Vrăjitorul care desface orice fel de lanţuri

Îmbunătăţeşte calitatea leadershipului tău, insuflând oamenilor puternice sentimente care ating şi fac să vibreze cele mai sensibile corzi din sufletul lor.

Încă o dată mă văd nevoit să fac referire la filmul „ Lionheart (1990) ”. Aşa cum spuneam şi în articolul precedent, personajul principal, Lyon Gaultier, dezertează din Legiunea Străină şi ajunge în Statele Unite ale Americii. Însă ajunge prea târziu, fratele său murise deja, iar soţia acestuia rămase fără banii necesari pentru a-şi îngriji copilul. Simţindu-se întrucâtva responsabil de soarta celor două fiinţe rămase fără sprijin, el hotărăşte să le ajute.

Însă biata femeie care abia îşi îndura chinul, biata făptură atinsă grav de aripa singurătăţii, îngrijorată de neplata interminabilelor facturi - ea care făcea parte din clasa aceea nevoiaşă, care începe cu ultimul om strâmtorat şi se întinde din mizerie în mizerie, până la cele din urmă trepte ale societăţii; ea a cărei singură raţiune de existenţă, singură apărare împotriva vicisitudinilor vieţii o constituia doar fetiţa ei, Nicole, îngerul coborât parcă din rai special pentru a-i întreţine existenţa, o fiinţă atât de gingaşă, atât de iubitoare şi de veselă, - nu-şi poate răni orgoliul şi îl renegă pe Lyon, singura ei rudă, singura ei speranţă, refuzând cu îndârjire orice ajutor din partea lui.

Leadership: Azvârli o privire mai ascuţită în tenebrele care ascund adevărul unei persoane, încât să te faci părtaş la trăirile şi gândurile care îi guvernează viaţa?

Dar omul, omul făcut de Dumnezeu după chipul său, omul căruia Dumnezeu i-a impus ca primă lege, unică şi supremă, dragostea pentru aproapele său, omul care îşi cunoaşte inima şi n-o trădează prin ignoranţă sau laşitate - nu poate abdica de la principiile morale care îl defineşte.

Lyon era un astfel de om - o fiinţă plină de dragoste, nu doar un luptător straşnic, iar această dragoste plină de spirit, plină de grijă, plină de înţelepciune, care nu-şi găsise niciodată locul în inima nimănui, pentru prima oară iese la iveală. Ca un medic care ia în serios boala de care suferă pacientul şi caută să o trateze cu cea mai mare atenţie, el ştie prea bine că îndărătul perdelelor trase de la fereastra micii ei garsoniere, şede o inimă însingurată, împovărată de lipsuri, care se zbate zilnic luptând cu toate aspectele existenţei - zădărnicindu-i credinţa şi încrederea în viitor.

Aşa că se apropie cu însufleţire, cu multă fineţe, cu mult spirit de observaţie de ea. Mai întâi îşi închiriază o locuinţă aproape de a ei. O priveşte în drum spre serviciu şi înapoi, o analizează din perspectiva finanţatorului care trebuie să-şi respecte termenii contractuali. Cunoaşte de aproape rănile care o dor, ştie problemele cu care se confruntă, fără ca ea să bănuiască nici cel mai mic lucru. Aparent nepăsător, o lasă să se consume în existenţa ei searbădă, să-şi poarte singură propria povară. Dar apoi, treptat, ca un vrăjitor care face farmece şi minuni, care desface în mod magic orice fel de lanţuri, înlăturând orice fel de chin, el aranjează în aşa fel încât ea să primească mici sume de bani, care se transformă în sume tot mai mari, pe care el le câştigă din luptele ilegale, foarte bănoase.

Şi nu fără de folos. Căci în final ea realizează cine este binefăcătorul ei. Îl iartă totul, ajunge să-l preţuiască şi să se ataşeze de el.

Leadership: Rezultatul consolidării unei poziţii de apropiere este în concordanță cu impactul ecuației de stare a unui sistem închis sau a unui sistem deschis?

Raţionalismul omului care vrea să-şi depăşească valoarea de referinţă (data de concentraţia de sentimente şi de forţă morală) nu se limitează la principiile cunoaşterii întemeiate pe viziune, ci mai degrabă porneşte de la natura acelei cunoaşteri care percepe contextul cauzal al producerii impactului pozitiv.

Iar rezultatul consolidării unei poziţii de apropiere prin care arăţi cine eşti cu adevărat se poate instala printr-o sensibilitate a deschiderii sufleteşti, adică prin remodelarea percepţiei asupra unei "lumi" aparent pierdute (lumea fiinţei lipsită de apărare, care se vede smulsă şi risipită din realitatea unei existenţe fericite).

Modul concret şi individual prin care identifici încercările de apropiere faţă de ceilalţi oameni, puse sub semnul unor noi începuturi, depinde de cele două sisteme de stare gestionate: închis sau deschis.

Sistemul închis operează absolut singur şi călcă în picioare drepturi şi libertăţi, relaţionând doar cu cei care susţin funcţionarea lui. În timp ce sistemul deschis captează acea imagine pe care vrei să o arăţi tuturor în forma unei individualizări care rezultă din starea ta emoţională.

Ca şi lider, nu te poţi pune singur în fruntea oamenilor, spunându-le: „ Urmaţi-mă” , fără ca mai întâi să-ţi setezi sau să-ţi personalizezi o întreagă listă de factori favorabili care să declanşeze mecanica specifică unei cunoaşteri profunde în relaţiile cu ceilalţi oameni - tot aşa cum un scriitor, înainte de a scrie un roman, conturează personalitatea fiecăruia dintre personajele sale.

Adevărata revelaţie a manifestărilor tale de afecţiune şi admiraţie îşi găseşte expresia în sensul pe care îl dai însemnătăţii unei părţi din întregul vieţii cuiva care a fost catalogată ca fiind nedemnă de luat în seamă.

Nu poţi produce o schimbare în ceilalţi oameni dacă nu reuşeşti să modifici corespunzător simţămintele lor, ceea ce presupune înţelegerea idealurilor şi aspiraţiilor lor, a naturii lor morale şi emoţionale.

E necesar, deci, ca mai întâi să te cufunzi cumva în existenţa lor, în căutarea acelor aspecte care le pot uşura transformarea - ca un vrăjitor, ca un om superior prin calităţile sale, înzestrat cu darul de a empatiza, de a le susţine interesul viu pentru schimbare – dotându-ţi leadershipul cu puterea de a privi mai adânc în sufletul omului, de a recunoaşte realităţile sale interioare după aspectul exterior.

Liderul este „vrăjitorul” ce desface lanţurile necunoaşterii, ale ignoranţei, ale nepăsării. Este cel care are o înrâurire pozitivă asupra oamenilor, asupra evoluţiei lor – şi pentru a avea acest efect el trebuie să cunoască bine natura umană şi modalităţile de influenţare a sentimentelor şi gândirii lor.

Leadership: Cum faci dovada evoluţiei Eu-lui tău?

În cazul leadershipului, unde sunt acumulate toate valorile, trăirile, principiile, convingerile (care trebuie să fie vii, capabile să influenţeze, să impulsioneze, să însufleţească spiritele) se adaugă şi problema unei analize obiective, a evaluării sistematice a omului.

Tocmai pentru ca liderul să facă dovada deplină a evoluţiei propriului său Eu, dovada de continuator nu doar al cunoaşterii, ci mai ales al principiilor, spiritului şi valorilor sănătoase, adoptate şi promovate, el trebuie să-şi dezvolte spiritul analitic care îi va permite să se autoevalueze şi să-şi evalueze corect oamenii şi situaţiile cu care se confruntă.

Aşa cum un scriitor pasionat de natura umană cercetează şi cunoaşte îndeaproape rănile societăţii în care trăieşte, tot astfel un lider care îşi dă toată iscusinţa de a fi performant, îşi canalizează eforturile de întregire a leadershipului său prin cercetarea amănunţită a unităţii, a esenţei, a particularităţilor din care se constituie natura umană: prin descoperirea valorii propriu-zisă a omului, cu rigorile, cu întunecimile, cu strălucirea lui, prin examinarea multor aspecte ale trăirilor şi simţămintelor sale, ocrotindu-l de înţelegerea falsă a unei realităţi concrete.

Eul este partea tainică a puterii tale de a da dovadă de mulţumire în vederea ridicării unui paradis acolo unde este doar durere.

Puterea liderului stă tocmai în înţelegerea aspectelor fundamentale legate de dimensiunea umană, aşa cum puterea medicului stă în cunoştinţele sale teoretice şi practice. El îşi găseşte un aliat de nădejde în procesul prealabil de cunoaştere, de descoperire a celor mai înălţătoare trăiri, aspiraţii, idealuri pe care le degajă, le abordează, le emite fiinţa umană în ansamblul ei, pusă în faţa unor hotărâri dificile - întru desăvârşirea ei.

Numai cunoaşterea elementelor constitutive ale fiinţei umane, prin înţelegerea complexităţii sale, numai manipularea inteligentă şi în scop benefic a minţii şi a spiritului care îi alimentează acesteia permanent credinţa, existenţa, puterea de a merge înainte, îşi poate liderul dovedi adevărata valoare.

Numai insuflând oamenilor puternice sentimente care ating şi fac să vibreze cele mai sensibile corzi din sufletul lor, el poate face dovada evoluţiei propriului său Eu. Căci leadershipul depinde de funcţionarea celorlalţi oameni, tot aşa cum viaţa unui pilot de curse depinde de funcţionarea perfectă a motorului maşinii pe care o conduce.

Ca să faci din viată omului un paradis trebuie mai întâi să descoperi faţa ascunsă a ceea ce omul are mai grav ascuns într-însul, fără să-i testezi tăria caracterului. De unde anume vine suferinţa omului, care este sursa ei adevărată şi în ce fel se manifestă ea?

Vrăjitorul care desface orice fel de lanţuri este omul care se dedică chemării sale lăuntrice, fiind dirijat de o forţă intuitivă ce contribuie la crearea unei imagini pozitive şi a unei personalităţi magnetice. El reuşeşte să aibă o înrâurire hotărâtoare şi pozitivă asupra celorlalţi oameni, contribuind la îmbunătăţirea evoluţiei şi performanţelor lor.

Leadershipul este oare magie? O vrajă? sau o ştiinţă?