ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Adevărul de sub scutul confesiunii

On Mai 17, 2012, in Leadership plus, by Neculai Fantanaru

Observă-te şi judecă-te singur de la distanţa celui care a înţeles în bună măsură limitele fireşti ale leadershipului.

Filmul "Meet Joe Black (1998)". Susan se afla în faţa tatălui ei, marele om de afaceri Bill Parrish, mare şi prin faptul că o iubea mai mult decât pe oricine altcineva. Îi mărturisi cu înflăcărarea omului care a câştigat marea luptă cu prezentul, şi a cărui viitor rezonează perfect cu gândurile sale:

- Dragoste, pasiune, obsesie... Toate acele lucruri pe care tu mi-ai zis să le aştept. Ei bine, au devenit realitate. M-am îndrăgostit de Joe, aşa cum s-a întâmplat cu tine şi cu mama. Îl iubesc!

Sângele, simţurile, sufletul, toate aceste elemente constitutive ale firii ei, ale fiinţei cu adevărat supusă forţelor implacabile ale dragostei, care îi confereau stabilitate, dezmorțindu-i acel imbold lăuntric care o înălţa în toate privinţele, trezindu-i voinţa, - sunt dintr-o dată tulburate. Căci, surprinzător, tatăl ei, şocat de confesiunea ce i-a fost împărtăşită, lansează puternicul val al mâniei, îl împinge mai departe până ce acest val mătură ceea ce mai rămăsese şi mai stăruia ca reziduu din trecutul lor. Ca şi cum legătura dintre ei doi s-ar fi rupt, Bill ridică tonul, pentru prima oară atât de brutal:

- Nu-mi pasă dacă îl iubeşti! Îţi spun...Joe nu e bun pentru tine!

Privindu-l cu ochii plini de tristeţe, ca un om neputincios ce şi-a pierdut într-o clipă sensul vieţii, simţindu-şi gâtuite, sufocate toate acele emoţii care dau frumuseţe vieţii, care ispitesc inima omului, înfierbântându-i sângele şi făcându-l să clocotească în întreaga fiinţă, Susan se vede nevoită să încheie conversaţia:

- Desigur, tată. Îmi pare rău.

Inima ei, răvăşită, dezgolită de orice extaz, cuprindea fără îndoială cuvintele pe care, odată, Marchiza de Brinvilliers i le-a adresat singurului ei prieten, cu puţin timp înainte de a urca pe eşafod: „Eşti tu stăpânul tuturor sentimentelor mele până în momentul morţii mele?

Leadership: Ieşi la suprafaţă şi inhalează aer proaspăt !

A nu fi eficient în acea zonă preponderent umană care îţi dezvoltă leadershipul, a nu găsi modalităţile cele mai eficiente de manifestare a empatiei, a ignora toate acele idealuri, simţăminte, valori, convingeri care nu corespund cu realitatea ta, cu normele propriului tău Eu. Toate acestea constituie un indiciu infailibil cu privire la forma şi stilul tău de a relaţiona, si, totodată, semnul că te îndepărtezi de calea spre performanţă; ele evidenţiază calea cea mai uşoară de a-ţi deprecia valoarea.

Puterea unui lider rezidă din capacitatea de a păstra simultan în minte şi în suflet cele două elemente opuse, dar egale ca forţă: dragostea şi ura, înţelegerea şi neînţelegerea lumii exterioare, a naturii celorlalţi oameni – ea vine din interior, din percepţia lui proprie asupra elementelor de bază care le alimentează acestora existenţa.

Liderul, care tinde spre perfecţiune, prin calităţile sale deosebite, prin puterea lui de a sprijini dezvoltarea şi consolidarea relaţiilor umane, are încorporat în structura sa mecanismul de analiză al propriilor sale valori, pasiunile, convingerile, căruia îşi subordonează propria existenţă. El deţine pârghia dură şi sensibilă a dezvoltării fiinţei umane cu ajutorul căreia poate învinge cele mai dificile crize de personalitate. Şi datorită căreia poate linişti, înlătura manifestările negative, instabile, necaracteristice ale propriului său Eu.

A respinge orice cerere, orice formă, orice încercare a oamenilor de se apropia de tine. A nu fi receptiv la felul lor de a fi, a nu fi perceput drept confident, primitor şi deschis la propunerea lor de dialog  - înseamnă a respinge o parte din tine însuti. Înseamnă a respinge orice parte din creaţia căreia i-ai dat naştere, acel leadership înzestrat cu cele mai alese calităţi morale şi emoţionale.

Iar a respinge acea parte din tine însuţi care îţi asigură un aport ridicat de “nutrienţi” sănătoşi, ce combat orice îndepărtare de la principiile şi valorile care te definesc, nu înseamnă altceva decât scufundarea ta în adâncul oceanului şi rămânerea bruscă fără oxigen.

Să ieşi la suprafaţă şi să inhalezi aer proaspăt, aerul cald al reînnoirii propriului Eu. Să-ţi schimbi toată garderoba empatică – şi s-o alegi pe cea care te avantajează cel mai mult, aceea care conţine foarte multă înţelegere, respect reciproc, multă căldură sufletească, acea garderobă care să satisfacă până şi cele mai riguroase pretenţii. Asta denotă că eşti un om deosebit pe care ceilalţi se pot baza oricând.

Unitatea leadershipului

Dar Susan, femeia teribil de îndrăgostită, subordonată unui puternic imbold lăuntric, trece deschis la răzvrătire; îşi adună tot curajul inimii, îşi alimentează spiritul cu voinţa cea mai aprigă, îşi pune în stare de funcţiune toate instalaţiile de apărare împotriva oricărui “NU” al tatălui ei, şi îşi urmează inima. Ce contează părerea lui, atâta timp cât este în joc sufletul ei, dorinţa ei, pasiunea ei?

Şi abia în ceasul al 12-lea, la plecarea ei, ca şi când ar fi rămas singur pe lume, Bill îşi dă seama de greşeala făcută. Se confesează. A fost oare o greşeală voită, sau neintenţionată? se întreabă el, grav, în sinea lui, ca un om hotărât să-şi însemne până în cele mai mici amănunte tot ce-a pătimit, tot ce-a murit în el însuşi, străduindu-se din răsputeri să nu scape niciun detaliu, sau ca nu cumva să falsifice în vreun chip realitatea.

Ceea ce constituie unitatea leadershipului nu este compoziţia sa de valori şi de virtuţi conţinută, ci felul magistral în care liderul, destinat să-şi ateste coeficientul de nobleţe, le gestionează. Aşa cum într-un roman, specificul personajelor, caracterul lor, reiese din semnele particulare pe care le observă autorul lor - tot astfel trăsăturile particulare de caracter ale liderului, care îl împiedică să se bucure de binele pe care l-ar fi putut oferi celorlalţi, recăpătându-ţi astfel stima de sine, reies din propria sa autoobservare.

Cu vasta lui experienţă, cultură, cu vasta lui panoplie de principii, idei, convingeri pe care nu trebuie să le trădeze, deci pe care să se bazeze, liderul, asemenea instituţiilor media care trebuie să-şi îndeplinească misiunea informând corect şi obiectiv publicul, trebuie să-şi îndeplinească sublima misiune de a trece dincolo de frontiera cunoaşterii, de a transmite oamenilor, cu forţă susţinută, fără să neglijeze calitatea relaţiilor, esenţa bine conturată a leadershipului său - acea viziune proprie, care să răspândească o energie copleșitoare, motivând paşii pe care ei trebuie să-i facă, şi să dea un sens călătoriei vieţii lor.

Adevărul de sub scutul confesiunii evidenţiază acele trăiri benefice, care însumate dau valoare existenţei acelora care se conformează leadershipului tău. Dar, în acelaşi timp, şi reciproca este valabilă. Iar în acest caz, singurul care are de pătimit este liderul.

Leadershipul presupune şi un permanent dialog cu sinele. Adevărul din Eul tău îl poţi cunoaşte doar atunci când te confesezi ţie însuţi. Leadershipul are în compoziţia sa un imens conţinut de sentimente umane; el nu este un sistem strict tehnic, cu un soft programat în baza unor legi ale fizicii, matematicii şi electronicii, ci are o puternică încărcătură de elemente specific umane.

Observă-te şi judecă-te singur de la distanţa celui care a înţeles în bună măsură limitele fireşti ale leadershipului.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us