceea ce trăiești prin intermediul unei arte care se dorește revoluționară.