You Can Be My Lucky Star Tonight

Învață să crezi cu îndrăzneală în profunzimile din care poate răsări o măreție nebănuită.

Ca să vă dați seama ce se petrece în mintea mea, mai întâi trebuie să înțelegeți ce se întâmplă în sufletul meu, și să trăiți aceeași poveste. Dacă nu sunteți familiarizați cu tăcerea atât de subtilă și de totală, încât să simțiți că vi se taie respirația, atunci încercați să pătrundeți în biroul meu, ca într-o casă închisă, lăsându-vă cuprinși de acea lipsă de inspirație, disperare soră cu moartea, judecată tulbure, ca alternativă a unei lumi apuse care, încet-încet, face loc alteia, atât de diferită și nu întotdeauna mai bună.

Numele meu probabil nu vă spune nimic, Walter Elias Disney, fiindcă abia m-am întors din New York și mai am doar 40 de dolari în buzunar. Din ce în ce mai pregnant am nevoie de repere spirituale care să mă ajute să nu mă las înghițit de rătăcirea cea mai dureroasă, abandonarea cea mai tristă într-un labirint al deșertăciunii unde singurele repere sunt uitarea de sine și de ceilalți, urmate în final de sacrificiul suprem.

Oare voi muri aici, în acest spațiu plin de electricitate statică, plin de promisiuni și vise care nu prind contur, în acest vid absolut, loc imens, nemăsurat, redat de-o culoare fără calități specifice?

S-ar părea că încerc să scot cu caznă, la lumină, un început de inspirație, un cuvânt, unul singur, apăsător, grav, îndepărtat, indispensabil. O linie fără mlădiere, neînduplecată. Dar sunt legat de un fel de greutate ascunsă sub o umbră imensă de îndoială, o nesiguranță amețitoare izvorâtă dintr-o modestie pauperă, o ancoră ruginită, prinsă de o funie neagră în subteranul unei lumi neinteresante și inerte.

Poți să inițiezi un select în stadiul de faliment al vieții tale care să returneze valoarea TRUE în situația unei modificări a contextului în care sunt amplasate coordonatele unei noi “înălțimi”?

Cu certitudine, atitudinea mea este cea a pictorului care își căută într-un deplin anonimat vocația și determinarea, uitarea deziluziei suferite, în intenția de a sugera că arta se fundamentează pe un act al pătrunderii dincolo de realitatea vizibilă, într-un spațiu al ideilor ce merită răspândite. Dar cu ce?

Nimicul e mai întâi un gol al vieții, apoi o stare de confuzie, culminând cu o pierdere de sine temporară în clipele în care eram locuit de puterea pătrunzătoare a muzei. Un soi de rădăcină adâncă, pierdută în zona inefabilului. Iar durerea de a fi umilit, trădat, neajutorat în fața acestui pluton de execuție numit deznădejde, se pierde într-un sens incomplet și nelămurit, într-un imposibil de prevăzut.

Viziunea nu se mai concentrează spre ceva palpabil înainte de a fi pusă în întinderea unei foi de desenat ci, asemenea vechilor cărți de învățătură, ea se îndreaptă spre îndemnurile la calmă așteptare. Și nimic altceva în plus.

Golul spațiului, vrăjmașul cel mai cumplit al artistului, acel univers intim unde se pare că nu se întâmplă nimic, poate fi umplut doar printr-un vicleșug al credinței pe care îl regăsim ca stimul de mare intensitate în scrisoarea lui Paul Gauguin din 1888 adresată lui Émile Schuffenecker: "Arta este o abstracție - extrageți-o din natură în timp ce o visați și gândiți-vă mai mult la actul de creație decât la rezultat. Aceasta este singura cale de a vă ridică spre înălțimi și de a face ceea ce face meșterul nostru Divin: a crea."

Viziunea si chemarea artistică te pune în situația unei noi forme de expresie a carei amprentă se regăsește în imaginea pe care o creezi din fidelitatea față de ceea ce se petrece chiar în preajma ta?

Și dintr-o dată, în tot acest spațiu redus, în acest aer cenușiu care mă determină să-mi fie teamă de însăși masca vieții și de natura puterii mele de cugetare, apare o mică atracție, o mică șansă de a-mi salva mintea, o flacără de speranță, o mică imagine a întregului meu suflet sensibil, o jucărie veselă, o sursă bogată de inspirație - foarte ieftină, un organism plin de viață, născocitor și intrigant în același timp.

Personajul micuț și șmecher, dar cu nuanțe grave, simbol al căminului și al prosperității, pare să caute ca într-un joc palpitant de logică răspunsul la o singură întrebare: unde pot găsi cașcavalul fără să intru într-o capcană?

You can be my lucky star tonight ! În sfârșit o lumină în bezna unei lumi confuze, o sclipire mai blândă dincolo de o mască comică, într-un dincolo nelămurit de lumea fenomenologică. O alternativă a unei lumi aflate în cumpănă, o mutație în genele care controlează sinteza fanteziei, un spațiu al unei construcții imaginare providențiale, toate sunt fabricate într-o singură matriță, transpuse într-un singur personaj. Mickey Mouse. Un sistem de motivație patentat de o gândire unică prin sensibilitatea care o emană un suflet de care te atașezi definitiv și irevocabil.

"În mijlocul necazurilor și confuziei stătea o figură mică, voioasă și șugubeață. Vagă și nedefinită la început. Dar a crescut și a crescut, iar în final s-a constituit într-un șoricel zburdalnic, exuberant. Ideea m-a prins cu totul."

Ții cont intotdeauna de gradul de toleranță și modul în care îți exprimi afectivitatea față de un factor “întâmplător” care își umple eternitatea din multiple corespondențe artistice, simbolice și providențiale?

Din prima clipă este atins esențialul. Mă simt îndesat într-un spațiu dintre două respirații ale iluziei vieții, de parcă aș căuta cuvinte și gesturi deja trăite și coapte pe îndelete, dar care șovăie să se arate într-o anumită lumină, din umilința de a fi depășit tocmai de calitățile unui personaj excepțional, de basm.

E vorba de un luptător pentru libertatea de expresie, întâmplător decis chiar în miezul compoziției, în care trebuie să pulseze forma și culoarea. Dar mai ales povestea. Marea vrăjitorie în artă este să te pui în locul personajului tău pentru a crea un nou model de abordare personalistă, un nou model de poeticitate.

Acel „touch” al artistului este vital nu numai în opera pe care o zămislește prin suferință și singurătate, prin culoare sau prin cuvinte, ci mai ales în conștiința înfăptuirii durabilității unui concept, unui simbol, unui Brand personal. El captează viziunea unui psiholog care atinge și cea mai ascunsă cută a celui căruia-i face portretul: o viață, un ideal, o legendă. Dar mai ales sensibilitatea rafinată a unui pictor care din câteva linii de creion conturează mai întâi un portret, apoi evoluția captivantă a unui personaj transformat dintr-o situație artificială într-o existență reală.

O profundă și misterioasă solidaritate pare să-mi făgăduiască un destin de-a dreptul fabulos, desprins dintr-un vis atât de frumos că mi-aș dori să adorm la loc și să-l continui, la fel cum se derulează evenimentele într-un film de Oscar bine regizat. Astfel, încep să mă regăsesc într-un motto al lumii care pretinde a fi guvernat de o mică eternitate, o mică intervenție divină în sufletul unui artist care părea că nu-și va mai găsi vreodată inspirația. Dar a trebuit să fiu pe cont propriu ca să ajung să-mi trăiesc legenda.

Din magnificul laborator sufletesc al artistului unde iau naștere bazele unor noi forme de expresie, o parte imensă se alocă în memoria unei ființe dragi care uimește prin simplitatea care o face accesibilă lumii.

Iar cealaltă parte, călăuzită de lumina divină spre o intensă experiență mistică în care visul devine realitate, are ca singură constantă schimbarea care dă sens vieții, exprimată prin următoarea formulă care alunecă doar prin lumea ideilor și a creativității, din a cărei scânteiere artistul își face debutul în panteonul gloriei:

"Floarea ce înflorește în condiții vitrege e cea mai rară și mai frumoasă dintre toate ! "

You Can Be My Lucky Star Tonight aduce in prim plan norocul de care au parte numai aceia care au ajuns la constatarea că orice idee este bună doar dacă o duci până la capăt. În ceea ce privește creativitatea, totul pornește de la nimic, mai bine zis de la o frustrare, dar pe parcurs ea se transformă într-un diamant dacă cauți un răspuns cu toată inima și dacă te uiți în direcția care trebuie.

“O parte importantă din mine a rămas copil, fiindcă am avut curajul să visez.” (Walt Disney)