Zbuciumul sufletelor tenace (II)

Dezleagă adevăratul înţeles din spatele acelor vagi derute care îi despart pe oameni de cele două constante: “a fi” şi “a nu fi”, fără să te pierzi tu însuţi într-o mare de îndoială.

Cantitatea de energie negativă radiată de inspectorul Finch dă naştere unei reacţii chimice adverse. Starea de surescitare a suspectului principal, Laura Quinn, fierbe la maximum, ea are nevoie de un inhibitor care să stopeze reacţia. Tăria ei de caracter se descompune în elemente inofensive, toate celelalte însuşiri implicate în procesul de restructurare se separă brusc în unităţi de sine stătătoare, cu funcţionare independentă, lentă şi nesigură. Numai ea ştie ce se petrece în adâncul ei.

La formarea covalenţelor este posibil ca perechea de electroni participanţi să provină de la un singur atom. Un zbucium straniu îl încearcă chiar şi pe cel mai de temut vânător. Finch nu se mulţumeşte când Laura îi răspunde cu nonşalanţă, cu aceeaşi monedă, dar mult mai derutant. Căci el, omul plămădit din fildeş, dispreţuieşte această dulce şi blândă ecuaţie, cuprinsă între calm, inteligenţă şi subtilitate. Extazul succesului nu mai vibrează într-însul. Nu-şi mai poate monitoriza pulsul. Nervii se neliniştesc. Creşte concentraţia de oxigen din sânge, totul în el se înfierbântă.

Zbuciumul condiţionat de bilanţul evenimentelor, meteoritul acesta ce trece peste Terra incognita a simţurilor lui Finch, se intensifică numai în momentele biciuitoare trăite de Laura Quinn - tot mai electrizată, tot mai limitată, lipsită spontan de forţă vitală atunci când câmpul lui de energie negativă îi invadează fiinţa, devenind atotstăpânitor.

Abia în acest moment de înaltă încărcătură, energie şi vibraţie, densitatea propriului său orgoliu îi maximizează plusurile. Toată concentraţia de substanţe reactante se agită, apoi se dublează. Totul în el capătă amploare, ca şi cum ar fi străbătut de un curent electric de mare intensitate.

Leadership: Eşti capabil să-ţi construieşti o stăpânire de sine mai puternică în avalul lanţului de evenimente care îţi marchează existenţa, într-un context de tipul: "Nu fi prea blând cu ceea ce ţi se întâmplă"?

Urmează un nou atac. Lansând un adevărat vârtej de curenţi cu voltaj crescut asupra Laurei, el încearcă să înlăture instantaneu toate particulele însufleţitoare din sistemul imunitar al fiinţei ei. Dar ea scapă de şocurile de curent la care este supusă, cu un singur preţ: dilema morală. Bine spunea Aldous Huxley: "Ceea ce trăieşti nu este ceea ce ţi se întâmplă, este ceea ce faci cu ceea ce ţi se întâmplă."

Fundamentul Laurei este imprecis. A cerceta substraturile fiinţei ei este aproape imposibil. Pentru că peste impulsurile şi gesturile ei iniţiale se suprapune voinţa electrizantă a lui Finch care-i scurtcircuitează aproape toţi stimulii, toţi parametrii de funcţionare. Îi modifică tiparul de gândire, inhibă activitatea conexiunilor existente în spaţiul ei de manifestare, până ce o aduce la pragul apropierii de adevăr.

O adevărată revoltă se stârneşte în Laura, în timp ce la polul opus, în Finch, un zbucium sinistru se zbate între îndoială şi asumare. Două suflete zbuciumate se află faţă în faţă ca doi spadasini întărâtaţi. Dintre care unul atacă, celălalt se apără. Care va mânui mai bine sabia voinţei? Care stăpânire de sine va fi mai puternică?

Până la urmă, vinovăţia este un caz de stimă de sine scăzută, o creştere a vulnerabilităţii de natură emoţională şi psihică. Laura nu trebuie să fie blândă cu ceea ce i se întâmplă, ci să înfrunte cu multă încredere şi iscusinţă o situaţie greu de suportat. Trebuie să găsească o modalitate de a se echilibra energetic, de a-şi curăţa conştiinţa de păcatele săvârşite cu voie, fără voie, deci să facă faţă provocării: "Nu o să prezint niciodată constatări şi dovezi amiabile, chiar dacă sunt vinovată."

Evoluţia leadershipului tău poate fi redusă la o alternanţă cumulativă de cauze şi efecte referitoare la diferenţele dintre "acceptarea de sine" şi "cerinţele impuse de natura evenimentelor", încât să-ţi pui în valoare schimbarea caracterului?

Îndrepţi totul către un fundal întunecat? Firea ta suscită numeroase îndoieli, trezeşte nelinişti, reacţii de îngrijorare? Dispreţuieşti acea dulce şi blândă ecuaţie, cuprinsă între calm, inteligenţă şi subtilitate? Încerci să înlături toate particulele însufleţitoare din sistemul imunitar al celorlalţi? Felul tău de a fi stârneşte în ceilalţi o adevărată revoltă, un zbucium sinistru?

Sistemul de funcţionare al omului este pus sub semnul întrebării atunci când el se află în faţa vicisitudinilor unei conjuncturi temporare adverse. Rezultatul interferenţei celor două unde “ a fi ” şi “ a nu fi ”, care se exclud una pe cealaltă, se potriveşte vibraţiei lui interioare. Vibraţie care, la rândul ei, acţionând cu intensitate, îi deschide mintea şi sufletul. Sau îi activează acea stare anormală de uzură psihică şi emoţională.

O bombardare constantă cu stimuli de natură să lanseze “iremediabilul”, înfăşurând omul într-o spirală a incertitudinii şi instabilităţii, aruncându-l pe nişte serpentine ameţitoare, obositoare, greu de suportat, îndreptând totul din el către un fundal întunecat. Va avea ca rezultat înfrângerea rezistenţei, capitularea în faţa unui adversar mai puternic şi etalarea tuturor aspectelor personalităţii sale.

Leadership: Te dovedeşti vrednic de însemnătatea evenimentelor trăite prin recurgerea la o abordare de tip "Nu pot să mă abat de la schimbare", cu scopul de a cunoaşte adevărul asupra propriei tale naturi?

Fundamentul omului este imprecis. A cerceta substraturile sale este aproape imposibil. Pentru că întotdeauna tiparul său de gândire, care îşi creează o reflexie amplificată sub forma emoţiei, nu este predominant, nu este bătut în cuie. Fundamentul poate fi oricând reactualizat, alterat, îngustat, extins, destabilizat, poate fi oricând scurtcircuitat de o voinţă mai puternică, de o gândire mai abstractă, mai tenace.

Aflat sub imperiul unei astfel de entităţi potrivnice care te constrânge să renunţi, ai puterea să mai lupţi? Plin de îndoială, nesiguranţă, tulburat de multe rătăciri, alegi să crezi că lucrurile pot şi vor fi schimbate în bine? Caracterul tău este la fel de puternic ca al Laurei Quinn?

Te laşi electrizat de voinţa superioară a celorlalţi, sau ripostezi cu o intensitate mai mare? Care sunt cauzele şi împrejurările care pot constitui circumstanţe atenuante? Pot ele duce la insolvenţa ta morală? Dai celorlalţi motiv să recurgă la judecăţi intransigente?

Adevărata natură a omului este de a preţui ceea ce nu poate schimba la el însuşi, prin faptul că tot ceea ce îl face deosebit se rezumă la acceptare, iertare, eliberare de trecut.

Liderul-artizan produce creaţie la comandă, doar ca să se cumpere, indiferent de calităţile formei. Opera lui nu e gândită şi realizată în aşa fel încât să înfrunte criza, austeritatea, rutina, şi să dureze. El apelează, din această cauză, la unelte pentru finisări uşoare şi materiale perisabile şi uşor de prelucrat, la un curaj radical şi la un tip de persuasiune extrem de speculativ, obţinut prin modificări minore ale situaţiei, pentru a-şi satisface dependenţa de a deţine controlul. Cel puţin o perioadă.

Liderul-artist întotdeauna creează pentru a ne oferi spre contemplare forma originală a operei sale. Iar liderul-amator vrea să înveţe totul, dar este mereu lipsit de vlagă în imposibilitatea de a se ridica deasupra lui însuşi.

Numai liderul-veritabil participă activ la competiţia cu sine însuşi. El explorează zonele cele mai sensibile ale existenţei sale, mai ales în sezoanele secetoase - singura cale de a înlesni o legătură puternică cu sinele.

Leadershipul se află în dezechilibru atunci când esenţa împlinită a omului este supusă unei mari încercări: rătăcirea. Atunci când constantele de frumuseţe şi bunătate morală se pierd în negura neputinţei de a schimba în bine viaţa, atunci când omul nu poate recunoaşte ferm adevărul din dualitate, se produce acea îndoială nesfârşită, acea tulburare a liniştii interioare, care îl desprinde complet de sine însuţi, de real şi de credibil.

Iar lideri veritabili sunt oameni capabili să-şi gestioneze efectele propriilor rătăciri, suportând cu stoicism efectele propriei crize structurale. Abia în momentele de înaltă încărcătură, energie şi vibraţie, îşi maximizează ei plusurile.

Învaţă să reacţionezi corect şi cu discernământ în faţa unei crize de personalitate, când ai de ales între a rămâne prizonier al evenimentelor în care eşti implicat cu sau fără voia ta, şi a descoperi în tine un alt om în mijlocul acestor evenimente. Leadershipul înseamnă să optezi pentru a doua variantă.

Zbuciumul sufletelor tenace evidenţiază tendinţa de a transforma evoluţia în involuţie, atunci când zbuciumul tău existenţial pare că începe să se înăsprească. Astfel se creează o adevărată degringoladă în careul trăirilor şi gândurilor sale, o adevărată luptă între tine şi propriul tău Ego.

Dacă vrei să ştii care este nivelul de leadership la care te afli, dacă vrei să ştii în ce categorie de lideri te încadrezi, atunci dezleagă adevăratul înţeles din spatele acelor vagi derute care îi despart pe oameni de cele două constante: “ a fi ” şi “ a nu fi ”, fără să te pierzi tu însuţi într-o mare de îndoială.

* Notă: “ Flawless (2007)"