Principiul visului desprins dintr-o singură privire

Privirea aruncată într-un vis care te luminează seamănă cu felul în care artistul își concentrează ochii spre propria regăsire divină.

Am avut parte de un vis răscolitor, imprevizibil, dar expresiv, care parcă dă sens numai unei opere de artă semnată Admystierdhes (produsul unei creații care domină divinul). Și în acest vis straniu, mai luminat decât stelele nopții, mai complex decât simplul acord al culorilor de ulei, mi-a apărut un splendid trandafir roșu, de culoarea sângelui de maur. Numai că atât visul, cât și trandafirul sângeriu păreau că izvorăsc dintr-un suflet enigmatic pe care în alt secol, vechii cabaliști l-au glorificat în pagini demne de istoria unui neam nemuritor.

Arta unește realul cu irealul într-un soi de atitudine creatoare prin care artistul își justifică existența extrasă din știința cerurilor divine. Iată de ce visul, fin cântărit cu o minte artistică sortită pentru pictura peisajului de mare profunzime, surprinde categoric printr-o frumoasă stratificare vizuală a diverselor corelații metaforice. Mă refer aici și la noutatea accesibilă într-o călătorie astrală, printr-o proiectare a exprimării emoționale deschise, autentice, spontane, într-un spațiu al cărui cuvânt de ordine este ficțiunea.

Într-o bună zi voi privi în urmă și-mi voi aminti visul, atât de viu, atât de profund, atât de necesar actului artistic, și poate că astfel voi înțelege măcar o mică parte din planul lui Dumnezeu în privința destinului meu. Trandafirul este parte din visul unui artist, tot așa cum artistul care accede la conștiința divină face parte dintr-un spațiu privilegiat, în care toate aspectele SINELUI se unesc în UNUL.

Opera pe care o creezi se poate constitui într-o artă a “privirii duble”, în care emoția joacă un rol de prim plan la nivelul unei manipulări artistice data de fundalul unei imagini memorabile?

Tot ceea ce conștientizează artistul, rezultând din esența regăsirii sale într-un joc al hazardului care, de asemenea, este un alt vis de apropiere cu imaginarul unei lumi prea puțin cunoscute, face referire la efectul exercitat de opera sa asupra vieții spirituale sau a sensibilității omului. SINELE restrâns în UNUL este punctul de plecare cel mai convenabil pentru o tratare comprehensibilă a artei care începe cu armonia dintre Divin și Lumesc, dintre Cer și Pământ, dintre Creator și Creație.

În vis, trandafirul mi-a spus cu acea simplitate și căldură a rostirii unui mare artist:

- Privește în jur fără să te privești tu însuți cu ochii care ești privit de lume. Încearcă să simți cu ochii tăi doar ceea ce este pregătită privirea ta să înțeleagă într-un timp care a scris o istorie a spiritualității umane, neatinse de viforul uitării și al deșertăciunii. Iar dacă tot ceea ce simți se recunoaște într-o privire plină de înțeles, din partea unui timp fidel voinței divine, atunci felul artei tale se va constitui într-un cald și expresiv omagiu adus talentului creator, care e același omagiu adus vieții de dincolo de moarte.

Ești pregătit să vezi arta nu ca formă, ci ca o chemare spre restaurarea unei unități uitate?

I-am ascultat sfatul. Am luat privirea mea, cu aceeași ușurință cu care pictorul încearcă vopseaua pe hârtie înainte s-o aplice pe șevalet, am înălțat-o deasupra privirii lumii, și mi-am pus speranța în alteritatea spirituală cea mai ridicată. Pictura devenise o parte a privirii minuțioase, cât se poate de frumoasă într-un tablou al cărui privitor își dă seama, în mod limpede, cu toată puterea, de rostul clădirii unei culturi speciale pentru artă. Iar dacă aș fi reușit să-mi oglindesc neîncetat privirea, cu mândrie și admirație, în lumina unor ochi care își lărgesc vizibil orizonturile, atunci poate, doar poate, aș fi reușit să însuflețesc o poveste ce coboară din negura vremii și devine realitate în fața șevaletului.

Tot din același motiv, al visului ce mi-a năucit existența în timpul somnului, ochii mei speciali s-au întors sentimentali, cu o privire fructificată într-o viziune care înseamnă depărtare, spre cuvintele lui Umberto Eco din romanul Numele Trandafirului:

“Un vis este o scriptură, și multe scripturi nu sunt altceva decât vise. Cu toate acestea, cu cât mă gândesc mai mult la visul tău, cu atât îl găsesc mai plin de înțeles. Poate nu pentru tine, ci pentru mine. Iartă-mă că pun stăpânire pe visele tale, ca să-mi desfășor mai departe ipotezele; da, știu, e un lucru urât, n-ar fi trebuit făcut. Dar cred că sufletul tău adormit a înțeles mai multe lucruri decât am înțeles eu... treaz.”

Imaginea pe care ți-o construiești în fața unei lumi trăite subiectiv deschide calea unei dimensiuni emoționale care, integrată în procesul imaginativ, adâncește accesul la experiența de cunoaștere în "UNU" ?

Visul meu corespunde descărcării unei trăiri spirituale profunde prin reflectarea obsesivă a imaginii unui trandafir "Double Delight", și o face bine, prin creația unui artist de marcă care știe să vadă într-o pictură prea plinul propriei sale ființe. Însemnările mele pline de metafore, pline de gânduri, pline de culoare, confirmă acest lucru. Eu și visul. Ochii acestor doi coordonatori ai facerii lumii se disting numai din apropierea spiritului naturii, spirit evocator de artă, de lumină, de sentimente. Iar trandafirul veghează în taină asupra rezonanței noastre, el fiind numitorul comun al alianței plină de noblețe dintre actul de creație și ființa spirituală.

Într-o bună zi voi încerca să scriu un tratat estetic despre ochii mei profunzi, pentru ca privirea-mi atât de senină, afectivă, să cuprindă un întreg orizont artistic. Să însuflețesc un obiect artistic este o ficțiune, dar să însuflețesc un corp al naturii este un perpetuum mobile de ordinul unui suprarealism ce poate fi explicat prin legătura dintre limbajul operei de artă plastică și metafizica unei realități întoarse.

Desigur, nu aș încerca să descriu un fenomen psihologic apărut în timpul somnului, mai ales cu privire la artă, fără să urmăresc forța de iradiere a unor nuclee metaforice revelatorii în raport cu transcendența unei alte lumi în lumea mea. Visul vede prin intermediul privirii mele acea artă a dialogului dintre fiorul sublim al plăcerii de a trăi o poveste fără sfârșit și fiorul sublim al încântării spontane câștigate în fața eternului mister artistic.

Experiența de cunoaștere în "UNU" reflectă un element important al asemănării dintre Dumnezeu și om, și anume nemurirea - obținută prin prisma unei creații veridice care amestecă voit registrul fantasticului cu cel al miraculosului.

În sfârșit. Dacă după tot ce ai citit aici ți-am lăsat impresia de veridicitate a visului ce te pune serios pe gânduri, luând în calcul compromisul dintre un arhetip al imaginarului și un arhetip al sensibilității umane, înseamnă c-am izbutit o apropiere de esența artei: ficțiunea plină de vitalitate, deschiderea zborului spre cerul unei alte lumi, de neuitat.

Pe această cale, subtilitatea unei filosofii a existenței, predispusă la încercările artei de a mă defini prin prisma concretului din planul naturii, ca o împlinire a acordului dintre viziune și vocația de creator, ar putea fi acordată rodului unei noi forme de interiorizare: Samizordesthru, dovada subtilității unei trăiri poetice ascunsă în spatele unei imagini metaforice.

Textele mele sunt pline de experiențe subiective. Uneori, interpretarea cuvintelor cu duble înțelesuri sunt trecute printr-o proiecție a dorințelor nemărturisite. Limbajul plin de simboluri nu oferă totdeauna chei potrivite pentru lacătele nedeschise ale sufletelor tuturor cititorilor mei, dar pentru cine îl înțelege, el construiește punți de la inimă la inimă. Poate că acesta este un aspect definitoriu al suprarealismului, și va rămâne tot timpul prezent într-un efort de a mișca o întreagă lume spre un singur ideal: libertatea totală de expresie.

Arta care poate contribui la popularizarea leadershipului are ca factor declanșator privirea aruncată în interiorul unui vis de veacuri trăit (ca într-o poveste) cu ochii unui artist capabil să creeze capodopere complet neașteptate și incredibile.

Principiul visului desprins dintr-o singură privire are puterea să emoționeze o întreagă lume numai și numai dacă artistul reușește să redea asemănarea dintre un limbaj plin de simboluri și transpunerea sa într-o lume suprareală, de esență, care nu se mai destrămă.