ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Cu ce drept se ating oamenii de acest lucru necunoscut?

On Mai 21, 2014, in Leadership Q2-Sensitive, by Neculai Fantanaru

Stabileşte-ţi poziţia de lider în propria viaţă, punând valoare în adevărurile pe care le doreşti ascunse.

Eşafodul este complicele călăului. Devorează. Înghite carne. Bea sânge. Eşafodul este un fel de monstru, făurit de judecător şi de dulgher, un strigoi care pare că trăieşte o viaţă cumplită, alcătuită numai din moartea pe care a dat-o. De aceea, impresia fu cumplită şi adâncă. A doua zi după execuţie, şi multe zile după aceea, episcopul Myriel păru copleşit. Seninătatea aproape nefirească a clipei funebre dispăruse. Umbra justiţiei sociale îl urmărea. El, care de obicei se întorcea de la tot ceea ce săvârşea cu o satisfacţie atât de nemărginită, părea acum că-şi face mustrări.

Uneori vorbea cu sine însuşi, îngăimând cu jumătate de glas monologuri lugubre. Iată unul pe care sora lui l-a auzit şi l-a memorat:

„Nu credeam să fie atât de groaznic. E o greşeală să ne cufundăm atât de adânc în legea divină, încât să nu mai ţinem seama de legile omeneşti. Moartea nu ne-o poate trimite decât Dumnezeu. Cu ce drept se ating oamenii de acest lucru necunoscut?”

Cu vremea, aceste impresii slăbiră şi probabil se şterseseră. S-a băgat totuşi de seamă că episcopul se ferea să mai treacă prin piaţa execuţiilor. *

Leadership: În ascensiunea spre un nivel superior de excelenţă te sprijini pe o experienţă realizată în umbra propriilor gânduri?

Dincolo de simplitatea înţelepciunii pe care o practică şi promovează liderul axat pe o viziune obiectivă asupra realităţii, oricât l-am admira ca exemplu de perfecţiune care întruchipează ce are mai bun în construcţia identităţii sale, el ar merita mai multă admiraţie ca gânditor care descifrează treptat lumea, gustând din amărăciunea şi singurătatea morală a vremurilor.

Numai un lung dialog cu propriul suflet, un drum călăuzit de flacăra libertăţii de conştiinţă, constituită într-o artă benefică de perpetuare a puteri de a săvârşi binele care se întoarce spre el însuşi, îl transformă pe lider într-un om mai bun.

Mulţi lideri sunt cizelaţi şi menţinuţi de o gândire pozitivă, dar cumva lipsită de simţul responsabilităţii Eului, alimentată numai din observaţii, interpretări şi analize ale evenimentelor la care iau parte. Fără a se sprijini pe nici o experienţă realizată în liniştea interioară, în meditaţie, în umbra propriilor gânduri de îndoială, dincolo de rolurile asumate de-a lungul vieţii.

Aceştia din urmă nu se pot curăţa de rugina ignoranţei de sine. Pentru ei leadershipul rămâne doar un spaţiu de manifestare a ascensiunii pentru zona experimentalului şi inovaţiei, o posibilitate de articulare a formării profesionale, o variantă de realizare a obiectului de activitate. Dar, nepreocupându-se de dubla cale, a simţirii şi acceptării, ei rămân neprotejaţi în fata conştiinţei lor care vizează aspectul bun sau rău al adevărurilor dure de care se izbesc şi de care nu vor să ţină cont.

Ca să poţi să te împaci cu toate adevărurile dure ale vieţii, de care nu poţi face abstracţie, trebuie în primul rând să-ţi stabileşti poziţia de lider în propria viaţă, monitorizând lupta dintre sine, evenimentele înconjurătoare, idealurile făurite şi rolul asumat. Uneori vei fi nevoit să dai ascultare adevărurilor şi să te întorci de la tot ceea ce săvârşeşti cu o satisfacţie atât de nemărginită, să-ţi renegi responsabilitatea faţă de propriile experienţe, nemaiputându-te bucura de puterea care îţi aparţine de drept.

Leadership: Eşti dispus să eşuezi ca om care îşi iubeşte fiinţa?

În această privinţă, pot aminti cuvintele lui John Fuhrman, fondatorului companiei Frame of Mind: “Nimic nu ne poate opri din ascensiune, decât dacă lăsăm evenimentele să ne controleze vieţile şi le considerăm barometre în funcţie de care ne apreciem eforturile viitoare. Zâmbiţi când sunteţi în faţa unui noi început – fiindcă sunteţi.

Dacă nu eşti dispus să eşuezi ca om care îşi iubeşte fiinţa, nu vei fi niciodată destul de bine apărat în faţa a ceea ce ştii că este adevărat. A accepta ceea ce ţi se întâmplă în viaţă, ceea ce se petrece în jurul tău, este mai mult decât pur şi simplu a "recunoaşte" sau a "admite". Este o necesitate a reuşitei personale.

Unii au acreditat opinia sumară că, în fond, liderul este o colecţie de capacităţi şi însuşiri care s-au valorificat la un moment dat. Însă, dacă luăm în calcul cuvintele scriitorului român Nicolae Iorga, anume “Cea dintâi condiţie a fericirii este liniştea sufletului”, atunci liderul devine produsul final al diferitelor etape ale procesului de revenire către sine, în condiţiile unei retrageri convenţionale din mediul profesional.

Cu ce drept se ating oamenii de acest lucru necunoscut? Este o întrebare la care încearcă să răspundă liderul care vrea să se reinventeze, luând în calcul tot ceea ce are impact asupra vieţii şi interacţiunilor sociale, asupra modului de gândire al oamenilor, influenţându-i fie în bine, fie în rău.

Totodată vizează atitudinea liderului faţă de sine însuşi prin adoptarea unui model propriu, al unui referenţial propriu inatacabil şi unanim acceptat pe plan social.



* Notă: Victor Hugo - Mizerabilii;

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us