Principiul acceptării selective

Acceptă-i pe ceilalţi în viaţa ta, şi vei descoperi partea pozitivă din tine.

Nu ştia decât un singur lucru să facă, dar îl făcea mai bine ca oricine: să ucidă. Ca orice asasin profesionist, Leon nu aparţinea niciunui loc şi nimănui. Era un fugar, destul de abil ce-i drept, care nu cunoştea afecţiunea, fidelitatea, nu avea niciun fundament în viaţa lui, niciun ţel, nicio aspiraţie, nimic. Nu ştia decât să asculte de părintele său adoptiv, Tony, un mafiot care îi dădea tot felul de misiuni. Dar cu cât avea mai mult succes în meseria sa – cu cât îndeplinea mai multe misiuni, cu atât fugea mai mult şi mai departe. Şi cu atât se accepta mai puţin. Cu atât era mai posac şi mai ursuz, şi din ce în ce mai indiferent cu viaţa lui şi cu viitorul său.

Aşa cum precizam şi în articolul precedent, “ Turnul de fildeş al lui Leon ”, din momentul în care Leon a “înfiat-o” pe Mathilda, viaţa lui a luat o altă turnură. Nu a mai fost omul singuratic, pustiu, lipsit de sentimente şi dorinţe. Ci a dobândit o nouă personalitate, a devenit o fire mai deschisă, mai sociabilă, mai comunicativă şi chiar romantică, capabilă să preţuiască mai mult pe cei din jur şi lucrurile din jur.

Leadership: Validarea sentimentelor tale ascunse ar trebui să succeadă validarea continuităţii de a păstra un obicei care te limitează?

Îndrăzneala de a te descoperi mai bun este forţa primară vitală care îţi asigură continuitatea în a lua decizii şi a acţiona în spiritul integrării armonioase într-o existenţă care depinde de afirmarea ataşamentului şi de îngrijirea omului.

În romanul “Shantaram”, scriitorul Gregory David Roberts a spus o vorbă mare, care în limba pashto înseamnă: “Nu eşti bărbat până nu-ţi oferi iubirea cu adevărat şi fără niciun fel de constrângere unui copil. Şi nu eşti un om bun până când nu câştigi dragostea sinceră a unui copil.”

Leon a găsit la Mathilda ceea ce nu găsise nicăieri în altă parte. A găsit o fărâmă de visare, o picătură de dragoste, un strop de linişte sufletească. Clipele petrecute în compania fetei, au făcut ca sufletul său să simtă starea de împlinire şi de iubire necondiţionată. Partea bună din el s-a trezit la viaţă.

Fără niciun fel de constrângere, deschizându-şi sufletul în faţa acestei copile, Leon a mers la Tony, cel care îi administra banii, şi l-a rugat să-i doneze lui Mathilda, în caz că vreodată se va întâmpla ceva cu el. Iată dovada certă a bunătăţii sale. Iată dovada că oricine se poate schimba şi poate deveni mai bun, dacă este deschis şi îi acceptă pe ceilalţi în viaţa sa.

Leadership: Acţionezi conform unui crez care îşi anunţă prezenţa într-un echilibru de stabilitate în toate condiţiile de exploatare a experienţei de creare a unei lumi noi?

Lumea pe care contribui s-o înfrumuseţezi cu detalii ale personalităţii tale ascunse, fără a te comporta prin asumarea "suferinţei" faţă de neglijarea puterii tale de autoritate, trebuie să fie rezultatul unui echilibru cantitativ şi calitativ între ceea ce de defineşte şi ceea ce te inspiră.

Îţi aminteşti, desigur, cunoscuta poveste “Frumoasa şi Bestia”, nu-i aşa? Bell petrecea ore în şir citindu-i Bestiei, învăţând-o să mănânce cum se cuvine, să danseze, etc. Încet-încet, Bestia a ajuns să se asemene tot mai mult cu un om. A aflat ce înseamnă blândeţea şi mărinimia, gingăşia, smerenia şi recunoştinţa. Iar Belle, cu toată duioşia şi înţelegerea de care era în stare, a ajuns să o îndrăgească tot mai mult. Şi, îndrăgostindu-se de ea, de partea pozitivă din ea, vraja s-a spulberat – Bestia se prefăcu într-un prinţ deosebit de frumos şi iubitor.

Impactul pe care îl au ceilalţi oameni asupra ta, este crucial. Leon, ca şi Bestia, s-a transformat într-o altă persoană, o persoană mai bună şi mai sufletistă. El a reuşit, de asemenea, să treacă peste complexele pe care le avea – datorate firii sale posace, şi a meseriei sale. Astfel, a simţit că există, că există cu adevărat, că poate avea sentimente faţă de ceilalţi oameni. A ajuns să se descopere pe sine însuşi, să-şi descopere partea pozitivă din sine. El a atribuit vieţii sale un alt sens – în concordanţă cu latura lui sufletească bună. (Dar dacă transformarea Bestiei a fost totală, a lui Leon a fost doar parţială, el rămânând un asasin cu...suflet bun.)

Grandoarea este dependenţa de a te forma ca fiinţă sufletească, gânditoare şi morală, în condiţiile prielnice ale biruinţei în lupta cu ceea ce ai înrădăcinat rău în tine.

Cel mai important lucru în viaţă este să descoperi că poţi fi un om cu calităţi şi valori morale deosebite, nu unul cu defecte şi fără calităţi. Fii optimist şi gândeşte pozitiv. Nu te lăsa stăpânit de haosul pe care defectele îl produc în sufletul şi în mintea ta !

A te accepta pe tine însuţi ca un element pozitiv, înseamnă să descoperi şi să vezi mereu partea bună a lucrurilor. Înseamnă să intri în armonie cu propriul tău "univers" şi să accepţi partea pozitivă a universului celorlalţi. Înseamnă să-ţi trăieşti viaţa fără să manifeşti niciun fel de repulsie faţă de nimeni, chiar dacă nu eşti întru totul de-acord cu ei.

Principiul acceptării selective se referă la acceptarea acelor părţi pozitive din oameni care promovează dezvoltarea şi progresul lor.

Categoric proverbul “cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei putea cunoaşte pe ceilalţi” are un tâlc pe care mulţi îl cunosc, dar puţini îl înţeleg. Pentru un lider este esenţial să-şi cunoască oamenii cu care lucrează şi să descopere părţile pozitive din ei, potenţialul lor şi să le dezvolte acea dorinţă de îmbunătăţire continuă.

Pentru a reuşi acestea, trebuie în primul rând să se cunoască pe sine. Desigur, reuşita liderului depinde şi de alţi factori cum ar fi nivelul educaţional, cultural, nivelul IQ-ului, etc.