Stiloul și pensula în sfera Creației Sfințitoare

Arta mi-a oferit șansa de a juca un joc numit Nemurire. Eu i-am oferit artei șansa de echilibra greutatea jocului, adăugând modul divin.

Stiloul cu care îmi scriu viața mi-a adus la cunoștință puritatea lucrurilor nemateriale transformate în opere de artă nemuritoare, fiind el însuși un filosof învățat și profund care privește lumea prin rotirea ușoară a pensulei în curcubeul culorilor tot mai îndrăznețe. Nici nu aș fi putut fi convins cu ușurință de existența lucrurilor nemateriale, dacă nu ar fi fost stiloul însuși un mod de a vedea dincolo de aparențe și de a percepe realitatea dincolo de iluzie.

Tot așa, dintr-un scris al trăirii ce aparține în totalitate momentului de mare forță interpretativă, se inspiră artistul luminii și al valorilor picturale intrinseci care, cu ajutorul pensulei asigură valoarea frumosului ce se impune într-adevăr prin sine și pentru sine. Printr-o voință fermă de a câștiga cerul, prin încercarea de a explica curcubeul ca fenomen natural al naturii, pensula este condusă pe același drum cu scrisul, în direcția atemporală a inimii de toate vârstele, primind acea însuflețire a creațiunii de dincolo de văz, în viitorul unei iluzii despre lume.

Eu însumi, am reușit să comand pensulei să facă ceea ce promisese stiloul mai înainte: să scape de înfățișare materială, ca să obțină o expresie sau o metaforă a purității. Potrivit puterii de înțelegere a unui artist, care este mai presus de orice înțelegere, cel mai corect este ca pensula să se folosească de gloria și frumusețea unui scris frumos, pentru ca însuflețirea ei să fie o binecuvântare a spiritelor pure.

Cu cât stiloul și pensula vor fi instrumente mai pure în exprimarea emoțiilor de dincolo de suportabilul actual, cu atât voi vedea realitatea cu alți ochi față de cum o văd acum. Stiloul va produce influențe similare asupra pensulei atunci când un colț fermecător din natură mă va îndemna la diferite raportări de ordinul concomitenței, încât amândouă să fie contemplate ca reprezentare a divinului. Și cred că de aceea sunt nemuritor, fiindcă stiloul meu, jucând rolul unei pensule plină de inspirație, reușește să dea viață unei realități de dincolo de aparențele vizibile, și totodată reușește să reproducă o imagine din altă lume, o feerie colorată, încărcată de simboluri.

Ochiul meu spiritual, în sfârșit se va deschide.

Puterea ta de a rămâne în prezentul relației cu actul sublim al Creației este o cale de a pătrunde în adâncul unei realități care cultivă mai mult spațiu în câmpul vizual decât în câmpul unei teme comune?

După chipul și asemănarea pensulei lucrează și stiloul, întru sfințirea unei exprimări care depășește formalismul șabloanelor, inerția tiparelor, determinând astrologic un efect de reflecție a luminii de dincolo de forme, de dincolo de gând și stele. Atunci când se află amândouă în conjuncție cu planetele luminoase sau luminate, soarele sau luna, ajungând chiar până la ceea ce se numește "guvernarea universului", stiloul și pensula pot căpăta o anumită strălucire prin faptul că oglindesc o realitate tangibilă care marchează mințile tridimensionale.

Prin aceasta vreau să spun că un artist nu este un artist adevărat până ce nu îmbrățișează scrisul ca pe o mișcare a pensulei, din evoluția mișcării universale. Și amândouă, atingând foarte bine subiectul Creației în fața frumosului unei lumi imaginare, integrată în realitatea juvenilă, reușesc să îmbrățișeze "Grația Divină" în punctul în care "Ochii lui Horus" deschid fereastra vieții unei vârste fără vârstă spre o stare nouă de definire a trăitului prin transfigurare, prefacere și înviere.

În conformitate cu acest aspect, absorbția de lumină se realizează prin folosirea unor culori pale, dar și prin invocarea existenței unui act de scriere cursiv, îngrijit și ordonat ce transmite emoție, amintire, modelând și dând formă interiorului unei sfere de simboluri și semnificații rezultate dintr-un fond de vitalitate și energie pozitivă. Da, așa este, sunt nemuritor prin faptul că a mea Creație se întinde spre lucrurile uimitoare și felurite lucrate de Dumnezeu în mine, grație unei pensule care cuprinde mereu alte certitudini despre realitate, deghizate în opere de artă.

Atât stiloul, cât și pensula, îmi dau aripi și puterea de a tinde spre perfecțiune, de a rămâne în prezentul relației cu actul sublim al Creației, ca un fel de cod pentru a pătrunde mai departe în adâncul unei realități care cultivă mai mult spațiu în câmpul vizual decât în câmpul unei teme comune de tipul „emoția ca beneficiu".

Mai degrabă ceea ce se vede la scrisul meu, și ceea ce oglindește pensula în forma și aspectul ei delicat, se încadrează în tema "Nimic nu se schimbă până când tu nu te schimbi."

Poți să trăiești experiența unei părți din tine însuti, experimentând împlinirea destinului unei întregi creații care își are punctul de sprijin în înțelegerea unei imagini abstracte?

Putem aminti aici despre existența unui trandafir, creionat prin asemănarea unei femei cu o operă de artă, fiind admirat și plăsmuit în cuvintele unei picturi ce exprimă esența sufletului uman prins în situații de viață bulversante. Sunt nemuritor prin faptul că am dat viață unui trandafir, grație stiloului ce s-a mobilizat în vederea înțelegerii și mlădierii pensulei care face obiectul unei Creații abracadabrante, menită să exprime spiritul liber al “Creatorului de Lumi” care a știut să le imagineze, să le deseneze și să le proiecteze în plan fizic.

Ei bine, chiar și stiloul are o slăbiciune pentru pictură, deoarece pensula se poate dovedi mai presus de scris, fiind în mare parte vizuală, adică completată cerebral cu imagini anterioare ale unui Eu desprins din materie. Or fiind nemuritor în ale exprimării prin metafore și simboluri, devenind vulnerabil doar în fața puterilor cerești, stiloul se articulează potrivit tendințelor interioare ale artistului de a-și exprima profunzimea prin îmbrățișarea pensulei devenită un simbol alternativ al Renașterii.

Îmi dau seama că nu este de ajuns să fiu un artist al scrisului ca să îmbrățișez pictura, ci mai trebuie să fiu reflexia subiectivă a lumii obiective din creierul unei stele, similară cu Soarele, care remodelează prin raze colorante imaginea brută a naturii. Și cred că acesta este destinul creației mele pe care trebuie să-l împlinesc prin întâlnirea scrisului cu pictura: ocazia de a facilita înțelegerea unei imagini abstracte ce echivalează cu descoperirea unei identități între esență și existență, între aparență și realitate.

Leadershipul, în prima fază a Marii opere, este actul de comunicare prin mesaj artistic a unei atitudini intelectuale care persistă la nivel spiritual, permițând identificarea artistului cu Creatorul de Lumi Veșnice.

Stiloul și pensula în sfera Creației Sfințitoare sunt instrumentele divine folosite de un artist a cărui forță spirituală nu poate fi cunoscută decât prin prisma faptului că adăpostește trăirile unei conștiințe sensibile.

Mai presus de toate, o creație sfințitoare îi atribuie artistului o mare parte din anvergura conceptului de "totul într-unul", mai ales dacă considerăm stiloul ca fiind o înregistrare a mișcărilor pensulei pe șevalet, și dacă considerăm pensula ca efectuând magia de conversie a scrisului de mână în simboluri de credință complexe.