Vrăjitorul care desface orice fel de lanțuri

Îmbunătățește calitatea leadershipului tău, insuflând oamenilor puternice sentimente care ating și fac să vibreze cele mai sensibile corzi din sufletul lor.

Încă o dată mă văd nevoit să fac referire la filmul „Lionheart (1990) ”. Așa cum spuneam și în articolul precedent, personajul principal, Lyon Gaultier, dezertează din Legiunea Străină și ajunge în Statele Unite ale Americii. Însă ajunge prea târziu, fratele său murise deja, iar soția acestuia rămase fără banii necesari pentru a-și îngriji copilul. Simțindu-se întrucâtva responsabil de soarta celor două ființe rămase fără sprijin, el hotărăște să le ajute.

Însă biata femeie care abia își îndura chinul, biata făptură atinsă grav de aripa singurătății, îngrijorată de neplata interminabilelor facturi - ea care făcea parte din clasa aceea nevoiașă, care începe cu ultimul om strâmtorat și se întinde din mizerie în mizerie, până la cele din urmă trepte ale societății; ea a cărei singură rațiune de existență, singură apărare împotriva vicisitudinilor vieții o constituia doar fetița ei, Nicole, îngerul coborât parcă din rai special pentru a-i întreține existența, o ființă atât de gingașă, atât de iubitoare și de veselă, - nu-și poate răni orgoliul și îl renegă pe Lyon, singura ei rudă, singura ei speranță, refuzând cu îndârjire orice ajutor din partea lui.

Azvârli o privire mai ascuțită în tenebrele care ascund adevărul unei persoane, încât să te faci părtaș la trăirile și gândurile care îi guvernează viața?

Dar omul, omul făcut de Dumnezeu după chipul său, omul căruia Dumnezeu i-a impus ca primă lege, unică și supremă, dragostea pentru aproapele său, omul care își cunoaște inima și n-o trădează prin ignoranță sau lașitate - nu poate abdica de la principiile morale care îl definește.

Lyon era un astfel de om - o ființă plină de dragoste, nu doar un luptător strașnic, iar această dragoste plină de spirit, plină de grijă, plină de înțelepciune, care nu-și găsise niciodată locul în inima nimănui, pentru prima oară iese la iveală. Ca un medic care ia în serios boala de care suferă pacientul și caută să o trateze cu cea mai mare atenție, el știe prea bine că îndărătul perdelelor trase de la fereastra micii ei garsoniere, șede o inimă însingurată, împovărată de lipsuri, care se zbate zilnic luptând cu toate aspectele existenței - zădărnicindu-i credința și încrederea în viitor.

Așa că se apropie cu însuflețire, cu multă finețe, cu mult spirit de observație de ea. Mai întâi își închiriază o locuință aproape de a ei. O privește în drum spre serviciu și înapoi, o analizează din perspectiva finanțatorului care trebuie să-și respecte termenii contractuali. Cunoaște de aproape rănile care o dor, știe problemele cu care se confruntă, fără ca ea să bănuiască nici cel mai mic lucru. Aparent nepăsător, o lasă să se consume în existența ei searbădă, să-și poarte singură propria povară. Dar apoi, treptat, ca un vrăjitor care face farmece și minuni, care desface în mod magic orice fel de lanțuri, înlăturând orice fel de chin, el aranjează în așa fel încât ea să primească mici sume de bani, care se transformă în sume tot mai mari, pe care el le câștigă din luptele ilegale, foarte bănoase.

Și nu fără de folos. Căci în final ea realizează cine este binefăcătorul ei. Îl iartă totul, ajunge să-l prețuiască și să se atașeze de el.

Rezultatul consolidării unei poziții de apropiere este în concordanță cu impactul ecuației de stare a unui sistem închis sau a unui sistem deschis?

Raționalismul omului care vrea să-și depășească valoarea de referință (data de concentrația de sentimente și de forță morală) nu se limitează la principiile cunoașterii întemeiate pe viziune, ci mai degrabă pornește de la natura acelei cunoașteri care percepe contextul cauzal al producerii impactului pozitiv.

Iar rezultatul consolidării unei poziții de apropiere prin care arăți cine ești cu adevărat se poate instala printr-o sensibilitate a deschiderii sufletești, adică prin remodelarea percepției asupra unei "lumi" aparent pierdute (lumea ființei lipsită de apărare, care se vede smulsă și risipită din realitatea unei existențe fericite).

Modul concret și individual prin care identifici încercările de apropiere față de ceilalți oameni, puse sub semnul unor noi începuturi, depinde de cele două sisteme de stare gestionate: închis sau deschis.

Sistemul închis operează absolut singur și călcă în picioare drepturi și libertăți, relaționând doar cu cei care susțin funcționarea lui. În timp ce sistemul deschis captează acea imagine pe care vrei să o arăți tuturor în forma unei individualizări care rezultă din starea ta emoțională.

Ca și lider, nu te poți pune singur în fruntea oamenilor, spunându-le: „Urmați-mă”, fără ca mai întâi să-ți setezi sau să-ți personalizezi o întreagă listă de factori favorabili care să declanșeze mecanica specifică unei cunoașteri profunde în relațiile cu ceilalți oameni - tot așa cum un scriitor, înainte de a scrie un roman, conturează personalitatea fiecăruia dintre personajele sale.

Adevărata revelație a manifestărilor tale de afecțiune și admirație își găsește expresia în sensul pe care îl dai însemnătății unei părți din întregul vieții cuiva care a fost catalogată ca fiind nedemnă de luat în seamă.

Nu poți produce o schimbare în ceilalți oameni dacă nu reușești să modifici corespunzător simțămintele lor, ceea ce presupune înțelegerea idealurilor și aspirațiilor lor, a naturii lor morale și emoționale.

E necesar, deci, ca mai întâi să te cufunzi cumva în existența lor, în căutarea acelor aspecte care le pot ușura transformarea - ca un vrăjitor, ca un om superior prin calitățile sale, înzestrat cu darul de a empatiza, de a le susține interesul viu pentru schimbare – dotându-ți leadershipul cu puterea de a privi mai adânc în sufletul omului, de a recunoaște realitățile sale interioare după aspectul exterior.

Liderul este „vrăjitorul” ce desface lanțurile necunoașterii, ale ignoranței, ale nepăsării. Este cel care are o înrâurire pozitivă asupra oamenilor, asupra evoluției lor – și pentru a avea acest efect el trebuie să cunoască bine natura umană și modalitățile de influențare a sentimentelor și gândirii lor.

Cum faci dovada evoluției Eu-lui tău după rigoarea unui spirit sistematic, ca păstrător al esențelor autentice, astfel încât să poți canaliza înțelegerea spre adevăratele dimensiuni ale naturii umane?

În cazul leadershipului, unde sunt acumulate toate valorile, trăirile, principiile, convingerile (care trebuie să fie vii, capabile să influențeze, să impulsioneze, să însuflețească spiritele) se adaugă și problema unei analize obiective, a evaluării sistematice a omului.

Tocmai pentru ca liderul să facă dovada deplină a evoluției propriului său Eu, dovada de continuator nu doar al cunoașterii, ci mai ales al principiilor, spiritului și valorilor sănătoase, adoptate și promovate, el trebuie să-și dezvolte spiritul analitic care îi va permite să se autoevalueze și să-și evalueze corect oamenii și situațiile cu care se confruntă.

Așa cum un scriitor pasionat de natura umană cercetează și cunoaște îndeaproape rănile societății în care trăiește, tot astfel un lider care își dă toată iscusința de a fi performant, își canalizează eforturile de întregire a leadershipului său prin cercetarea amănunțită a unității, a esenței, a particularităților din care se constituie natura umană: prin descoperirea valorii propriu-zisă a omului, cu rigorile, cu întunecimile, cu strălucirea lui, prin examinarea multor aspecte ale trăirilor și simțămintelor sale, ocrotindu-l de înțelegerea falsă a unei realități concrete.

Eul este partea tainică a puterii tale de a da dovadă de mulțumire în vederea ridicării unui paradis acolo unde este doar durere.

Puterea liderului stă tocmai în înțelegerea aspectelor fundamentale legate de dimensiunea umană, așa cum puterea medicului stă în cunoștințele sale teoretice și practice. El își găsește un aliat de nădejde în procesul prealabil de cunoaștere, de descoperire a celor mai înălțătoare trăiri, aspirații, idealuri pe care le degajă, le abordează, le emite ființa umană în ansamblul ei, pusă în fața unor hotărâri dificile - întru desăvârșirea ei.

Numai cunoașterea elementelor constitutive ale ființei umane, prin înțelegerea complexității sale, numai manipularea inteligentă și în scop benefic a minții și a spiritului care îi alimentează acesteia permanent credința, existența, puterea de a merge înainte, își poate liderul dovedi adevărata valoare.

Numai insuflând oamenilor puternice sentimente care ating și fac să vibreze cele mai sensibile corzi din sufletul lor, el poate face dovada evoluției propriului său Eu. Căci leadershipul depinde de funcționarea celorlalți oameni, tot așa cum viața unui pilot de curse depinde de funcționarea perfectă a motorului mașinii pe care o conduce.

Ca să faci din viată omului un paradis trebuie mai întâi să descoperi fața ascunsă a ceea ce omul are mai grav ascuns într-însul, fără să-i testezi tăria caracterului. De unde anume vine suferința omului, care este sursa ei adevărată și în ce fel se manifestă ea?

Vrăjitorul care desface orice fel de lanțuri este omul care se dedică chemării sale lăuntrice, fiind dirijat de o forță intuitivă ce contribuie la crearea unei imagini pozitive și a unei personalități magnetice. El reușește să aibă o înrâurire hotărâtoare și pozitivă asupra celorlalți oameni, contribuind la îmbunătățirea evoluției și performanțelor lor.

Leadershipul este oare magie? O vrajă? sau o știință?