Sindromul Wilhelm Storitz

Adevărata ta valoare nu se confirmă prin ceea ce observi în exterior, ci prin ceea ce recunoști în valoarea invizibilă care așteaptă să fie văzută.

În imaginarul literar, Secretul lui Wilhelm Storitz conturează figura unui personaj care transformă invizibilitatea într-o armă a resentimentului. Fiul unui savant german, Wilhelm ajunge moștenitorul unei formule care îi permite să dispară din câmpul percepției umane. Refuzat de familia Roderich, el își convertește frustrarea într-o campanie de sabotaj. Devenit o prezență nevăzută, dar activă, Storitz tulbură ordinea și compromite fericirea celorlalți, folosindu-și puterea nu pentru creație, ci pentru destabilizare.

Pornind de la acest personaj, am creat "sindromul Wilhelm Storitz", ce poate fi înțeles ca experiența dureroasă a valorii incapabilă să se manifeste vizibil. Este starea în care un potențial real, deși existent și consistent, rămâne ascuns sau nerecunoscut, incapabil să se traducă într-o formă validată exterior. În centrul acestui concept se află frustrarea discrepanței: diferența dintre ceea ce ar putea fi și ceea ce ajunge, efectiv, să fie perceput. Rezultatul este sentimentul unei irosiri simbolice, în care efortul sau talentul nu se transformă într-un succes clar, asumat și confirmat de ceilalți.

Îți explorezi dualitatea interioară ca modalitate de a-ți orienta ființa către Bine ori către Rău, ori de câte ori te confrunți cu pariul de a rămâne același?

Există un singur lucru mai dificil decât a te schimba, iar acesta este pariul făcut cu tine - de a nu te schimba.

O reorientare, posibilitatea unei renașteri, o revigorare a calităților tale cele mai benefice și mai importante, printr-un imbold al voinței, dezvoltarea unei energii creatoare printr-o reînnoire a "Omului" din tine, toate acestea sunt doar niște filamente care măsoară, pe un singur fir, acea bobină cu magneți care dacă nu e întreruptă poate să dea un impuls mai mare leadershipului.

Dar o sursă simplă, cum este o baterie, are două borne, una pozitivă, iar cealaltă negativă, între ele existând o diferență de potențial. Nu poți fi și relaxat și încordat în același timp, nu poți merge înainte cu încăpățânare și hotărâre, repetând mereu aceeași greșeală, sperând să obții întotdeauna un alt rezultat – pozitiv.

Înainte de a ajunge la destinație, înainte de a îmbrățișa leadershipul, trebuie să conectezi cele două borne ale personalității tale, "a te face nevăzut" și "a te afișa în lumina realității" prin intermediul unui circuit mai cuprinzător și mai deschis. Astfel încât să ia naștere un curent nou, bazat pe o configurație mai îndrăzneață, mai progresivă, de genul: "Sunt ceea ce trebuia să fiu", sau "Voi face ceea ce trebuia să fac", de la punctul cu potențial mai scăzut, spre cel cu potențial mai ridicat.

Poți recunoaște momentele când potențialul tău real nu reușește să se traducă într-o formă validată exterior, drept condiție a unei împliniri subiective care stagnează?

Când ești nevăzut, orientarea ta se modifică spre rău, fiindcă aduni în tine adevăruri aflate dintr-o experiență adversă care respinge incluziunea și condiția socială, bulversând întreaga ta structura psihică. Începi să vădești o atitudine intransigentă similară omului care se raportează la Dumnezeu, menținându-și adevărata identitate într-un context de securitate și de alertă sau într-unul de amenințare și de intimidare.

Leadershipul, de la primul până la ultimul impuls de a se ridica la înălțime, are nevoie de un potențial mare care să poată produce o schimbare. În primul rând este necesară străpungerea acelui izolator care împiedică capacitatea ta de a fi ceea ce trebuie să fii. O evadare din realitatea care nu convine, ostilă, dăunătoare, sau care nu te împlinește suficient.

Îți depistezi „sindromul Wilhelm Storitz” doar atunci când valoarea propriului impact rămâne sub așteptările justificate, din cauza neputinței de a reflecta măreția potențialului tău?

După ce îți creezi o lume fabuloasă prin meritul de a te transforma în altcineva datorită puterii a te face nevăzut, dincolo de aspectele care ar putea fi ameliorate la nivelul construcției unui personaj măreț, va trebui să-ți pledezi convingerile în fața lăcomiei, aroganței, lipsei de respect, persecuției și ostilității.

Bariera în calea transferului de energie creatoare care îți poate pune în valoare incontestabil calitățile de lider, este dată de îndepărtarea de tine însuți. Un fenomen des întâlnit care se produce în cazul descărcărilor de energie pozitivă, și încărcarea cu energie negativă. Ai grijă să nu te pierzi în personalitatea altcuiva !

Cercetează ! Cercetează ! Cercetează ! Cercetează trecutul, cercetează prezentul, încearcă să ghicești viitorul și vezi dacă nu cumva ești creația unui Alter-Ego. Observă-te bine, și vezi dacă nu cumva încep să apară unele note discordante între " cel ce ești " și " cel ce nu trebuie să fii ".

Un adversar nevăzut, tu însuți schimbat la 180 de grade. Un Wilhelm Storitz care, posedând toată complexitatea pasiunilor, sentimentelor și credințelor umane, îți poate acapara întregul conștient, transformându-te în persoana în care nu ai vrut să fii niciodată, în personalitatea care nu face cinste leadershipului de calitate.

Adevărata tragedie nu constă în lipsa valorii, ci în incapacitatea de a o manifesta vizibil, transformând potențialul autentic în frustrare prin discrepanța dintre ceea ce ești și ceea ce reușești să fii văzut.

Sindromul Wilhelm Storitz se referă la izolarea potențialului real, prin faptul că un "celălalt" interior îți ocupă conștientul, unde adevărul tău rămâne captiv. Spun asta pentru că personalitatea se fragmentează prin imitație, sub impactul nevoii de validare greșit orientate, încât pierzi controlul asupra propriei deveniri constructive.

Te găsești în fața unor adevăruri contradictorii firii tale adevărate? Prin acțiunile, prin sistemul tău de valori, prin gândurile pe care le aduni te transformi într-o altă personalitate - creată de un Alter-Ego? Îmbraci mantia unei personalități care marchează negativ leadershipul? Poți să treci de acea ultimă limită, în întâmpinarea adversarului tău nevăzut: tu însuți?