Visul lui Nicolas Flamel și mesajul profetic al îngerului

Ideea este aceasta: să te deosebești de alții printr-un fel de magie, printr-un fel de cod al cunoașterii ascunse.

Într-o noapte, Nicolas Flamel, creatorul Pietrei Filozofale, a avut un vis. Dar a fost un vis, sau doar o apariție ivită pe când abia ațipise, o manifestare palpabilă a destinului? Cerul se deschisese pentru a lăsa să coboare pe pământ un spirit luminos. Un înger cu fața luminoasă se afla la picioarele patului; aripile sale albe umpleau cămăruța și ocupau tot spațiul. Serafinul își deschise brațele. Ținea în mâini o carte cu copertă strălucitoare de aramă. Vocea lui caldă, cu timbru sublim, s-a concentrat într-un mesaj cu puternic impact emoțional:

- Privește această carte, Nicolas. Ți se pare necunoscută, ție, ca și tuturor celorlalți oameni. Dar într-o zi vei vedea în ea ceea ce doar tu trebuie să vezi și vei ști ceea ce nimeni altul nu știe.

Nicolas întinse mâna pentru a lua cartea cea enigmatică, dar forma dispăru într-un nor ce se risipi curând. Câteva zile mai târziu, Nicolas Flamel se afla în maghernița sa, ca de obicei aplecat asupra mesei de lucru. Era un biet copist care vindea regilor și studenților exemplare din cărțile vechi. Citise multe cărți la viața lui.

Dintr-o dată, copistul își ridică privirea și zări în fața lui un bărbat pe care nu-l auzise intrând. Obrazul vizitatorului părea ars de soare, hainele îi erau prăfuite de pe drum și părea sfârșit de oboseală. Nicolas se uită la el cu bunăvoință. Se vedea că bărbatul nu înțelegea deloc limba franceză. Privi cu teamă în jurul lui și apoi, liniștit, își deschise desaga și scoase din ea, cu foarte mare grijă, un obiect dreptunghiular, învelit în fâșiii de pânză, făcute dintr-un papirus fin și rar. Desfăcu cu încetineală fâșiile de pânză și scoase la iveală o carte, pe care voia să o vândă oricui i-ar fi dat doi florini.

Lui Nicolas îi veni să leșine de emoție. Cartea...și legătura asta...le mai văzuse... Totul i se arătase în visul pe care îl avusese cu o noapte în urmă. Îngerul îi întinsese aceeași carte !

Imaginea care îți acaparează mintea în căutarea credinței în Dumnezeu se poate transforma într-un sentiment al sinelui, satisfăcător și stabil, capabil să iasă din orbita tiranică a determinismului social?

Și din acea clipă, totul s-a schimbat. Un biet copist a devenit unul din cel mai mari alchimiști ai tuturor timpurilor. Și cel mai bogat dintre toți. Și cel mai cunoscut dintre toți. Asta, fiindcă cei născuți într-o zodie norocoasă au parte de adevărate trăiri ezoterice, din altă lume, revelații și momente în care se simt speciali. Nu este vorba doar de niște descoperiri materiale izolate care le trezesc interesul și nevoia de a cunoaște mai mult domeniul vreunei științe. Ci este vorba despre o revelație care le aduce ocazia de a se apropia de spiritualitate și de a percepe viața dintr-un alt unghi, mult mai elevat.

Practic, Nicolas Flamei a beneficiat și de un alt ajutor, un semn mistic norocos, odată cu apariția îngerului, acesta comunicându-i în mod neașteptat deviza spiritualității: "Mai sfânt, mai prețios, mai luminos". Probabil, Nicolas Flamel și-a pus atunci întrebarea cea mai stringentă: dacă și îngerii, care sunt atât de puri și de curați, doresc să devină încă și mai buni, și mai minunați, și se perfecționează continuu, atunci eu ce mai aștept?

Cu siguranță că circumstanțele, evenimentele pe care le întâmpinăm sunt o revelație a ființei, o confirmare a modului nostru de a gândi. Iar apariția îngerului desemnează întreaga esență a spiritului unui om și modul lui de a judeca o cauză sau un anumit demers, numai în acea situație în care își descoperă latura divină (pe care niciodată nu își imaginase că o are). Uneori omul nu are suficientă claritate și pricepere să ducă mai departe un vis, o relație cu natura divină, și atunci el nu poate căpăta o nouă existență sau nu poate găsi calea de a trece într-o altă dimensiune sau stare a lumii.

Ideea este aceasta: să te deosebești de alții printr-un fel de magie, printr-un fel de cod al cunoașterii ascunse.

În spiritualitate, visul este singura modalitate de comunicare cu Dumnezeu, un fel de supraestimare a importanței energiilor, trăirilor, senzațiilor, percepțiilor pe care partea creativă (talentul și erudiția) marcată de o anumită predestinare, de o anumită inevitabilitate, neagă pericolul "rătăcirii" și acceptă poziția de intermediar între pământ și cer, sau ca un fel de intermediar între un inconștient inavuabil și o mărturisită conștientizare. Cert este un singur lucru: spiritul acceptă poziția ta de "trimis al lui Dumnezeu" pe baza unei intimități supreme.

Leadershipul este echivalent cu descoperirea unor lucruri mărunte, care pot deveni foarte importante. Ceea ce nu crezi că este posibil să te împlinească, devine posibil atunci când îți dezvolți un sentiment măreț de împlinire spirituală.

Visul lui Nicolas Flamel și mesajul profetic al îngerului spun unul și același lucru: că sentimentul religios, derivat dintr-un vis esoteric, este un sentiment capabil să dezvolte o inteligență de tip "holistic". Bine spunea cineva, că visul este o răscruce interioară unde răsună tot zbuciumul vieții.

S-ar spune că persoanele mature spiritual au crescut în medii în care le-a fost permis să-și exploreze și să își exprime impulsul natural către divin, suficient de mult cât să-și dezvolte un sentiment al sinelui puternic și o identitate matură, distinctă de a celorlalți oameni. Bineînțeles, rar se întâmplă să întâlnești un mistic care să-și destăinuie secretele prin intermediul unei metafore-simbol al imaginarului artistic, ca un fel de lucrare a spiritului divin, fiindcă de regulă aceștia păstrează tăcerea asupra lucrurilor care nu trebuiesc spuse.

* Nota: Gerard, Majax - Magicienii, Editura RAO, 1993.