ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Statuia care nu se însufleţeşte (I)

On Martie 21, 2019, in Leadership FX-Intensive, by Neculai Fantanaru

Fii sublima trăire a ființei spirituale în lumea creată de tine, fără să pretinzi că eşti altcineva decât eşti în realitate.

Îmi place să admir grădinile oamenilor, cele îngrijite, pline de flori şi copaci, cu aspect stilat, ordonat și totuși natural, spontan. Ele par să sugereze o incursiune în tainele unei arte care a trecut cu succes testul timpului. Mai cu seamă, ceva din mine pare să nesocotească curgerea vremii ori de câte ori observ un nou decor, un nou ansamblu florar, un leagăn mai deosebit, sau o combinaţie de nuanţe amplasată pe fiecare răsad în parte.

Cumva, mă simt în preajma unor artişti capabili să dea tabloului culoarea vie şi vibrantă a mugurilor și a frunzelor armonizate între ele de o strategie a detaliului care surprinde şi deconectează de la agitația zilnică, aducându-te în fața minunilor mărunte dar pline semnificație ale prezentului.

A admira este prima operă a lui “a analiza”. Observ persoana care se ocupă de grădină, atenţia fiindu-mi îndreptată spre uneltele cu care lucrează, spre materialele pe care le are la îndemână, dar mai ales la modul cum îşi meştereşte propriile decoraţiuni. Creativitatea există doar în cazul unui artist însufleţit de mâinile sale care ştiu să atingă graţios fiecare fir de iarbă, fiecare rămăşiţă de frunză, cu acea delicateţe cu care întinzi cu pensula culoarea pe şevalet.

Fiecare fir de iarbă şi fiecare frunzuliţă are locul ei în grădină. Unii îşi meşteresc viziunea personală asupra plantelor aranjându-le ca într-un puzzle, fără nici o preocupare pentru contradicţii.

Leadership: Lupţi să păstrezi aparența imaginii unei fericiri închipuite, așa cum trebuie ea făurită de un artist al naturii, chiar dacă asta te macină pe dinăuntru mai mult decât ai fi dispus să recunoşti vreodată?

Zilele trecute am văzut un bătrânel care dădea indicații servitorului său credincios: fă asta, fă cealaltă, asta e frumos, asta nu, etc. E un fel de parodie să observi un individ care arată cu degetul, dar nu posedă rara capacitate de a transforma realitatea într-un vis, şi visul într-o realitate. Dar bătrânelul, acelaşi pe care îl văd mereu fără ca el să mă observe, nu pune niciodată mâna pe greblă, nu tunde trandafirii, nu plantează, nu sapă, n-ai să-l vezi vreodată împingând o roabă.

Adevărata lui fericire lui constă în a-şi etala imensa apreciere pentru frumos, dar fără să simtă experienţa şi farmecul gustului pentru frumosul purtat de artă, fără să-şi poată exprima sensibilitatea artistică printr-o practică materială şi spirituală. El filmează într-un domn onorabil, admirator al celor mai fine arte, dar îi lipseşte acea continuă frământare a mâinilor murdare de pământ, îi este total necunoscută acea mişcare expresivă a mâinilor mânjite de culoare, îi lipseşte capacitatea de a lucra fără pauză până seara târziu.

Nici măcar stropitul florilor nu pare inclus în "palmaresul" său de competenţe. Există altcineva plătit special pentru toate treburile astea delicate. Dumnealui a descoperit facebook-ul. Se mulțumește să facă fotografii, rod al unei înşelătorii subtile, o confirmare falsă a modului său de a fi, ca şi când ar fi tare priceput în ale grădinăritului. Dar totul numai de dragul fanilor şi al like-urilor.

Arta şi ştiinţa sunt unite de una şi aceeaşi funcţie determinativă: de a crea prin uimitoarea forţă a naturii dispusă a se lăsa transformată de experienţă spirituală a omului.

Domnul acesta îşi găseşte refugiul în condiţia de mare iubitor al naturii, dar în străfundul inimii lui şade copia palidă a unei statui fără viaţă, chiar dacă nu şi-ar recunoaşte niciodată ignoranţa faţă de concretul vieţii şi al creaţiei divine, chiar dacă nu şi-ar recunoaşte niciodată limitele propriei importanţe pe care încearcă s-o exercite cu o mare autonomie.

Bineînţeles, nu doresc să aduc argumente vizavi de caracterul ce-l trădează enorm pe acest om molatic şi fără vlagă, căci la fel cum știi să te ocupi de grădina ta, tot la fel știi să le faci și le-ai făcut pe toate în viață.

Dar mai rău decât atât este că omul acesta n-a învățat să comunice cu natura după atâția ani de viață, el nu poate să simtă efemerul florii de cireş, nu poate să simtă atingerea pământului ca pe o blândă binecuvântare, nu poate să frământe pământul în palme ca pe un aluat sau să simtă vibraţiile pământului sub talpa desculţă. Iar acest lucru este mai important decât orice funcţie de conducere.

Domnule, nu cumva să murdărești mănușile cu care lucrează grădinarul tău. Iar un grădinar bun nu lucrează cu mănuși.

Leadership: Poţi percepe imaginea propriei fiinţe ca pe un semn că ai intrat într-o lume în care trebuie să ştii de la început unde să cauţi o asigurare a împlinirii idealurilor pe care le porţi în suflet?

Grădinarul comunică cu natura şi poate modifica codul personalizat al unui decor nu atât pentru că îi stă în puteri să "lase să se vadă ceva făcut cu mâna lui", ci pentru că îşi manifestă grija pentru mediul înconjurător fără să se concentreze asupra veritabilului mod de funcţionare a reprezentaţiei de tipul "one man show" pentru trecătorii spectatori.

Un grădinar adevărat nu se foloseşte de ispitirile aparenţelor ca să însufleţească viul, operele naturii, după chipul şi asemănarea sa, ci rămâne fidel unei estetici a virtuţilor de căpătâi: pragmatism, eficienţă, fidelitate, sensibilitate, afecţiune, hărnicie, îndemânare, etc.

În leadership este important să privim imaginea grădinarului ca pe un îndemn la o gândire mai profundă asupra transformării lucrurilor care nu îşi încheie ciclul de viaţă, ci compun acea realitate a eternului "Acum" la modul unei trăiri personalizate prin atitudinea de îngrijitor al unui loc al virtuţilor.

Idealul pe care liderul îl poartă în suflet este acelaşi pe care mi l-aș dori atins de un grădinar: să rezoneze cu puterea spirituală a creaţiei realizată din efort şi suflet.

Cel fel de grădinar de suflete umane este acela care nu simte ceea ce simt plantele înzestrate cu puterea să crească din seminţele sădite cu mâna sa?

Aici nu trebuie pus accentul doar pe trăsăturile omului, ci pe trăsăturile caracteristice ale disciplinei muncii pe care el o depune, evidenţiată prin plantarea şi îngrijirea florilor din propria grădină. Grija faţă de natură, grija faţă de Creaţie, grija faţă de condiţiile de mediu, respectul faţă de rânduielile unei bune gospodării, respectul faţă de frumos, respectul faţă de lucrul bine făcut, atenţia la detalii, atenţia faţă de bogăţia naturii şi faţă de varietatea ei de manifestări.

Leadershipul trebuie privit ca metodă supremă a activităţii de grădinărit, ca modalitate de control și perfectare a naturii.

Totodată, tema grădinăritului se plasează în centrul unei problematici mai largi, legată de puterile asociate imaginii unei fericiri netulburate, împlinite, acea de a contribui la realizarea unui decor încântător care să conţină o recompensă morală, sufletească, nu unul care să te ridice la înălţimea unui piedestal (ieşitul în evidenţă) care în esenţă e foarte şubred.

Imaginea fericirii poartă în ea posibilul vid al unei vieţi ratate, al unei înşelătorii, dacă gradina devine un teritoriu al duplicităţii.

Leadership este o descifrare a vieţii în direcţia abordării condiţiei omului care nu se mulţumeşte să cunoască doar ceea ce vede cu ochii lui, ci care este capabil să surprindă prin filtrele voinţei şi ale sensibilităţii întreaga esenţă a Creaţiei transpusă într-o grădină făcută cu mâna sa.

Statuia care nu se însufleţeşte evidenţiază personalitatea omului care nu a cunoscut niciodată acea senzaţie de înviorare, de statornică bună dispoziţie, de permanentă limpezire a gândurilor, datorată apropierii de nucleul vieţii care îl constituie: “o intervenţie artistică în natură cu scopul de a redescoperi frumosul, la o altă scară”.

Chiar dacă ar şti să vorbească (ca din cărţi) despre artă, un asemenea om nu va fi capabil niciodată să producă arta, pentru simplul motiv că nu poate să îmbrăţişeze nemărginirea şi profunzimea Naturii. Avem atât de multe de învăţat de la natură. Să simţim înainte de a cuprinde…

Bine scria cineva la un moment dat: „Natura este cel mai expresiv model ce poate poza unui artist; acesta trebuie să se îndepărteze de artificial şi să capteze naturalul. În acest caz, artistul este «fiul rătăcitor» care se întoarce acasă, la Mama Natură şi Dumnezeu Tatăl”.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us