Sign your name across my heart
Împodobește-ți sufletul cu cea mai curată sinceritate înainte de a accepta să faci parte din realitatea operei de artă.
Toți o respectă ca pe un loc al lui Dumnezeu, această grădină splendidă plină cu trandafiri, în care timpul atât de grăbit uneori, asemenea unei voci divine auzite în mod constant, are ca valență de noblețe realitatea unui tablou pictat cu delicatețe și romantism. Singurul lucru care contează acum, prin valorificarea elementelor de limbaj plastic, în reprezentări expresive intenționate, este ca trandafirul să aleagă momentul potrivit pentru a-și destăinui câte ceva din experiența deschiderii sale spre orizontul umanist.
We started out as friends. Trandafirul era acolo, în ceasurile acelea de adâncime a judecății, când pictorul încerca să sondeze imaginea unei fetițe care plângea, și plângea și plângea, fără ca lacrimile ei să ajungă la inima vreunui părinte, sau la auzul vreunei vești bune. Realizarea de figurări după natură și imaginate cât mai viu, utilizând elemente de limbaj plastic, necesită adesea o exacerbare a unei trăsături umane, precum solidaritatea sau compasiunea, într-o reprezentare simbolică a sufletului coborât în infern.
Poți transforma o emoție tulburătoare într-o experiență vizuală perfectă, în care intensitatea trăirii autentice să redefinească întreaga vizibilitate a sinelui tău?
Era acolo, prezent într-un moment de mare intimidate, când fetița a crescut mare, s-a făcut frumoasă, atât de naturală, totuși atât de strâns unită cu suvenirurile copilăriei, admirându-se pe ea înșăși în inocența unei iscusințe fără egal: de a exprima acel ceva dintr-o inimă caldă, dar rănită și confuză, ca o pată de culoare pe o pânză gri, simțindu-se atât de străină de tot ce se petrece în jurul ei. Răvășită de fiecare lovitură de pensulă, încât ai fi zis că nu mai știe care este calea bună spre cosmica enigmă ce planează asupra existenței ei, și-a păstrat tot timpul o urmă de delicatețe în câmpul de manifestare a experienței spirituale, prețioasă și dătătoare de speranță, care se numește: însuflețire.
Are înaintea ei o bătălie neterminată, începută demult, the symptoms are so deep, și nu-și va găsi liniștea până ce nu va câștiga îmbrățișarea aceea blândă, plină de șarm, a artistului desăvârșit ce face podoaba peisajelor vesele din povestea viselor ei maiestuoase, neterminate.
Poți transforma experiențele vieții tale într-o imagine sugestivă ce deschide o viziune nouă asupra realității prin limbajul plastic?
Fortunately you have got someone who relies on you. Atunci când scriu despre ea, tulburătoare și misterioasă, cu extracte din frunzele trandafirului, mă gândesc și la băiețelul acela plin de energie, adevărat năzdravan, care știa încă de pe atunci că într-o bună zi va reuși să imortalizeze sensibilitatea unei spiritualități mistice, de frumusețe unică, pe propria lui planșă de pictură. E o izbândă a sufletului să știi să-ți alegi arta încă dinainte de a o deprinde cu vrednicie.
Dialogul dirijat pe tema comunicării în limbaj plastic comunică într-un fel experiența cunoașterii profunde a conceptului de prezență-absență, conjugat cu alte elemente simbolice, precum crenguțe de brad, pomul vieții, motivul puternic al florii de aur, rozeta solară, ochiul lui Horus, birds never look into the sun, în combinația cromatică: roșu, verde, galben.
Time I'm sure will bring disappointments in so many things. Dar nici el, nici ea, nici Maestrul, nici Margareta, nici după atâta sigilare îndepartată de suflete înăuntrul unei vieți fabuloase, nu se lasă înghițiți de profundul mister al anulării conștiinței prin ipostaza de urmăritor și urmărit al trandafirului, prin contrast cu caracterul tranșant al unor vremuri de mult apuse. Vremuri pline de tandrețea unor îmbrățișări pe care nimeni nu a vrut să le ofere, niciunuia dintre ei.
Poți surprinde o versiune nouă a personalității printr-o rememorare subiectivă, concentrată în imaginea „Rămâi așa cum ești...” ?
Ne-am împărtășit emoțiile revederii prin finețea desenului, o modalitate frumoasă prin care puteam vindeca rănile trecutului, esprimendoci in modo naturale e suggestivo, întruchipând unul și același lucru, unul fiind dublul, reflectarea celuilalt.
It seems to be the way. Destinul, consistența spirituală a trandafirului, ne-a adus împreună, încă de pe atunci, când colecționam visuri și speranțe în micile noastre universuri, colțuri din natură ferite de ochii lumii, de atâtea ori dărâmate de prejudecățile și convenționalismul dobândite prin traiul controlat de efectele altor realități.
Era un fel de dorință care se voia împlinită cu orice preț, dincolo de orice iluzie, dincolo de orice judecată referitoare la gust, dincolo de orice dogme, în toate înțelesurile unei posibile lumi simbolice, dar care punea în evidență valorile spiritului și sensibilității umane. În artă contează mai mult imaginația decât predictibilul.
Nedeslușind nimic la început, închipuindu-ne aceeași exilați într-o lume ostilă, mai bine zis într-o clipă de vitregie a memoriei, disimulată prin false iluzii, ne-am apropiat timid unul de celălalt, după atâta amar de vreme, cu un fel de constrângere, ca și când am fi fost convertiți într-o ficțiune care spulberă mitul copilăriei, spectrul neînsemnătății căutându-și leacul în reprezentarea simbolică a virtuții de a aparține unei orientări estetice identice.
Conținutul personalității tale dezvăluie capacitatea de a surprinde acele imagini în care ființa, relevată prin esența unei opere de artă, intensifică legătura cu o viață trecută?
Trandafirul este același Eu care o reflectă pe Ea, și înțelegeți de ce, ca pe un fel de argument identitar împotriva kitsch-urilor, ca pe un fel de portiță înspre lumea fantastică din interiorul unei cărți plină de delicatețe, fără a o deschide. Dominanta cromatică a unei reîntâlniri On a peaceful day, Oh the light shines brighter, poate fi remarcată cu ajutorul unei construcții pur subiective, sub impresia unei imagini văzute din unghiul unei rememorări de tip proustian: „Caută să rămâi așa cum ești, reînsuflețind mereu faptele și cuvintele tale cu o gândire creatoare.”
Însăși imaginea acelor vremuri, de care doar trandafirul își leagă numele, Nostalgic Artemis, te face să vezi, ca la lumina lumânării, umbrele unei iubiri netrăite la timpul ei, dar câștigată mai târziu prin redarea pe pânză a magnificului spectacol cromatic oferit de fenomenul misterios numit „Regăsire”, un balsam pentru suflet.
All alone with you makes the butterflies in me arise, ca însuși faptul că tot ceea ce-am îngrijit în dosul cuvintelor, pline de pete de culoare aruncate pe o pânză umedă, s-au transformat în Coada Rândunicii, acest fluturele atât de neînțeles și amenințător de frumos pe care nu oricine are ocazia să-l imortalizeze în adevărata lui splendoare.
Îți orientezi viziunea spre viitor pe măsură ce găsești resurse de reînnoire în modesta conservare a reperelor clasice de frumos, lăsând nostalgia să devină o forță capabilă să genereze noi concepte estetice?
Respectul față de creația autentică implică o limitare voluntară a propriului ego, asigurând astfel supraviețuirea unei viziuni care a precedat existența efemeră și trecătoare. La fel ca versul "I want you to be my baby", care parcă traversează timpul cu o simplitate dezarmantă. La această imagine s-ar putea ajunge dacă, identificând calmul unei naturi mărețe și nepăsătoare, am lua în serios cuvintele scriitoarei Dora Pavel, prin odiseea întoarcerii în lume a unui restaurator de artă, ca pe o legătură poetică cu un Apolo al marilor emoții:
„Acolo învățase el că a re-picta înseamnă mai ales a-ți înfrâna impulsul de-a picta. Important nu-i să dai culorii devitalizate o strălucire pe care n-a avut-o niciodată, ci să o înviorezi în limitele palorii ei. Să-ți reprezinți temperanța cu care maestrul a aplicat pasta pe pânză odinioară.”
Trandafirul, printr-o privire aruncată trecutului, are puterea de a lega o promisiune plină de speranță de o gândire avangardistă, de-a lungul unei căutări îndelungate, însuflețite cu harul de a scoate în evidență cele mai frumoase calități de înțelegere a artei: răbdarea, duioșia, unitatea spirituală, sinceritatea, similaritatea, visele și atracția.
Leadershipul este forța creatoare născută din întâlnirea dintre artist și muza lui, capabilă să transforme suspansul și viziunea într-un tablou al „Înnoirii Omului”.
Sign your name across my heart marchează momentul unei reîntâlniri mult așteptate care păstrează ecoul unei lacrimi, a acelei speranțe care nu s-a pierdut, a acelei delicate bătăi în ușa inimii care nu contenește a ne chema înăuntrul ei printr-o voce eternă care parcă subliniază cuvântarea unui tablou: „Împodobește-ți sufletul cu cea mai curată sinceritate înainte de a accepta să faci parte din altă realitate, a operei de artă.”
