Principiul acceptării selective

Felul cum procesezi vulnerabilitatea celorlalți determină calitatea cu care îți validezi propriul tău sens.

Nu știa decât un singur lucru să facă, dar îl făcea mai bine ca oricine: să ucidă. Ca orice asasin profesionist, Leon nu aparținea niciunui loc și nimănui. Era un fugar, destul de abil ce-i drept, care nu cunoștea afecțiunea, fidelitatea, nu avea niciun fundament în viața lui, niciun țel, nicio aspirație, nimic. Nu știa decât să asculte de părintele său adoptiv, Tony, un mafiot care îi dădea tot felul de misiuni. Dar cu cât avea mai mult succes în meseria sa – cu cât îndeplinea mai multe misiuni, cu atât fugea mai mult și mai departe. Și cu atât se accepta mai puțin. Cu atât era mai posac și mai ursuz, și din ce în ce mai indiferent cu viața lui și cu viitorul său.

Așa cum precizam și în articolul precedent, “ Turnul de fildeș al lui Leon”, din momentul în care Leon a “înfiat-o” pe Mathilda, viața lui a luat o altă turnură. Nu a mai fost omul singuratic, pustiu, lipsit de sentimente și dorințe. Ci a dobândit o nouă personalitate, a devenit o fire mai deschisă, mai sociabilă, mai comunicativă și chiar romantică, capabilă să prețuiască mai mult pe cei din jur și lucrurile din jur.

Validarea sentimentelor tale ascunse ar trebui să succeadă validarea continuității de a păstra un obicei care te limitează?

Îndrăzneala de a te descoperi mai bun este forța primară vitală care îți asigură continuitatea în a lua decizii și a acționa în spiritul integrării armonioase într-o existență care depinde de afirmarea atașamentului și de îngrijirea omului.

În romanul “Shantaram”, scriitorul Gregory David Roberts a spus o vorbă mare, care în limba pashto înseamnă: “Nu ești bărbat până nu-ți oferi iubirea cu adevărat și fără niciun fel de constrângere unui copil. Și nu ești un om bun până când nu câștigi dragostea sinceră a unui copil.”

Leon a găsit la Mathilda ceea ce nu găsise nicăieri în altă parte. A găsit o fărâmă de visare, o picătură de dragoste, un strop de liniște sufletească. Clipele petrecute în compania fetei, au făcut ca sufletul său să simtă starea de împlinire și de iubire necondiționată. Partea bună din el s-a trezit la viață. La fel și în cazul tau, acceptă-i pe ceilalți în viața ta, și vei descoperi partea pozitivă din tine.

Fără niciun fel de constrângere, deschizându-și sufletul în fața acestei copile, Leon a mers la Tony, cel care îi administra banii, și l-a rugat să-i doneze lui Mathilda, în caz că vreodată se va întâmpla ceva cu el. Iată dovada certă a bunătății sale. Iată dovada că oricine se poate schimba și poate deveni mai bun, dacă este deschis și îi acceptă pe ceilalți în viața sa.

Acționezi conform unui crez care își anunță prezența într-un echilibru de stabilitate în toate condițiile de exploatare a experienței de creare a unei lumi noi?

Lumea pe care contribui s-o înfrumusețezi cu detalii ale personalității tale ascunse, fără a te comporta prin asumarea "suferinței" față de neglijarea puterii tale de autoritate, trebuie să fie rezultatul unui echilibru cantitativ și calitativ între ceea ce de definește și ceea ce te inspiră.

Îți amintești, desigur, cunoscuta poveste “Frumoasa și Bestia”, nu-i așa? Bell petrecea ore în șir citindu-i Bestiei, învățând-o să mănânce cum se cuvine, să danseze, etc. Încet-încet, Bestia a ajuns să se asemene tot mai mult cu un om. A aflat ce înseamnă blândețea și mărinimia, gingășia, smerenia și recunoștința. Iar Belle, cu toată duioșia și înțelegerea de care era în stare, a ajuns să o îndrăgească tot mai mult. Și, îndrăgostindu-se de ea, de partea pozitivă din ea, vraja s-a spulberat – Bestia se prefăcu într-un prinț deosebit de frumos și iubitor.

Impactul pe care îl au ceilalți oameni asupra ta, este crucial. Leon, ca și Bestia, s-a transformat într-o altă persoană, o persoană mai bună și mai sufletistă. El a reușit, de asemenea, să treacă peste complexele pe care le avea – datorate firii sale posace, și a meseriei sale. Astfel, a simțit că există, că există cu adevărat, că poate avea sentimente față de ceilalți oameni. A ajuns să se descopere pe sine însuși, să-și descopere partea pozitivă din sine. El a atribuit vieții sale un alt sens – în concordanță cu latura lui sufletească bună. (Dar dacă transformarea Bestiei a fost totală, a lui Leon a fost doar parțială, el rămânând un asasin cu...suflet bun.)

Grandoarea este dependența de a te forma ca ființă sufletească, gânditoare și morală, în condițiile prielnice ale biruinței în lupta cu ceea ce ai înrădăcinat rău în tine.

Cel mai important lucru în viață este să descoperi că poți fi un om cu calități și valori morale deosebite, nu unul cu defecte și fără calități. Fii optimist și gândește pozitiv. Nu te lăsa stăpânit de haosul pe care defectele îl produc în sufletul și în mintea ta !

A te accepta pe tine însuți ca un element pozitiv, înseamnă să descoperi și să vezi mereu partea bună a lucrurilor. Înseamnă să intri în armonie cu propriul tău "univers" și să accepți partea pozitivă a universului celorlalți. Înseamnă să-ți trăiești viața fără să manifești niciun fel de repulsie față de nimeni, chiar dacă nu ești întru totul de-acord cu ei.

Principiul acceptării selective se referă la acceptarea acelor părți pozitive din oameni care promovează dezvoltarea și progresul lor.

Categoric, proverbul “cunoaște-te pe tine însuți și vei putea cunoaște pe ceilalți” are un tâlc pe care mulți îl cunosc, dar puțini îl înțeleg. Pentru un lider este esențial să-și cunoască oamenii cu care lucrează și să descopere părțile pozitive din ei, potențialul lor și să le dezvolte acea dorință de îmbunătățire continuă.

Pentru a reuși acestea, trebuie în primul rând să se cunoască pe sine. Desigur, reușita liderului depinde și de alți factori cum ar fi nivelul educațional, cultural, nivelul IQ-ului, etc.