Un artist poate respinge mai ușor un tablou admirat de ceilalți dacă acesta nu reușește să oglindească profunzimea ființei sale.

Maestrul era o persoană cu care mă obișnuisem, una destul de plăcută, care totdeauna mă influența pozitiv. Și care prețuia cu adevărat viața, lucrurile profunde din ea, precum frumusețea unui apus de soare sau a unui răsărit, sau a unui peisaj montan, cititul unei cărți, dar mai presus decât orice prețuia plimbările lungi și liniștite, în aer liber, alături de soția lui, Liana, o femeie de o admirabilă frumusețe, sensibilitate și simplitate – cea mai înfocată admiratoare a sa.

Caracterul și personalitatea maestrului reieșeau într-o mare măsură și din autoportretele sale. Fiindcă, la fel ca și remarcabilul pictor olandez Rembrandt van Rijn, maestrul se reprezenta deseori pe sine, cu o finețe deosebită, în mai multe ipostaze: gânditor sau visător, învăluit de fiecare dată într-un aer de magie și fantezie. Adesea, părea înconjurat de o aureolă care o depășea de departe pe cea a unui actor, lăsându-și amprenta într-un mod plăcut, făcându-se remarcat mai mult prin imaginarul în care părea încadrată întreaga lui ființă și care constituia esența unui spirit superior.

Cum îți menții autenticitatea creației, având în vedere că fidelitatea față de propriile trăiri poate susține relevanța mesajului artistic?

Am fost mai impresionat de autoportretele sale decât peisajele sale, în stadiile lor primare, plecând de la o schemă geometrică simplă (forma pură) - considerată de psihologia formei ca un apriori al imaginației formale. Acestea erau realizate cu o măiestrie demnă de invidiat, oferindu-mi prilejul să gândesc ce gândea el atunci când picta. Mă făceau să reflectez cu precădere la umanitatea sa care nu și-a pierdut niciodată sensul. Și, în mod admirabil, la sentimentele ascunse în sufletul său, la înțelepciunea și virtuțile sale.

- Este destul de frumos tabloul acesta, i-am spus eu într-o zi.

- Da, mi-a răspuns maestrul, cu un ton destul de meditativ. Dar, din nefericire, nu e foarte reușit. Fiindcă nu transmite simțămintele mele profunde, așa cum mi-am dorit.

Se vedea că nu era destul de convins de acest lucru. Era o ființă cinstită și deschisă. Nu încerca să mă liniștească spunându-mi altceva decât adevărul.

Îți poți lărgi orizontul de apreciere a artei într-un mod autentic, explorând felul în care realitatea dobândește un rol creator în percepția privitorului?

Realitatea este oglinda care atrage atenția asupra a ceea ce se reflectă în ea, dar ceea ce se vede se schimbă necontenit. Ceea ce este important cu adevărat se află de partea cealaltă a oglinzii, în contextul vieții pe care o trăiești în lume sub privirile unei asistențe care îți măsoară cu mare atenție fiecare gest, fiecare cuvânt, fiecare pas.

O operă este desăvârșită doar dacă transmite acele simțăminte profunde cu care se confruntă artistul. Ca să crezi în ceva trebuie să percepi ce înseamnă acel ceva, care e natura acelei stări, să o trăiești printr-un soi de revelație care modifică viziunea despre om și existența lui. De aceea realitatea pe care o reflectă un tablou poate fi o identificare cu golul absent din existența artistului sau poate fi o identificare cu plinul unei gândiri care se străduiește să dezvăluie totul a priori, devenită emanație a unei sensibilități generoase.

Poate viziunea ta să susțină impactul creației tale în lume, dacă se află în discordanță cu realitatea și cu profunzimea propriei ființe?

Leadershipul pe care îl promovezi condiționează apropierea ta de ceilalți oameni. El este creația ce dă expresivitate imaginii tale în lume. Iar dacă imaginea pe care ți-o creezi este în discordanță cu realitatea, cu profunzimea propriei tale ființe, nu vei reuși să pătrunzi în universul celorlalți oameni, să-i influențezi și să-i conduci într-o direcție nouă. Cel puțin nu pentru multă vreme.

Leadershipul este o artă care izvorăște din interior și pe care o deține fiecare om impulsionat de o motivație puternică, lăuntrică. Înseamnă fii onest în primul rând cu tine însuți și apoi cu ceilalți: ceea ce gândești să fie în armonie cu ceea ce simți și cu modul în care acționezi. Acest lucru îți conferă un sentiment de forță interioară, te face mulțumit de tine însuți, satisfăcut de propria viață. Aceasta este de altfel și concepția superioară a fericirii.

Iar acest sentiment de forță interioară pe care îl transmiți prin intermediul leadershipului tău, dezvoltă foarte repede fluxul comunicării cu ceilalți. Sentimentele devin ușor contagioase: tristețea sau bucuria, durerea sau plăcerea, se transmit ușor de la o persoană la alta și împing către acțiuni. De aceea este atât de important ca întreaga ta ființă să inspire o stare de spirit plăcută, benefică, încât să produci o impresie bună în rândul celor din jurul tău, pentru ca sufletul lor să se umple de bucurie și împlinire.

Trebuie să cauți neîncetat noi mijloace artistice pentru a exprima cât mai fidel propria esență, punând în valoare experiența dobândită în surprinderea realității prin metaforă?

Profunzimea pe care o dă sedimentul procesului de creație este inima pe care o primește un tablou pentru a prinde viață. Învață să crești în tine însuți prin ceea ce transmiți ca metaforă în care primează sentimentul, senzația, impresionabilitatea și instinctul, mai puternice decât rațiunea, altfel nu vei putea să crești niciodată în ochii celorlalți. Exprimă-ți arta prin ceea ce simți, prin ceea ce ești, pentru a fi înțeleasă în profunzimea unei comparații din care să rezulte eventuale diferențe dintre originalitate și kitsch.

Așa cum un pictor caută în tablourile sale raporturi de culoare, pe care le așterne în contururi bine trasate, dovedind un simț coloristic constructiv și decorativ - tot așa și tu, ca lider, trebuie să cauți să fii în concordanță cu ceilalți oameni, să-ți așterni prin cuvinte, prin comportament, prin activitățile pe care le desfășori, prin rezultatele pe care le obții - gândurile, sentimentele, emoțiile, dovedind forța de pătrundere a sufletului tău.

Pentru ca oamenii să sesizeze forța instinctuală genuină a artei tale, ei trebuie să pătrundă în profunzimea propriei tale ființe, fiind conduși de propriile lor impulsuri. Cu cât oamenii cunosc mai bine arta ta, cu atât te cunosc mai bine pe tine.

Creația ta poate să actualizeze, printr-o comparație metaforică, mesajul unei capodopere care oglindește microcosmosul uman?

Concluzie: Ideile și gândurile unui lider se întrevăd în măsura în care el și le exteriorizează, pentru a fi cunoscute în profunzimea lor și pentru a fi înțelese pe deplin. Numai în acest fel liderul va avea parte de colaborare din partea celorlalți. Așa după cum oameni pot fi cunoscuți după felul în care scriu, după felul în care deschid o ușă - tot așa și liderul va fi "citit" de ceilalți, după felul lui de-a fi. Și orice discordanță sesizată între gânduri, idei, sentimente, mai mult sau mai puțin exteriorizate, va fi sancționată. "Falsul" va fi descoperit mai devreme sau mai târziu.