Singur în ceea ce înțelegi despre tine
Dezvoltă-ți întreaga personalitate pentru esența artei și a gândirii, selectând cu măiestrie acea lume în funcție de care să-ți individualizezi stilul de leadership.
Vorbesc deseori despre mine, cu multă libertate de exprimare, cu însuflețire, prin împletirea de vise și himere, doar din dorința de a îmblânzi destinul unic al unei gândiri izvorâte din "Tâlcul Ascuns al Lumii Deschise", deci în calitate de spectator al întâmplărilor captate într-o existență umplută cu încărcătură simbolică și metaforică. Însă impulsul acesta puternic care ascunde motivații adânci, resuscitate de acuitatea unei minți deschise, comandate de datoria sinelui care acționează cu o forță de două ori mai mare pe suportul numit creația prinuthimia, nu are nimic egoist în sine și nici narcisist.
Ci este doar o favoare a liberei mele naturi, produsul unei operații complicate a minții care extrage din spațiul unui timp cunoscut aprioric anumite aspecte de înțelegere a vieții, pe care apoi le face utilizabile. Sau poate că este doar o cugetare asupra unui necunoscut captivant care cere din ce în ce mai mult de la mine, de la cine sunt cu adevărat atunci când nu mă vede nimeni, în mijlocului căruia stă viața-mi cu rosturile ei, a cărei legătură cu leadershipul se concretizează într-o atitudine de dăruire totală, absolută, față de lume.
Vorbesc despre mine chiar dacă mulți nu mă înțeleg, pentru că nu mai știu nici eu bine dacă sunt parte a unei întregi științe, o premisă a unei anume identități de “brand” intern, sau poate știința unei părți din ce admite marea instanță de fond, inteligența. Totul pare inexact, ca niște pârâiașe care se revarsă puzderie printre colții de stâncă, negăsindu-și ritmul. Desigur, această îndoială trebuie cumva înlocuită cu siguranța de sine, sau suprimată definitiv de acea înclinație spre grandios.
În funcție de explorarea cărei lumi îți individualizezi stilul de a trăi în oglinda unei viziuni emoționale, așa încât să-ți amintești cine ești cu adevărat când nu te înțelege nimeni?
Dacă aș face cunoscută lumii această entitate abstractă, sinele nesituat în lumea aparentă care dă valoare propriei persoane, introducând o operație cu “n” elemente, aș obține cel mai probabil produsul vectorial - un vector de dimensiune fixă care are și direcție și sens, o artă măsurată, pretențioasă din punct de vedere al impactului asupra calității gestionării corecte și eficiente a fondurilor de coeziune alocate leadershipului.
Arta face leadershipul. Iar a judeca un nou tip de artă înseamnă a o compara inconștient cu propriul tău ideal, cu idealul Eului și al mărimilor sale de stare pe baza experienței. Asta, prin stabilirea structurii procesului de sincronizare între necunoscutul unei lumi lipsite de repere, gata de a fi explorată, și cunoscutul unei lumi ce se află într-o continuă căutare a echilibrului și identității.
Prima lume are ca punct central recunoașterea sau conceperea unei identități care reflectă cât mai bine, într-o notă optimistă și dinamică, ceea ce înțelegi despre tine. A doua lume activează acea opțiune de respingere, între ceea ce există în tine și forma activității de valorificare care suferă modificări și adaptări în configurația științei tale.
Discuțiile despre mine însumi, încercând să aducă în prim plan valoarea unei conștiințe artistice unice în modelarea lucrurilor nevăzute, în oglindirea de cleștar a "Renașterii în altă Lume", sunt ușor de cuprins în cuvintele esteticianului Liviu Rusu: "Adâncimile de la care izvorăsc plăsmuirile artistului au o întindere imensă. Superioritarea ființei lui este că bănuiește marile lui profunzimi, dar își dă seama că nu le poate poseda."
Imaginea pe care o percepi prin conținutul gândurilor pe care le destăinuiești, devine o posibilă transparență a realității prin care poți obține "o înălțare pe culmile creației" ?
Între cele două unități, artist și lider, singurul proces posibil, prin esență de conținut, nu este decât procesul integrării continue și imediate a uneia dintre cele două lumi în propria experiență și personalitate.
Un lider se poate transforma în creatorul “de conținut” al uneia dintre cele lumi, pe care trebuie lăsat să le experimenteze și perfecționeze cu acea grijă a artistului care pictează portretul cuiva doar după ce și-a făcut propriul portret, apoi le asociază creativ cu acea știință de a fi median între cele inferioare și cele superioare propriei sale esențe, numai dacă găsește în propria lui rațiune un liant pentru șlefuirea perfecțiunii.
Stilul de leadership practicat de lider, a cărui unicitate este dată de configurația celor două lumi, care nu e niciodată identică cu alta, depinde de mijlocul de a-și revela, primordial, resursele personale, ca parte a unei științe cuprinzătoare, orientată nu doar pe aspecte organizaționale și de afaceri, ci mai mult spre aspecte intelectuale ale creației, deschizătoare de noi orizonturi ale Eului.
O înălțare pe culmile creației se poate înfăptui printr-o formă de a te conecta la orice lucru din lume, prin scris sau prin faptă, prin desen, prin vis, prin viu grai, prin imaginile propuse în gânduri, prin sensibilitatea unui talent artistic, așa încât ceea ce exprimi să capete forța interioară de care au nevoie ceilalți oameni pentru a evolua spre o altă condiție umană: aceea de arhetip al plenitudinii și totalității.
Singur în ceea ce înțelegi despre tine evidențiază acea cunoaștere profundă a sinelui și a posibilităților de evoluție spre adevărata performanță, în corelație strânsă cu realitatea în permanentă schimbare și cu “specificul uman” în continuă modelare.





