Teritoriul excelenței

Cu cât leadershipul tău este mai important, cu atât trebuie să fie mai mare exigența față de tine.

Ieri seară, la o emisiune de divertisment, unul dintre invitați a spus următorul banc:

Doi polițiști gonesc cu mașina. La un moment dat ocolesc o groapă și intră într-un pom. Ies amândoi dintre fiarele contorsionate, iar unul din ei zice:

- Să știi că merităm o primă ! Niciodată nu am ajuns așa repede la locul accidentului.

Poți să-ți desfășori activitatea ca punct de reper pentru imaginea unui întreg compus din părți egale care pot fi închise numai într-o singură poziție?

Studiezi fiecare element al leadershipului tău înainte de a-ți defini excelența? A-ți dezvolta potențialul este ca și cum ai analiza o hartă. Ca să înțelegi cum să-l folosești la maxim mai întâi trebuie să studiezi fiecare element al său, astfel încât să poți extrage cât mai multe informații despre “teritoriul” reprezentat.

Toate trăsăturile, calitățile, aptitudinile noastre sunt colectate pe un teritoriu pe care suntem constrânși să acționăm. Pentru ca nivelul nostru de performanță să crească, mai întâi trebuie să dezvoltăm acest teritoriul sub înrâurirea binefăcătoare a exemplului și îndrumărilor unui profesionist, a unui mentor, a unei echipe competente. Iar apoi să acționăm în acord cu elementele constitutive ale teritoriului fără să ne îndepărtăm prea mult de realitate.

Însă de multe ori, greșim prin a ne crea singuri bariere pe acest teritoriu. Suntem precum polițistul care își limitează potențialul creându-și anumite certitudini, anumite avantaje, anumite așteptări care maschează lipsa lui profesionalism. Parcurgem o etapă de dezvoltare în sensul opus excelenței noastre, care nu ne aduce niciun fel de beneficii.

Așa cum elementul de bază al teatrului îl formează textul literar, piesa, tot astfel elementul de bază al excelenței tale este dat în primul rând de nivelul tău de sinceritate față de responsabilitatea ta. La dezvoltarea teritoriului tău nu se poate ajunge decât, în primul rând, printr-o îmbogățire a propriilor perspective și înțelegeri față de propria ta performanță. Mai întâi străduiește-te să devii mai bun profesionist, apoi lămurește-ți nivelul de performanță. Vei încălca multe din aspectele fundamentale care îți marchează teritoriul dacă îți oglindești personalitatea prin prisma unei false excelențe.

Cât este de mare este exigența față de tine în raport cu o situație care se pretează la mai multe posibilități de comportare, dar nu se conformează cu înțelegerea ta despre ce ți se întâmplă?

Imaginea care îți definește poziția de lider poate fi compusă din două părți egale: realitatea pe care o știi a fi posibilă și realitatea pe care o trăiești prin acceptarea sentimentului de vinovăție, dar căreia refuzi să i te lași pradă în totalitate. Iar a-ți desfășura activitatea ca punct de reper pentru această imagine înseamnă să te simți conștient de sine, ca și când alți oameni te vor judeca pentru orice lucru greșit, pentru orice schimbare pe care nu ai putut s-o controlezi.

A fi exigent față de tine, înseamnă să arăți mai mult interes față de evenimentele care te pun în situații neașteptate, și numaidecât trebuie să te disciplinezi să îți focalizezi atenția asupra a ceea ce poți face pentru a le îndrepta. Deci, cu cât leadershipul tău este mai important, cu atât trebuie să fie mai mare exigența față de tine, cu atât mai mult trebuie să-ți lămurești inconsecvențele în gândire. Nu-ți îndepărta abilitatea de a fi obiectiv și critic față de tine – facultăți de care ai nevoie pentru a-ți regla constant tranzitul de la mediocritate și ineficiență la excelență.

Te simți în mod deosebit vizat de o anumită doză de eșec atunci când îți ridici prea sus nivelul de competență? Îți limitezi potențialul în drumul spre perfecționare încălcând principiile de bază ale excelenței? Faci apel la toate capacitățile tale pentru a-ți clarifica și redefini viziunea, sistemul de principii, valori și filosofia de viață? Care sunt acele părți ale teritoriului tău pe care le desconsideri atunci când rezultatele tale sunt dezamăgitoare?

Poziția pe care o adoptă un lider într-o situație de nedumerire în fața evenimentelor nu trebuie să fie aceea de "erou al hazardului", nici aceea de un om inviolabil împotriva căruia până și voința lui Dumnezeu nu poate să facă nimic. Mai degrabă poziția pe care trebuie să o adopte un lider este aceea de supunere în fața evenimentelor, dar acționând cu acea admirație care pornește dintr-un suflet mișcat, cu tăria de a recunoaște greutatea realității și eventualitatea unui demers îndreptat împotriva propriilor convingeri.

Leadershipul vizează procesul de maturizare a unui om care dintr-un pion lipsit de experiență în fața evenimentelor se transformă într-un om de mare verticalitate care salvează lumea de la dezastru.

Teritoriul excelenței formează acea unitate perfectă între performanțele și calitățile tale. Hotărâtoare pentru excelența ta este modul cum acționezi în acord cu elementele constitutive ale leadershipului tău. Cu cât leadershipul tău este mai important, cu atât trebuie să fie mai mare exigența față de tine.

Teritoriul excelenței presupune a avea un simț autocritic și analitic deosebit, o putere deosebită de a te ancora în permanență în prezent pentru ca astfel să poți să-ți netezești drumul spre viitor, și mai ales să nu te “împotmolești”. Căci acest teritoriu al excelenței în leadership este aidoma nisipurilor mișcătoare, te pot înghiți când faci un pas greșit.