Adaosuri (II)

Idei aruncate de-a valma, fără vreo selecţie, fără început şi fără sfârşit.

Leadershipul devine tot mai neglijat în prezent. Indivizi care ocupă poziţii importante, dar care nu binevoiesc să respecte nici cele mai elementare reguli de bun simţ. Precum aceia care "plagiază" orice din munca altora. Ei nu pricep ce este "integritatea". Căci aşa cum unui orb îi lipseşte simţul observaţiei, lor le lipseşte conştiinţa sinelui, care, asemenea unei perle care se afundă în mare, îşi pierde tot mai mult din valoare şi tinde tot mai mult să nu mai însemne absolut nimic.

Iar leadershipul, care oglindeşte întâlnirea sinelui cu firea omului, îşi diminuează şansele de a beneficia de o dezvoltare armonioasă, profilându-se în straturile inferioare ale unei viziuni şi a unor manifestări bolnăvicioase, sărăcite de orice virtuţi.

Aşa cum organismele pluricelulare iau naştere dintr-o singură celulă, celula ou, tot astfel potenţialul tău de lider se va dezvolta din acea legătură singulară care se stabileşte între părţile care te definesc, garantându-ţi dreptul de a te impune în mod hotărât în procesul de schimbare a lucrurilor, a acţiunilor pe care le poţi schimba. Spre obţinerea beneficiilor şi fructificarea rezultatelor obţinute pe termen lung.

Dacă vrei să te angajezi în cursa spre desăvârşire, învaţă să gândeşti ca un lider de nivel înalt care ştie exact care sunt punctele tari şi cele slabe ale propriului Ego - care îi controlează toate simţurile, şlefuindu-i caracterul.

Când îţi cercetezi şi înţelegi propria fiinţă, propriul caracter, propriile simţăminte, simţi că ai câştigat încă o dată lupta cu tine însuţi, simţi că avansezi, că progresezi. Simţi, asemenea unui sculptor care ştie să transmită tuturor un mesaj prin însăşi operele sale, că ţii lucrurile sub control, că păstrezi o anumită stabilitate în ceea ce priveşte viaţa ta, Eul tău, în relaţie cu leadershipul.

Simţi că răspunzi cu consideraţie la orice formă de transmitere a idealurilor tale. Simţi că poţi calcula, valorifica, aşa cum un filatelist calculează valoarea oricărui timbru prin expertiză temeinică, orice formă de exercitare a autorităţii tale, orice demers pe care îl întreprinzi. Îţi linişteşti mintea, conştiinţa şi sufletul ştiind că principiile pe care ţi le-ai impus a le respecta nu sunt încălcate prin îndoială sau nepăsare.

Un leadership care se sprijină pe pilonii înalţi al înţelegerii profunzimii “Omului” îşi găseşte menirea odată cu consecinţele evoluţiei tale. Sau îşi încheie temporar sau definitiv misiunea în situaţiile în care eşti condus de ceea ce îţi dictează conştiinţa critică, nu acea raţiune pură care primează. Poţi lupta pentru conservarea şi dezvoltarea leadershipului tău numai dacă plăteşti poliţa extrem de scumpă pentru a te asigura împotriva unei deprecieri a Eu-lui tău.

Felul cum treci prin “tunelul de tranziţie”, determină felul în care vei funcţiona în viitor.

Însă leadershipul nu se poate produce de la sine. Mai întâi trebuie să separi Eul de Non-Eu, adică să îmbunătăţeşti relaţia cu acea parte din tine care funcţionează normal, care ştie şi a ştiut dintotdeauna că eşti şi că poţi fi mai mult decât crezi că eşti.

Până la urmă toate eforturile tale se vor dovedi a fi în zadar, propriul tău Eu se va epuiza de la sine. Iar leadershipul tău va apune fără să strălucească, calitatea lui se va pierde în timp, fără ca nimeni să ştie că a existat vreodată.

Viitorul îţi poate rezerva cu mare probabilitate “surpriza” confirmării unui leadership ineficient, care e strâns legat de acea întregire a propriului tău fel de a fi. Numai pe măsură ce progresezi în studiul ştiinţei conducerii îţi descoperi deficienţele.

Orice rivalităţi sau controverse în hăţişul cărora, în treacăt fie zis, nu se rătăcesc numai gânditorii originali, căutători ai ideilor pure care, prin relația lor cu ştiinţă s-au pus în sprijinul inovării și reînnoirii. Ci şi novicii în learning . De aceea aceste dispute pot deveni adevărate surse de profit. Ele pot reprezenta starturile care îl rup pe viitorul performer de unitatea inteligenţei în formă asociativă, în echipă, uşurând naşterea unui nou orizont mental şi abordarea unei noi atitudini în faţa provocărilor cunoaşterii şi a realităţilor lumii interioare.

Totodată, acest start oglindeşte integral acea plăcere de a afla lucruri extraordinare, izvorâtă nu din contractul de împrumut a “substanţialităţii” materiei ştiinţifice, ci mai ales din drumul călăuzit de flacăra aventurii, a creaţiei şi inovaţiei ce arde în adâncul sufletului tău, acea aventură a orientării în lume. Numai prin simpla acceptare a unei doze consistente de muncă intelectuală individuală, prin intermediul puterii de a te elibera de dogme, de a fi original în totalitate, vei putea atinge măiestria în leadership.

În urma experienţei de navigare într-un labirint al absurdului, al cărui centru este tocmai tendinţa de a rescrie regulile leadershipului conformându-te unor standardelor non-morale, se consemnează valoarea propriului tău Ego. Un Ego care se percepe separat de realitate şi, de asemenea, se vede pe sine ca cea mai importantă parte din realitate.

În calitate de reprezentant de frunte al unui soi de pseudofilozofie, deloc potentă, care nu trezeşte decât dubii şi suspiciuni, ai puterea să te retragi într-o atitudine de ascultare şi de aşteptare, sau într-o atitudine de asprime, de tipul: "Sunt împotriva tuturor" - ce poate fi domolită numai de-un oareşicare dezinteres.

Leadership: Te înscrii în planul tendinţei de a te autonomiza în fazele realităţii pe care o explorezi?

Pe planul tendinţei de a te autonomiza şi a-ţi dezvolta mecanismele de perpetuare a superiorităţii, mi se pare valabilă - ca un ecou de trezire, tot mai pronunţat - opţiunea de a te exclude pentru o perioadă nedeterminată din ecuaţia bilanţului obligaţii-realizări. Atât de complexe pot deveni constrângerile la un moment dat, care se cer pentru investigarea diferitelor aspecte ale tranziţiei spre noi abordări (cercetate de ştiinţa de a evita atât supraestimarea, cât şi subestimarea capacităţilor de leadership), încât lucrul de unul singur apare ca imposibil. Deşi este o variabilă de bază.

Această diviziune a abilităţilor tale este benefică dacă sporeşte capacitatea ta de a gândi, de a lua decizii şi de a acţiona în diverse circumstanţe. Ea joacă un rol important, te poate ţine departe de eşec eliminând numeroase obstacole care stau în calea valorificării acelor resurse proprii care au particularitatea de a produce efecte pozitive.

Rezultatele se pot determina prin integrarea acestei poziţii de dependenţă la toate elementele "circuitului" de detectare, estimare şi ajustare a aşteptărilor celor din jur. Deşi teoretic această metodă este todeauna aplicabilă, în practică este posibil de aplicat numai în cazurile când atât forma circuitului cât şi modul tău de a performa sunt mai stricte şi mai apropiate de propria ta împlinire. De propria ta destinaţie numită "desăvârşire".

Nu toţi oamenii sunt pregătiţi pentru o schimbare de proporţii în viaţa lor, sau nu-şi doresc nicio schimbare. Doar unii, cei energici şi plini de viaţă, dedicaţi unui scop şi hotărâţi până la sacrificiu să-l atingă, acceptă schimbarea şi se grăbesc să o adopte. Însă orice proces de schimbare majoră debutează în general greu, iar cel care se străduieşte să pună bazele unei acţiuni are multe de făcut. Şi, fără niciun dubiu, va întâmpina multe greutăţi. Dar odată trecute hopurile, va putea construi şi implementa uşor acţiunile de schimbare.

În primele faze din stadiul de progres profesional, atunci când războiul de cucerire a ştiinţei leadershipului abia izbucneşte, ca o consecinţă a creării şi aplicării ideilor de cercetare fundamentală asupra saltului în conştiinţa umană, nu dispui decât de tine însuţi. Numai de ceea ce ai asupra ta, de ceea ce te înconjoară. Deci un buget limitat de cunoştinţe şi de un sistem de pârghii slab reglat care să-ţi permită eficientizarea resurselor umane.

Iar această mulţime este formată din alţi lideri, tot mai numeroşi, din tot mai mulţi "intruşi într-un spaţiu al gândirii foarte îngust" - cocoţaţi în funcţii nemeritate, dar care la fel ca produsele de top se vând în cantităţi mici, până ce se devalorizează în întregime şi nu-i mai doreşte nimeni.

Iar în aceste limite, greu de depăşit, bazate pe raţiune, se ciocnesc nişte atomi generând energie. Ele se închid, creând un spaţiu vid, chiar atunci când eşti pe cale să-ţi descoperi valorile şi resursele personale cele mai de preţ.

Mai mult decât atât, calculând şi sintetizând informaţia necesară identificării unei noi versiuni a realităţii din haosul subiectiv de impresii nelimitate care, devenind reprezentări, contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor despre lume şi viaţă, practic îţi măreşti capacitatea de înţelegere a unor structuri de relaţii şi de a trage concluzii despre aceste structuri.

Puntea care face legătura cu marea putere a ştiinţei, luând în considerare probabilitatea de manifestare a autenticităţii ca o combinaţie constituită întâmplător dintr-un realism împins la extrem şi din claritatea de înțelegere în jurul evenimentelor și contextului lor, este străbătută permanent de impulsul stringent de a te îndrepta acolo unde nu ai fost niciodată.